Gloria si restristea unui stravechi lacas de cultura romaneasca: Manastirea Cozia

Colaborator: Victor Pitigoi
Duminica, 18 Mai 2014, ora 23:20 4451 citiri

Putine documente atesta reperele care marcheaza datele importante din istoria noastra straveche. Totusi s-a pastrat pana astazi acea zi insemnata pentru noi, care marca inaugurarea manastirii Cozia, la 18 mai 1388, zi in care Mircea cel Batran emita un hrisov, unde scria:

"A binevoit domnia mea sa ridic din temelie o manastire la locul numit Calimanesti pe Olt, care a fost inainte satul boierului domniei mele Nan Udoba".

Desi lucrarea s-a ridicat "din temelie", istoricii sunt de acord ca pe amplasament sau poate mai spre nord a exista un lacas mult mai vechi, pierdut in timp, care poate s-a daramat sau poate a trebuit inlocuit cu unul nou.

Nici nu se putea altfel. Un astfel de punct strategic cerea ca trecerea prin salbaticia muntilor si a padurilor sa fie bine supravegheata, iar sarcina si-o putea bine asuma manastirea, in apropierea careia existau de buna seama osti, gata sa intervina in caz de nevoie.

Daca ostile aveau in vedere o amenintare dinspre Transilvania nu demult ocupata de maghiari sau dinspre sud pentru a apara Transilvania de incursiunile tataresti, asta nimeni nu poate sti.

Infiintand lacasul, domnitorul s-a ingrijit sa-i atribuie tot ce i se cuvinea unei manastiri. Zugravii angajati au decorat cu maiestrie peretii, pietrarii au daltuit superbe modele florale la ferestre si usi, iar pentru ca manastirea sa n-o duca intr-o saracie, domnitorul i-a acordat dreptul de a percepe vama pentru orice marfa tranzitata in zona, dreptul de a incasa beneficiile exploatarii de la Ocnele Mari, unde munceau de buna seama robii manastirii daruiti deasemeni de domn, precum si aurul cules dupa spalarea nisipurilor de pe Olt si Lotru.

Demni de predecesorul lor, mai multi domnitori au facut ulterior danii, intarite prin nu mai putin de 16 hrisoave, au renovat si dezvoltat constructia, au amenajat drumul de acces. Aici a slujit in 1848 preotul Radu Sapca - cel cunoscut cu numele sau folcloric de Popa Sapca.

Chiar si in timpul regimului comunist, autoritatile din anii 1958-1959 au dispus efectuarea unor lucrari de restaurare, probabil vizand mai mult interese turistice decat din evlavie.

Dar Cozia a cunoscut si momente deosebit de grele in istoria ei. Profitand de pozitia izolata in munti, autoritatile din 1879-1893 au transformat-o in inchisoare, am zice astazi de maxima siguranta.

Dupa 1893, aceleasi autoritati au facut din inchisoare spital, bazandu-se pe calitatile curative ale apelor minerale din apropiere, cunoscute inca de pe vremea romanilor.

In toiul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Tara Romaneasca fiind ocupata de trupele germane, localul manastirii a fost transformat in grajd pentru cai. Poate a fost cea mai trista pagina din istoria asezamantului monahal, incheiata abia la terimarea razboiului, dupa semnarea tratatului de la Versailles.

Astazi, Cozia constituie unul din monumentele cele mai atractive ale turismului romanesc, accesibila pe un drum asfaltat si cu perspective de a se bucura intr-o buna zi - nu stim in care - de un acces cu adevarat european, direct de pe viitoarea autostrada.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com