Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
O româncă în vârstă de doar 30 de ani a preferat să moară în închisoare, decât să divulge numele celor implicaţi în acţiunea de răspândire a unui poem considerat periculos în 1915 de către autorităţile austro-ungare.
Se întâmpla la Blaj, în contexul declanşării Primului Război Mondial. Povestea eroinei Maria Puia, denumită și Ioana d'Arc a Ardealului, este legată de apariţia poeziei „Vrem Ardealul“. Poemul-manifest a ajuns la Blaj în 1915, în mod conspirativ, printr-un mecanic de locomotivă român, care făcea cursa cu trenul la punctul de frontieră Predeal, unde era graniţa dintre România şi Ardeal. Mecanicul a ascuns hârtia în tureacul cizmei.
Maria Puia era dactilografă la biroul judiciar al Mitropoliei Blajului. Tânăra de 22 de ani provenea dintr-o familie modestă cu cinci copii din oraş. A dat dovadă mult curaj, când şi-a asumat sarcina multiplicării şi difuzării poemului. Acţiunea tinerei dactilografe a fost încununată de succes. Poezia a ajuns la sute de persoane care o transmiteau de la om la om. Se spune chiar că intelectualii şi elevii Blajului o învăţaseră pe de rost.
Inscripția de pe clădirea fostei închisori din Alba Iulia
Efortul ascuns al tinerei dactilografe nu a rămas prea multă vreme departe de ochii vigilenţi ai organelor austro-ungare de represiune. Cum s-a întâmplat de atâtea ori, şi de această dată s-a găsit un trădător român. Este vorba de Ioan Popa, unul dintre cei care a primit poezia de la tânăra dactilografă. Imediat, Maria Puia a fost arestată şi închisă în Penitenciarul din Alba Iulia, unde a supusă unor chinuri şi presiuni sălbatice. Cu toate acestea tânăra de la Blaj a refuzat cu îndârjire să divulge date sau persoane implicate în acţiunea de răspândire a poemului „Vrem Ardealul“.
„Mă doare inima, dar ce să fac, am căpătat de la Gruiţa poezia «Vrem Ardealul» şi acum trebue să mor pentru aceasta, fiindcă am dat-o lui Pop Ioan şi el ne-a trădat. Eu sunt foarte liniştită şi împăcată cu această fericită moarte. Eu sunt împăcată cu toate, numai după voi cei ce rămâneţi pentru mine mă doare, dar decât să moară o sută, mai bine eu“, a scris Maria Puia în scrisoarea de adio adresată mamei sale, fraţilor şi prietenilor săi, găsită asupra sa după ce și-a pus capăt zilelor.
De faptele de curaj şi abnegaţie de care a dat dovadă Maria Puia aminteşte o placă comemorativă amplasată pe clădirea fostului Penitenciar din centrul oraşului Alba Iulia, acualmente sediul DIICOT şi al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Autorităţile vremii i-au cercetat penal pe 37 de români implicaţi în acţiunea de răspândire a poeziei-manifest. Dosarul penal nr. 1464/1915 al Tribunalului din Alba Iulia are în jur de 700 file. Doar poezia „Vrem Ardealul”, „corpul delict”, este scrisă în limba română, toate celelalte documente, inclusiv declaraţiile celor cercetaţi, au fost întocmite în limba maghiară.