Maria Antonescu: Sotia dictatorului (II) - Dosarele istoriei

In prima parte am relatat cum Johann Kraft, un sofer de taxi din Bucuresti, a fost luat in serviciul generalului Ion Antonescu, pe care l-a insotit la Paris. Dupa ce generalul s-a casatorit, acest sofer a fost ridicat la rang de ofiter si repartizat sotiei generalului.

Pe 20 august 1944, cand sosirea trupelor sovietice parea iminenta, Marie Antonescu i-a ordonat lui Johann sa pregateasca masina pentru un drum lung, cerandu-i sa ia bidoane cu benzina si sa fie gata in cateva ore. Destinatia era Baile Herculane, si de acolo Belgradul.

Johann n-a mai ajuns sa-si termine misiunea. Nu a putut gasi benzina si niste ofiteri superiori nemti i-au sechestrat masina. Fiind fluent in limba germana, a reusit sa-si convinga noii stapani sa ia benzina de la o unitate militara si sa continue sa sofeze pentru ei. Asa se face ca in doua saptamani a ajuns la Viena, doar cu un pas sau doi inaintea frontului generalului Malinovski.

La periferia Vienei, dupa un atac aerian, masina a fost facuta bucati. In portbagaj avea o salopeta de lucru, pe care a imbracat-o imediat, lepadandu-se de uniforma militara.

Cand trupele rusesti au intrat in Viena, a fost oprit, iar pentru ca nu avea niciun fel de documente, rusii i-au examinat mainile. Mainile lui muncite, cu bataturi, au fost ca un pasaport. Rusii i-au dat pace. Asa se face ca Johann Kraft a ramas in Viena pentru tot restul vietii lui.

Marie si Ion Antonescu au fost arestati de rusi si dusi la Moscova. Au fost inchisi, cateva luni, in inchisoarea Lubyanka, in celule alaturate, fara sa stie unul de altul. Au fost dusi la Bucuresti in martie 1946 si detinuti la Jilava.

Tribunalul "poporului" care l-a "judecat" pe general, era condus de Avram Bunaciu (1909-1983), un evreu caruia maresalul Ion Antonescu i-a salvat viata, scotandu-l dintr-un grup de deportati ardeleni, printr-un ordin special, redactat de sotia lui, cu care acesta fusese prieten.

Avram Bunaciu n-a acceptat condamnarea la moarte a generalului, pana ce nu a fost validata de primul ministru, Dr. Petre Groza (1884-1958) si de ministrul Justitiei, Lucretiu Patrascanu, (1900-1954) care urma sa aibe o soarta similara.

Maria Antonescu a fost arestata, interogata si inchisa pana in anul 1950, cand a fost eliberata de catre Ana Pauker. Se crede ca sume enorme de bani au trecut dintr-o mana in alta, pentru a se face o astfel de exceptie.

Trimisa in Baragan, cu domiciliu obligatoriu, pe undeva pe langa Viziru (Braila) a supravietuit catorva infarcte cardiace si a fost eliberata, aproape in fiecare an, pentru a fi rearestata.

Johann imi spunea ca, in 1944, Maria, avea o constitutie de sportiva, fiind intr-o conditie fizica excelenta. Asa se explica faptul ca a reusit sa traiasca pana in anul 1964.

In anul 1964, Johann Kraft a facut o calatorie in Romania, cu sotia lui, incercand sa afle ce s-a intamplat cu familia lui, care, probabil, s-a prapadit prin Siberia. A gasit-o pe Maria Antonescu, printr-un cunoscut, la Spitalul Coltea, unde a murit peste cateva zile.

"Te-am tot asteptat. Am stiut ca vei veni sa ma iei..." i-a spus Maria, cand l-a recunoscut, aproape intr-un delir.

Johann s-a intors la Viena, fara sa afle nimic despre familia lui. In casa parinteasca de langa Brasov locuiau acum niste chiriasi ai statului, care habar nu aveau cine locuise acolo, inaintea lor.

Discutand cu Johann despre razboi si marsaviile oamenilor, acesta mi-a relatat, pe tonul unui om simplu, ca:

"Nimeni nu are dreptul sa faca unui om ce au facut nemtii, rusii sau romanii evreilor. Acestea sunt pacate fata de Dumnezeu, pe care si nemtii si rusii si romanii le vor plati greu...".

In decursul anilor, ii trimiteam, lui Johann, de Craciun si de Paste, felicitari de sarbatori, el imi raspundea la fel, pana in 1986, cand nu mi-a mai raspuns.

Anul urmator, am facut o calatorie la Viena si l-am cautat. Casa in care locuise era schimbata total, fiind remodelata de noii proprietari.

Un vecin mi-a spus ca si Johann si sotia lui murisera cu cativa ani inainte, intr-o epidemie de gripa. El trebuia sa aiba la vreo 85 de ani.

Ce m-a impresionat cel mai mult la Johann Kraft a fost faptul ca, desi lucrase pentru sotia dictatorului si era in termeni foarte buni cu generalul, nu a beneficiat de niciun fel de avantaje "nemuncite".

Convins in etica sa luterana, n-a vrut sa pacatuiasca fata de Dumnezeu. Nu s-a atins nicioata de ceva care nu era al lui, chiar daca in portbagajul masinii existau milioane, in bani de valoare.

Odata ajuns la Viena si-a luat viata de la inceput, sofer de autobuz, s-a casatorit, a avut un copil, in tot acest timp rugandu-se fierbinte pentru familia lui, de care n-a aflat niciodata nimic.

Un suflet nobil, pierdut in umbra sotiei dictatorului.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...