Maltratarea limbii romane: In flagrant ca si sansa foarte pozitiva

Colaborator: Victor Pitigoi
Sambata, 05 Septembrie 2015, ora 22:34 20140 citiri

In general, romanii vorbesc corect pe limba lor, dar exista si destule exceptii. Iar exceptiile sunt oarecum scuzabile, daca si le permite omul de rand, pentru ca nu le poti pretinde tuturor sa fie toba de gramatica.

Dar cand exceptiile le auzi rostite la televizor sau radio, cand le citesti negru pe alb in ziar, in carte sau in acte oficiale, atunci nu mai sunt scuzabile. Cu atat mai mult, cu cat unele au ajuns sa nu mai fie deloc exceptii. Sunt reguli, intrate in cutuma.

Iar de cutuma ne despartim foarte greu. Adesea ea este intrata in sange si ajungi sa crezi ca expresia corecta e cea gresita si ca nu este normal decat sa vorbesti asa cum "vorbeste toata lumea".

Iata cateva exemple notorii si de actualitate.

Flagrantul

Adesea avocatii sau chiar institutiile din sistemul juridic informeaza publicul despre o personalitate, uneori de vaza, ca a fost prinsa in flagrant, luand mita. In flagrant? Cum adica, in flagrant?

Cuvantul este vechi in limbaj dar, in a doua jumatate a veacului trecut, a fost putin vehiculat in presa. Poate chiar deloc. Abia dupa anii '90 a revenit insistent, sub forma "prins in flagrant", nemaiintalnita in trecut.

Merita deci sa aflam cum vede lucrurile Dictionarul Explicativ al limbii romane (DEX). Acolo exista doua explicatii, care se rezuma la urmatoarele:

1. Flagrant (adj) = care sare in ochi, izbitor, evident.

2. Flagrant delict = infractiune descoperita in momentul savarsirii ei sau inainte ca efectele ei sa se fi consumat.

Deci cuvantul este adjectiv, ca "imens", "modest" sau "fierbinte". Nu substantiv, ca "lift", "odaie", "masina". Poti prinde pe oricine in masina, in odaie sau in lift, dar nu in fierbinte, in imens sau in modest. Bineinteles, nici in flagrant.

Corect este, cum rezulta si din DEX, flagrant delict, nu flagrant singur care n-are niciun sens.

Sansa

Auzim uneori domnisoarele care prezinta buletinul meteo, informandu-ne ca, de exemplu, "dupa amiaza, sunt sanse de grindina si chiar de inundatii".

Nu stiu in ce masura grindina si inundatiile sunt o mare sansa in viata omului, dar pentru certitudine, caut din nou in DEX:

Sansa (subst. f.) = circumstanta favorabila, posibilitate de reusita, de succes, noroc.

Deci sansa se refera la o situatuie fericita, de reusita si de noroc. Inundatia nu-i o sansa, grindina nu-i deloc noroc. Si mai cumplit, ne ameninta recent un specialist in seismologie ca "intrucat de la marele cutremur din 1977 au trecut aproape 38 de ani, de acum incolo sunt destule sanse sa se repete oricand unul poate la fel de pustiitor".

Halal reusita, halal noroc, halal sansa! Si, bineinteles, halal exprimare.

Foarte pozitiv

Insusi premierul (si nu numai dansul) insista ori de cate ori are ocazia, explicand ca situatia tarii evolueaza "foarte pozitiv", datorita cresterii economice. Nu contest cresterea, nici evolutia, dar felul cum poate fi ceva foarte pozitiv ar trebui sa-l explice tot DEX.

Sa vedem deci. Dictionarul are explicatii doar pentru "pozitiv" separat si pentru "foarte" de asemenea separat, dar niciodata pentru amandoua impreuna. Pentru amandoua, gramatica aminteste ca exista adjective care nu suporta grade de comparatie. Printre ele, figureaza pozitiv si negativ.

Portalul Wikipedia ofera chiar o lista a acestor adjective, lista care mi se pare destul de cuprinzatoare:

"viu, mort, intreg, egal, corect, etern, patrat, oval, general, stramosesc, principal, secundar, maxim, minim, interior, exterior, major, minor, superior, inferior, excelent, splendid, pozitiv, negativ".

Mda! Va dati seama ce inseamna sa imperchezi cuvintele in stilul: foarte egal, foarte etern, foarte patrat, foarte maxim, foarte excelent sau foarte inferior? Nu mai spun de foarte mort, ca mi se face rau! Adica ceva foarte negativ!

Ca si

Expresia "ca si" are o istorie complicata. Se pare ca prin secolul al XVIII-lea pe inaintasii nostri ii preocupa ideea evitarii cacofoniilor.

Pe atunci era foarte ranspandita ciudata sintagma "ca cum", folosita si azi prin Moldova, dar si in alte regiuni. Nu este exclus sa fi fost la mijloc influenta limbii ruse, unde exista expresia "tak kak" avand o semnificatie oarecum asemanatoare, dar pe care rusii o accepta fara nicio sovaiala, desi exprima chiar inauntrul ei o supercacofonie: kak.

Dar inaintasii nostri l-au inlocuit pe "ca cum" cu "ca si cum", evitand cacofonia. Solutia s-a aratat de succes s tot inaintasii au trecut la extinderea ei: "ca" a fost inlocuit cu "ca si" in toate situatiile unde cuvantul urmator incepea cu un alt ca.

Cum insa pofta vine mancand, succesul s-a amplificat si admiratorii expresiei "ca si" au trecut la o noua generalizare aplicand-o si acolo unde nu e vorba de cacofonie: "el, ca si medic, mi-a dat o reteta" sau "demnitarul, ca si inculpat, si-a dat demisia".

Ceea ce nu se prea intampla, dar asta e alta chestie.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com