O evocare nostalgica: Titania, Desinvolte Bulversee, Jules Derrida si provocarile gandirii contemporane

Articolul lui Biju Morar despre Titania McGrath mi-a readus-o in memorie pe Desinvolte Bulversee. Spun asta cu melancolie, nu ca o lauda de sine dar am fost pionier al acestui domeniu, cu mult inainte ca Titania sa isi faca aparitia in arena publica gratie lui Andrew Doyle.

Cu multi ani in urma, pentru o vreme, am inceput sa o introduc, la inceput timid, apoi tot mai entuziast, in conversatia si referintele mele intelectuale si publicistice pe Desinvolte Bulversee, "cunoscuta ganditoare franceza, poststructuralista, postmodernista, deconstuctionist-feminista":

"Asa cum explica Desinvolte Bulversee, in recenta sa lucrare...." "Desinvolte Bulversee, dezvoltand o teza a lui Lacan spune ca...." "Cunoscuta ganditoare postmodernista Desinvolte Bulversee afirma ca Deleuze..." "In Franta, unde ideile unei Desinvolte Bulversee provoaca o adevarat revolutie in cercurile pariziene...".

Succesul meu, in special in conversatia transatlantica, a fost imediat (in publicistica romana figura ganditoarei franceze a trecut neobservata). Colegii americani au o slabiciune mistica pentru ceva numit "cercurile pariziene", orice ar fi aia... Asa ca referintele mele en passant la aceasta cunoscuta si influenta autoare franceza imi intrau prefect la mana, din maneca, in decartarea replicilor in discutiile cu pretentii.

Succesul insa tenteaza. Curand lucrurile au inceput sa escaladeze: "Reactionand la provocarea formulata de noile idei avansate de Desinvolte Bulversee, Jacques Derrida afirma....", "Jean Baudrillard citand-o pe Desinvolte Bulversee....", "Jean-Francois Lyotard elaborand critica ontologica propusa de Desinvolte Bulversee...." Tentatia era prea mare si slabiciunea vointei, vanitatea, superbia nu au nevoie de prea mult pentru a se manifesta in si prin caracterul slab al firii umane...

Sunt mandru de ce am facut?! Probabil ca nu ar trebui sa fiu...

Si acum, ca tot veni vorba si suntem la capitolul marturisiri, tot in acea vreme, in discursul meu si in relatia cu colegii americani si-a facut aparitia Jean Derrida.

Autorul Jean Derrida era aproape la fel cu Jacques Derrida, cu exceptia unei diferente. (Si textualmente vorbind si foarte interesant, in principiu se prescurteaza la fel: J. Derrida - Asadar cred chiar si azi ca Jacques Derrida ar fi aprobat 100% ceee ce faceam eu, daca ar fi aflat de undeva despre aparitia lui Jean in peisajul gandirii contemporane).

Si astfel: "Jean Derrida in sus, Jean Derrida in jos", "Jean Derrida zice...". "Asa cum spune si Jean Derrida..." "Da, aveti dreptate: aici va potriviti cu ce spunea si Jean Derrida in..."

Citeste si https://ziare.com/international/rusia/apropiati-ai-opozantului-aleksei-navalnii-plasati-in-detentie-cu-trei-zile-inaintea-unor-noi-proteste-prevazute-in-toata-rusia-1659185

Devenise plictisitor. Nu mai prezenta o provocare... Asa ca a plusa a fost probabil o necesitate. Si imi aduc aminte ca nu odata m-am simtit dator sa precizez: "Si fac aici referinta la Jean Derrida, mult mai putin cunoscut decat Jacques dar care...."

Nu mai imi aduc aminte cand si de ce m-am despartit de acesti autori, cum au ajuns ei ca treptat sa se retraga din prim planul constiintei mele intelectuale cosmopolite, europene, sofisticate si sa se topeasca in ceata memoriei, de unde ii vad abia azi reaparand, datorita Titaniei si lui Biju...

Erau insa niste ganditori formidabili si impresia pe care au lasat-o asupra interlocutorilor si preopinentilor mei a fost pe masura. Plus, sa mentionam externalitatile pozitive la adresa statutului meu de european cosmopolitan, sofisticat, la zi cu evolutiile cele mai avansate din cercurile pariziene...

Nu stiu asadar cand si de ce m-am oprit... Azi, cand ma gandesc la toate astea, il vad in mod natural aparand in peisaj pe Jules Derrida. Jules Derrida ar fi fost aproape la fel cu Jacques Derrida si Jean Derrida, cu exceptia unei diferente (si textualmente vorbind, si foarte interesant, in principiu se prescurteaza la fel: J. Derrida).

De la Jules Derrida la Jean-Jacques Derrida -vad azi cu ochiul mintii- nu e decat un pas. Iar de acolo, odata pasul facut, statura intelectuala formidabila a mai putin cunoscutului in cercurile americane, dar foarte influentului in cercurile pariziene, Jean-Jacques Derrida-Douanier (JJDD), se profileaza masiv la orizont...

Ahhh... ou sont les neiges d'antan?

Articol publicat si pe Marginaliaetc.ro

Citeste si https://ziare.com/stiri/cnsas/turnatoriile-la-securitate-facute-de-femeia-pe-care-claudiu-nasui-o-sustine-intr-o-functie-de-conducere-in-ministerul-economiei-1659084

Dragos Paul Aligica este publicist roman avand afilieri academice la Universitatea din Bucuresti in Romania si George Mason University in SUA. Mai multe despre el la: www.aligica.com

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Israelul afirmă că a respins raidul iranian prin coordonare „umăr la umăr” cu SUA. „Trebuie să fim cu un pas înainte” FOTO/VIDEO

Un înalt oficial israelian a declarat luni, 15 aprilie, că respingerea de către Israel a masivului raid iranian cu drone şi rachete a fost în întregime coordonată cu Pentagonul, care are un...

Țările care au ajutat Tzahalul să distrugă sutele de rachete și drone trase de Iran asupra Israelului

Statele Unite, Marea Britanie, Iordania și Franța au ajutat la interceptarea barajului masiv de rachete și drone pe care Iranul le-a tras asupra Israelului în noaptea de sâmbătă spre...