Degradarea cu celeritate a limbajului cotidian

Prima oara cind am auzit de "celeritate", aveam 23 de ani si eram proaspat sublocotenent, repartizat la o unitate militara din Caransebes. Faceam de serviciu pe unitate si am primit un fax in care se regasea sintagma "luati masurile ce se impun pentru rezolvarea cu celeritate a...".

In mijlocul acelei fraze, acest cuvint, "celeritate", arata ca un vlastar al familiei Rothschild, la joben si frac, ratacit in Ferentari. Impunea respect. Nu stiam semnificatia lui, drept care m-am uitat in dictionar si am aflat ca inseamna "repeziciune". Faxul se putea, deci, redacta si sub forma "luati masurile ce se impun pentru rezolvarea rapida a...", mai ales ca, in rest, continutul abunda in plicticoasa frazeologie birocratica.

Ulterior, am remarcat ca acest cuvint era parte a unui construct stilistic frecvent utilizat in interiorul institutiei militare. "Rezolvarea cu celeritate" a unei chestiuni sau alteia era o formula sine qua non in elaborarea unui fax sau a unui ordin. Insa placerea de a placa limbajul cotidian cu expresii livresti, neologisme si cuvinte la moda are radacini adinci la noi. Si, sa stam linistiti, nu apartine numai romanilor.

Proust spune despre doamna Swann ca, de cind isi deschisese salon (evident, nu de coafura si manichiura, cum se obisnuieste azi), reuniunile organizate la ea acasa purtau numele de "meetings", referirile la Craciun se faceau prin englezescul "Christmas", prinzul devenise "lunch", creionul - "pencil", sfirsitul saptaminii - "weekend" etc. Asta, desi nu cu mult mai devreme, in epoca lui Alecsandri, "furculision"-ul si "fripturision"-ul lui Gulita stirneau entuziasmul coanei Chirita, iar franceza domnea confortabil in limbajul oficial al diplomatiei de mai bine de doua secole (ambasadorii prusieni chiar redactau in franceza rapoartele catre rege, pina ce Bismarck a fost numit prim-ministru al Prusiei in 1862 si a pus capat situatiei, pe care o socotea ridicola).

Ridicola sau nu, cauza e mult mai profunda si tine de universalitatea formelor pe care o natiune le impune in timpul exercitarii hegemoniei sale. Fiecare putere dominanta isi impune propria limba nu doar in cadrul intilnirilor la nivel inalt, dar ea ajunge sa se instaleze comod in vorbirea curenta a locuitorilor din statele aflate pe orbita ei de influenta, laolalta cu conceptele, stilul de viata si viziunea asupra lumii. Englezismele actuale sint consecinta suprematiei incontestabile a Statelor Unite ale Americii, la fel cum frantuzismele din trecut erau efectul atractiei irezistibile a culturii si civilizatiei franceze.

Totusi, de ce le folosim cu atita placere? Un motiv e snobismul, neindoielnic.

In perioada facultatii, aveam un ofiter care, dimineata, la raportul companiei, ne comunica activitatile zilnice presarand, printre ele, expresii si cuvinte care ii gidilau mult cerul gurii. Intr-o perioada, expresia lui favorita ajunsese "furcile caudine". Vorbea ce vorbea si, bum, ne trintea niste "furci caudine" prin care noi, studentii, trebuia sa trecem. Erau multe: ale tranzitiei, ale mentalitatii civile, ale regulamentelor militare... Apoi, dar nu neaparat in aceasta ordine, a trecut la "grad de ignominie", "raport de complementaritate", "gentlemen's agreement", "milestone", "emulatie", "scolastic", "skills", "ubicuu", "open mind". Cind era in verva, le impacheta in combinatii de cite doua-trei la un recital... N-avea de ales. Pur si simplu, i se inmuia glasul le pronunta. Ca un indragostit rostind patetic numele iubitei.

Pe de alta parte, chiar daca ii placea sa se auda vorbind, o facea pentru sine, extazul resimtit era consumat in interior. Insa exista altii, mai abili, care le rostesc cu scopul de a crea un fel de separare de casta intre ei si restul. Pentru acestia, intrebuintarea unor cuvinte alambicate, a unor formulari pretentioase sau a unor teme de nisa ii ajuta sa revendice un anume statut, asa cum pince-nez-ul constituia pe vremuri semnul distinctiv al unei personalitati erudite. Aceasta categorie aduce mult cu cei care, pe facebook, posteaza link-uri cu muzica simfonica si clasica.

Cu toate astea, la nivelul populatiei, tot mai putini sunt capabili sa scrie si vorbeasca respectand uzantele gramaticale minimale. Numerosi politicieni de vaza dau cu bata-n balta cand isi expun umorile pe facebook, iar influencerii isi asezoneaza cliseele cu emoticoane si hashtaguri. Jargonul corporatist carpeste, ici si colo, saracia unui vocabular autohton limitat si chinuit. Ici, colo, din piatra seaca, propozitii vioaie, coerente, corecte si neostentative sparg cutumele verbalizarii la moda, dar rareori li se dau atentie. Nu sunt de-acasa, nu sunt ce trebuie. Sunt prea simple, prea banale.

Limbajul cotidian al celor mai multi, indiferent de studiile urmate, e o reflectie, in plan lingvistic, a societatii: e superficial, neautentic, usor grotesc, imbracat in chinezarii (englezisme) sclipicioase si ieftine, dar investit cu autoritatea adevarului ultim si plin de ifose intelectuale. O sarabanda de platitudini in tuse groase si exprimari bolovanoase zgaltaie subredul esafodaj al trancanelii zilnice a romanului. O bolboroseala de idei neterminate, prost intelese, si mai prost redate, in coada carora atarna neologisme prinse din zbor la cine stie ce seminar, asta auzi in fiecare zi, oriunde te-ai afla.

Tonul e apasat, peremptoriu, zgomotos ca motorul unui BMW din 2008 turat la maxim in miez de noapte. Picoteala e la ordinea zilei, indeosebi cand intensitatea discutiilor se confunda cu uruitul molcom si hodorogit al unei batrane Dacii care inainteaza, cu soferul si pasagerii deruland acelasi playlist balcanic, mistocar, semiresemnat, cu accente conspirationisto-metafizico-apocaliptice, pe bulevardele bine batatorite de romanismele buruienoase ale frazeologiei consacrate.

Dar, cel putin, asta dovedeste ca suntem un popor treaz, activ si implicat care isi dedica fortele, cu mic, cu mare, pentru rezolvarea cu celeritate a problemelor stringente ale natiei.

Mihnea Rudoiu a absolvit Academia Tehnica Militara si Facultatea de Stiinte Politice. A debutat la Editura Humanitas cu romanul "A toi, cuando tu no estas" si, de-a lungul timpului, a colaborat la reviste si platforme online precum Dilema Veche, Cultura, Vice si Republica. E pasionat de calatorii si are o slabiciune pentru cinematografia franceza. A fost observator ONU in Sudan si Congo.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...