Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
La 13 ianuarie 1898, prima pagina a ziarului parizian L'Aurore avea sa uluiasca Europa prin articolul unui geniu al literaturii franceze, Emile Zola, care indraznea sa se adreseze direct presedintelui Republicii, Felix Faure, cu scrisoarea deschisa "J'Accuse...!".
Era poate pentru prima oara cand o personalitate de inalt prestigiu se prezenta cu un document de asemenea impact, in numele libertatii presei si al dreptului de a se exprima liber in public.
Uriasul tiraj
Celebrul scriitor se adresa presedintelui Republicii, atacand in temeni duri conducerea statului, justitia si sistemul insusi, care ar fi creat doua grave nedreptati, in urma unui proces injust: condamnarea la munca silnica pe viata a unui nevinovat, ofiterul francez de origine evreiasca Alfred Dreyfus, si achitarea adevaratului vinovat, ofiterul Esterhazy.
Oricat de dura era, scrisoarea lui Emile Zola nu putea fi neglijata nici macar de presedinele tarii. Emile Zola era la acea data in culmea gloriei sale, decorat cu Legiunea de Onoare si presedinte al Societatii Scriitorior din Franta.
In plus, il recomandau in fata intregii Europe zeci de romane scrise de el si traduse in numeroase limbi ale continentului.
Scrisoarea era la fel de incomoda pentru Presedintie, pentru justitie si pentru alte autoritati ale statului. Pe scurt, era prea ostentativa, pentru ca sa-i dea cineva castig de cauza lui Zola, chiar daca avea de partea lui si o buna parte din opinia publica: L'Aurore fusese vandut in 300.000 exemplare, un tiraj nemaiintalnit in acea vreme.
Opinia publica fusese sensibilizata cu reluarea faptelor care au generat procesul, dar nu ele starneau acea emotie a multimii pe care n-o mai potoleste nimeni dupa ce s-a declansat.
Documentul din cosul cu gunoi
Faptele sunt ridicol de simple. Dreyfus fusese acuzat de spionaj in folosul Germaniei, in baza unui document descoperit intr-un cos de gunoi, document in al carui scris mai multi specialisti au recunoscut scrisul lui Dreyfus.
Trebuie retinut ca, in acel sfarsit al secolului XIX, grafologia era incomparabil mai putin perfectionata decat astazi, iar expertiza grafologica putea fi folosita doar orientativ, nu ca proba juridica certa.
Dar nimeni n-a tinut seama de acest amanunt, Dreyfus a fost condamnat, iar Esterhazy achitat, desi nici scrisul lui nu era mai putin asemanator celui din document.
Cine citeste manifestul isi da insa seama ca scriitorul n-a mizat nici pe documentele juridice, nici pe cunoscutele chitibusuri avocatesti. El a contat doar pe arta lui, pe maestria de mare literat. Numai asa se explica modul cum si-a facut singur sinteza ucigatoarei pledoarii:
"Il acuz pe locotenent-colonelul Paty de Clam ca a fost unealta diabolica a erorii judiciare.
Il acuz pe generalul Mercier ca s-a facut complice cu propria sa slabciune de caracter.
Il acuz pe generalul Bilot ca a avut in mainile sale dovezile nevinovatiei clare a lui Dreyfus si le-a ascuns.
Ii acuz pe generalul Boisdeffre si pe generalul Gonse ca s-au facut complici la aceeasi crima, unul din convingeri religioase, altul din spirit de casta.
Ii acuz pe generalul Pellieux si comandantul Ravary pentru ancheta partinitoare.
Acuz birourile de presa care au lansat o campanie abominabila pentru a induce in eroare opinia publica.
Acuz, in sfarsit, primul Consiliu de Razboi ca a condamnat un acuzat pe baza unei probe ramase secreta si acuz al doilea Consiliu de Razboi ca a acoperit, la comanda, aceasta ilegalitate."
Tarzia reabilitare
Lucrurile nu mai puteau fi tinute sub pres. Prima consecinta a articolului J'Accuse a fost repunerea pe rol a afacerii. Dar reluarea unui proces incheiat a fost posibila numai punand sub acuzare inca un vinovat, de randul acesta chiar Emile Zola, acuzat de calomnie.
Pentru a evita incarcerarea, Zola s-a autoexilat in Anglia. Reexaminarea cazului a avut loc la Rennes si s-a incheiat la 3 iunie 1899, cand Zola a putut sa se reintoarca in tara.
Dar cazul Dreyfus a continuat sa se judece, incheindu-se abia in anul 1906, cand Dreyfus a fost reabilitat, in absenta marelui scriitor. Intre timp, Emile Zola murise.
In ce-l priveste pe Dreyfus, el a fost distins ca Ofiter al Legiunii de Onoare. A trait pana in anul 1935, cand a incetat din viata la Paris, la varsta de 75 de ani.