La Ipotesti, pe urmele lui Eminescu - De la cititori

Colaborator: Petru Iosipescu
Marti, 15 Ianuarie 2013, ora 15:04 4080 citiri
Foto: dli.ro

Sub freamatul tainic al frunzisului se ridica o casa modesta de tara, nu lipsita insa de o anume eleganta. Doua ferestre mari incadreaza un pridvor inalt, pe care se poate ajunge urcand vreo sapte trepte de lemn. Acoperisul tindei este sustinut de doua coloane zvelte de lemn.

In ograda fostului conac zidit de Gheorghe Eminovici in Ipotesti, sat asezat intr-o vale inchisa de dealuri candva impadurite, pare ca timpul s-a oprit. Pare ca toate sunt la locul lor, ca pe vremea cand Mihai Eminescu isi petrecea copilaria aici, pana a fi trimis la Cernauti si de atunci incolo, doar pe timpul vacantelor.

Acum, intr-o parte laterala a cladirii, la cativa metri de aceasta, unde pe la mijlocul veacului al XIX-lea caminarul Eminovici, ca orice gospodar de tara, ridicase soproane si hambare, indaratul carora se infatisa o livada si cativa butuci de vie, s-a amenajat un mic teatru de vara.

Casa memoriala a familiei Eminovici a fost reconstruita in 1979, pe temelia vechii case disparute in anul 1924, dupa documente originale.

In anul 1850 familia Eminovici cumpara mosia Ipotestilor, pe care va construi o casa cu toate acareturile ce pot intregi o gospodarie de oameni instariti.

Interiorul a fost recreat cu fidelitate in incercarea de a fi surprinsa conditia micilor boieri de la jumatatea secolului al XIX-lea, a caror existenta este marcata de un amestec de modernism cu puternice accente trditionalist-rurale.

Cele trei camere ale casei infatiseaza salonul familiei, biroul tatalui lui Eminescu si dormitorul mamei si surorilor poetului.

In odaia de lucru si de meditatie a lui Gheorghe Eminovici domneste linistea ca pe vremea cand, in dosul biroului, in serile cand viscolul vuia pe la ferestre, caminarul se tainuia spre a-si face socoteli ori a frunzari prin cronici.

Intr-un colt al incaperii, adus din negura vremurilor, zace un cufar ce ascunde un mister pazit cu strasnicie de chipurile din fotografiile agatate pe perete ale sotilor Eminovici.

In odaia Ralucai, deasupra patului o icoana vegheaza si acum pentru linistea locului.

Salonul de primire a musafirilor asteapta si acum oaspeti. Lumanarile din sfesnice asteapta sa fie aprinse la ceas de seara, iar scaunele din jurul mesei isi asteapta ocupantii pregatiti de spus vrute si nevrute. Asta dupa ce vor fi trecut pe la bisericuta din curte ce-si inalta caciula de tabla sub crengile copacilor de tei.

Bisericuta de familie a fost cumparata de mama poetului, Raluca Eminovici, si dateaza din anii 60 ai veacului al XIX-lea. Lacasul de cult are dimensiuni mici, dar adaposteste obiecte valoroase.

In spatele micii bisericute, stau spre vesnicie mormintele parintilor lui Eminescu.

Prin frunzisul bogat al copacilor se zaresc crampeie azurii de cer. De acolo, de sus, marele poet vegheaza la linistea parintilor sai disparuti si la vreme de amurg par sa se auda tainice versuri...

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com