Celebrul festival de la Cannes a fost inaugurat la 20 septembrie 1946, dar putina lume stie detaliul ca inaugurarea a devenit posibila numai dupa o amanare fortuita de sapte ani. Data initiala a festivitatii fusese stabilita, dupa indelungi pregatiri, pentru 1 septembrie 1939.
Ar fi fost cu atat mai frumos, cu cat presedintele juriului nu era nimeni altul, decat Louis Lumiere, aflat inca in viata, unul din cel doi frati de geniu, care au nascocit cutia capabila sa inregistreze filme si sa le proiecteze pe un ecran, intr-un sistem numit cinematograf.
Dar, in acea zi de 1 septembrie 1939, toate pregatirile de la Cannes s-au prabusit la pamant. Izbucnise in zori primul atac din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Germania atacase Polonia. Conform angajamentelor internationale Franta, impreuna cu ceilalti aliati ai sai, urma sa intervina in ajutorul Poloniei, ale carei granite le garantasera.
Nu erau conditii pentru festivaluri cinematografice, cu toate ca se facusera pregatiri de exceptie. Toata floarea cinematografiei franceze era deja prezenta la Cannes, iar din America sosise un pachebot special cu vedetele din acea vreme de la Hollyvood, din care Tyrone Power, Gary Cooper, Annabella, Norma Shearer, George Raft sunt doar cateva nume.
Ziarele anuntau stirea, insinuand optimiste: "Festivalul se amana pana dupa ce invingem". Franta a invins, dupa ce fusese mai intai invinsa, dar cineastii n-au asteptat sa-si linga tara ranile razboiului si, chiar in anul urmator victoriei, la 20 septembrie 1946, se inaugura festivalul in localul vechiului cazinou din Cannes, una din putinele cladiri mai putin afectate de urgie.
In ciuda privatiunilor postbelice, pe toata durata festivalului, respectiv intre 20 septembrie si 5 octombrie, intreaga Franta savura un adevarat sindrom de sarbatoare.
De atunci, Festivalul s-a tinut an de an - adesea in luna mai - cu exceptia anilor 1948 si 1950, cand s-au invocat probleme de buget.
Bugetul participantilor si mai ales al premiatilor nu poate constitui insa o problema, acestora impunandu-li-se o tinuta sobra, chiar solemna, una europeana, in orice caz deloc americana.
Barbatii poarta smoking, iar femeile o rochie de seara proaspat iesita din atelierelle celor mai de renume designeri, care de altfel se intrec in a-si vedea brandul asezat pe silueta starurilor.
In principiu, nu se admit exceptii, dar celebrul Pablo Piccaso si-a permis sa faca o demonstratie de nonconformism la festivalul din 1953, aparand intr-un sacou din piele de oaie. A fost o exceptie, care nu face decat sa confirme regula.
Unii apreciaza ca Festivalul Filmului de la Cannes este renumit, dar nu popular, intrucat numai profesionistii pot accesa selectiile oficiale.
Dar, indiferent daca-i spui renumit sau popular, spectacolul feeric de incheiere a Festivalului face deliciul milioanelor de telespectatori de pe toate continentele, bucurosi sa-si "clateasca ochii", privind starurile preferate, eleganta costumelor, decolteul rochiilor, bijuteriile si mai ales sclipirile de fericire de pe chipul celor aplaudati, dupa ce si-au rostit cuvantul de multumire pentru pretioasa diploma dobandita.
