INTERVIU Omul care se lupta pentru memoria Bucurestiului: "In zece ani am reusit sa le transmitem oamenilor ca implicarea civica este calea sa salvam acest oras"

Edmond Niculusca este presedintele Asociatiei Romane pentru Cultura, Educatie si Normalitate (ARCEN) si unul dintre cei mai cunoscuti promotori ai culturii din Bucuresti. Alaturi de colegii lui din asociatie si de voluntari, organizeaza, de 10 ani, proiecte in scopul restaurarii si conservarii memoriei Bucurestiului si al activarii prin cultura a potentialului educativ si recreativ al orasului.

District 40, Antiseismic District, Cu bastonul prin Bucuresti, Nocturne de poezie contemporana, Catalog Bucuresti si Via Bucuresti sunt proiectele ARCEN care imbogatesc viata culturala a Capitalei, creeaza si educa comunitati.

Edmond Niculusca a vorbit, in cadrul unui interviu oferit pentru Ziare.com, despre viata culturala din Capitala si despre modul in care aceasta a fost afectata de pandemie.

Ziare.com: Care este pulsul vietii culturale din Bucuresti?

Edmond Niculusca: In momentul actual, dupa ridicarea starii de urgenta, culturala in Bucuresti, din punctul meu de vedere, a murit sau e in moarte clinica. Nu cred ca ceea ce avem in momentul de fata se poate numi viata culturala. Cred ca suntem total nepregatiti sa adaptam momentan viata culturala la contextul COVID-19, din lipsa de fonduri. Oricum, Bucurestiul avea destul de putine spatii culturale alternative, oricum Bucurestiul n-are gradini de vara. Avem celebrul caz Gradina Capitol, care e in paragina de 30 de ani incoace. Deci, stam prost.

Inainte de pandemie cum stateam?

Putin mai bine. Cred ca e o efervescenta extraordinara mai ales in zona culturii independente, dar cred ca in continuare nu sunt suficiente resurse, iar asta afecteaza mult dezvoltarea cultrii independente. Operatorii culturali depind foarte mult de acest AFCN, care e totusi limitat si nu e nimeni capabil, de atatia ani, sa mai creeze instrumente de finantare in zona culturala care sa dea o oarecare predictibilitate si stabilitate. Zona de sponsorizari functioneaza, dar e si ea limitata. E ultima problema viata culturala a acestui oras, pentru toata lumea in afara de cei care sunt in zona asta.

Proiectul Catalog Bucuresti documenteaza istoric orasul din punct de vedere urbanistic si arhitectural prin inventarierea zonelor construite protejate. In ce stadiu va aflati cu inventarierea zonelor protejate?

Inventariem 98 de zone costruite-protejate, care cuprind 20.000 de imobile. In acest moment, am inventariat 10.000 de imobile, deci suntem cam la jumatate. Am inventariat 20.000 de imobile pentru care am facut fise de inventar cu 44 de informatii specifice, fise de inventar care se gasesc pe catalogbucuresti.info si care este un instrument de lucru pentru oamenii care vor sa se mute in zone protejate, pentru arhitecti, pentru investitori. Suntem destul de avansati, dar mai avem mult de lucru si avem nevoi financiare ca sa avansam. Noi trebuia sa terminam in 2020 acest proiect, pentru ca ne doream sa terminam la aniversarea celor 20 de ani de cand s-au inventat prin lege zonele construite protejate ale Bucurestiului.

Ce ati descoperit in timpul cercetarilor?

Sunt zone in care gradul de interventie neautorizata este de 90%. Regulamentele de zona construita protejata nu se respecta. Avem interventii reversibile, cum sunt aerele conditionate pe fatade, tamplariile PVC, culorile necorespunzatoare, dar sunt in proportie de 90%. Regulamentul nu exista in mintea oamenilor si nu este respectat. Pe de alta parte, avem probleme mai grave la nivelul zonelor construite-protejate cu constructiile noi. Din pacate, toata lumea face derogari de la regulamentele de zona construita-protejata.

Avem sute de PUZ-uri derogatorii pe an. PUZ-uri derogatorii inseamna ca derogam de la regulamentul de zona construita-protejata si construim altfel decat ar trebui. Si avem sute. Ori asta nu e bine pentru ca, daca nu vom respecta aceste regulamente, o vreme nu ne vom putea da seama daca legea actuala, regulamentele sunt sau nu bune. Sunt perfectibile, in mod evident, si e nevoie sa vedem cum functioneaza ca sa putem apoi sa le modificam. Daca dam derogari continuu, nu o sa stim niciodata cum ar trebui sa functioneze si cat de proaste sau cat de bune sunt.

V-ati lovit de probleme in relatia cu autoritatile?

Cu siguranta ne lovim de autoritati. Nu poti schimba fata unui oras si nu poti salva un oras, ca ONG, fara sa colaborezi cu autoritatile. Colaborarea cu ei e deficila, e greoi procesul. Si cand spun asta ma refer la primarie, la ministere, Departamentul pentru Situatii de Urgenta, Metrorex. Colaborarea nu e usoara, dar cred ca e important sa gasim un echilibru intre a spune ca nu se poate colabora cu ei si a incerca sa facem asta pana cand ne primesc. De pilda, avem proiectul Catalog Bucuresti, un proiect care trebuia facut in urma cu 20 de ani, cand s-au inventat zonele protejate, un proiect pentru care facem treaba mai multor institutii, Primaria, Directia de Cultura Bucuresti, Ministerul Culturii.

Vreo trei ani nimeni nu ne-a bagat in seama in legatura cu acest proiect. Dupa trei ani, au inceput sa se deschida niste usi, dar in mod evident nu sunt usile care trebuie sau nu sunt suficient de deschise aceste usi si spun asta mai ales in contextul in care stiu foarte bine ce inseamna acest proiect pentru patrimoniul Bucurestiului.

Au devenit oamenii mai constienti de valoarea patrimoniului cultural in urma traseelor culturale pietonale pe care le organizati in cadrul proiectului Cu bastonul prin Bucuresti?

Da, in zece ani am reusit sa schimbam mentalitati in legatura cu orasul si asta este lucrul cel mai valoros. Am reusit sa le transmitem oamenilor ca orasul istoric e valoros si ca patrimoniul este o resursa neregenerabila si ca implicarea civica in oras este calea ca sa salvam acest oras si sa-l dezvoltam. Fara memoria orasului, am vorbi despre un alt oras, de fapt. Nu se poate dezvolta fara respectul fata de trecut, vom crea un hibrid odios in care nu vom putea trai. Cred ca am reusit sa schimbam intr-o oarecare masura asta si noi.

Cum ai vazut relatia bucurestenilor cu orasul lor, in timpul pandemiei?

In primul rand, orasul a fost un oras gol total. Imi amintesc cum ma plimbam pe strazile orasului pustiu si era aproape absurd ce se intampla. Un oras fara oameni nu are niciun sens. Nu parea un oras gol, parea un oras abandonat. Parea ca nici inauntrul cladirilor nu mai sta nimeni, atat de gol era. Nu am vazut niciodata Bucurestiul asa. Mi s-a parut foarte puternica imaginea asta si cu totii am avut o retragere din oras cumva. Faptul ca am stat in case atata timp, in mod evident se crease o asteptare si un dor fata de oras pentru multi. In timpul pandemiei, oamenii au uitat probleme orasului: cutremurele, traficul, spatiile verzi, parcurile, viata culturala.

A fost foarte greu sa mai mentinem un discurs despre oras in acest context. Am incercat totusi sa mentinem interesul oamenilor pentru oras creand un proiect prin care am publicat online imagini enorm de multe din arhiva noastra digitala. A fost un fel de recuperare a orasului, din interiorul caselor. Memoria orasului era o invitatie de a ne apropia prin propria noastra memorie la orasul Bucuresti pe care l-am abandonat prin retragerea in interiorul caselor. A fost placut ca oamenii sa ghiceasa unde a fost facuta imaginea x si y. Am scos imagini foarte rare si a fost frumos exercitiul.

Intre timp, in tacere, am lucrat la Antiseismic District, pentru ca ne propunem sa lansam anul asta o platforma de pregatire pentru cutremur care va fi valabila pentru Bucuresti, dar si pentru alte orase vulnerabile din Romania. Incercam sa intram in scoli, vom intra online in scoli si in familii ca sa pregatim elevii si liceenii, pentru ca e foarte grava situatia din punctul asta de vedere.

Crezi ca dupa aceasta perioada de distantare oamenii vor fi mai atenti la discursul vostru?

De cateva luni sunt foarte sceptic. Nu cred ca am invatat ceva din pandemie. Ne-am intors cam la aceleasi obiceiuri, putin mai isterici. Nu cred ca natura umana se poate schimba in doua luni. Mi se pare ca suntem si mai blazati, si mai putin implicati, e foarte grea aceasta incertitudine. Am schimbat planurile pentru Nocturnele din vara lui 2020 de cel putin sapte ori complet: calendare, decoruri, oamenii cu care lucram, format, muzica, discurs. Cateodata se schimba de la o zi la alta.

Suntem aproape de a lansa editia a sasea a Nocturnelor, pentru ca ne ambitionam sa demonstram ca se poate trai o viata cat de cat acceptabila si in aceasta pandemie. Nu putem sta izolati in casa doi ani pana se descopera un vaccin. Trebuie sa ne adaptam, respectand regulile si vazandu-ne mai departe de viata. Nu putem trai fara cultura, iar cultura nu se traieste in fata laptopului. Cultura este o experienta pe care trebuie sa o traiesti in comuniune cu ceilalti si cu cei care performaza actul cultural.

Cine sunt oamenii care lucreaza la proiectele ARCEN?

Avem voluntari si oameni cu care lucram pe fiecare proiect in parte. Proiectul Catalog Bucuresti aduna 120 de arhitecti si urbanisti voluntari, Antiseismic District il dezvoltam impreuna cu Re:Rise - Asociatia pentru Reducerea Riscului Seismic si cu o alta serie de 20 de voluntari. Nocturnele au echipa noastra permanenta. Noi suntem patru oameni, ARCEN inseamna patru oameni, permanent si enorm de multi voluntari sau colaboratori pe langa care stiu sa faca anumite lucruri. Pe proiectele de patrimoniu lucram cu arhitecti, pe proiectele cu poezie - cu oameni din literatura.

Ce incearca ARCEN sa faca e sa miste niste lucruri nemiscate de mult timp. Mi-ar placea sa intelegem ca sunt lucruri imperfecte, atunci cand le misti prima oara, iar oamenii vor sa fie perfecte de la inceput. Cum s-a intamplat in cazul pietonalizarii Centrului. Sigur ca nu asa se face, dar era important sa creem precedentul, era important sa expunem oamenii la asta, administratia publica locala, Politia Rutiera, care este extrem de reticenta la aceasta poveste.

E imperfect pietonalizat orasul, asa cum am colaborat cu Primaria Capitalei, dar in acelasi timp este important ca s-a intamplat. Probabil ca e imperfect cum facem pregatirea pentru cutremur, dar e necesar sa se intample. Ar fi bine, pe de o parte, sa ne gandim de doua ori cand judecam lucrurile astea, dar ar trebui sa intelegem ca societate ca intr-un oras in care s-a facut extrem de putin in 30 de ani nu exista solutii peste noapte si ca solutiile vor fi cautate, experimentate si adaptate.

Se mai face metroul București - Aeroportul Otopeni? Când ar începe lucrările. Reacția Metrorex

Mai nimic nu s-a mai auzit despre linia de metrou care ar trebui să lege Capitala de aeroport. Ziare.com a aflat noi informații despre acest proiect. Construirea liniei de metrou până la...

Avarie majoră la Termoenergetica. Firea nu pierde ocazia să-l atace pe Nicușor Dan, pentru că jumătate dintre bucureşteni se spală cu apa încălzită la ibric

ELCEN a anunţat o avarie majoră la reţeaua de termoficare operată de Termoenergetica, CET Bucureşti Vest fiind indisponibilizată, iar CET Grozăveşti neputând fi pornită. În acest...