De la cititori: De ce doare Adevarul? (partea a II-a)

Exista un model de profesor, de preot, de meserias, de ministru iar cine nu il respecta este izolat si fortat adesea sa paraseasca mediul in care si-a facut aparitia ca o exceptie de la regula.

De la cititori: De ce doare Adevarul? (partea I)

Vine Iisus si spune "fratilor v-ati atasat de constructii si ati omorat constructorul! Ca sa fiti vii trebuie sa iesiti din aceasta lume construita si sa redeveniti constructori!" Cati vor reactiona imediat: "Uau, Tipul acesta are dreptate! De dragul lor am uitat sa traim!" Probabil niciunul. Mai degraba vor spune "Tu vorbesti? Ce ai facut Tu la viata ta? Nimic. Nu ai studii, nu ai avere, n-ai nici casa, esti un nimeni!"

Toti sunt bogati si nu vor sa-si paraseasca minunatele realizari ca ca incerce si alte perspective asupra vietii. Sa fi constructor nu poate fi o moda caci nu se poate baza pe imitare, ori noi preferam sa imitam. Sa ne bucuram din ce adunam pentru noi, nu din ce putem face cu adevarat. Asa conteaza titlurile oamenilor - academician, profesor doctor docent, ... etc., nu ceea ce fac cu adevarat pentru altii.

De aceea toti care prefera sa fie doar constructori sunt niste eroi, pe care mai devreme sau mai tarziu chiar confratii o sa-i termine. Un preot care cu adevarat slujeste enoriasilor sai, care incearca sa ii scoata din vraja lumii si a constructiilor, nu este la moda. Pateste ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur, este "sapat" chiar de confratii sai.

Un profesor care isi face cu adevarat treaba si pune copiii sa invete este izolat si poate sa-si piarda chiar viata (lucru intamplat si la noi si in strainatate). Un medic care nu ia mita este urat de colegi, isi poate lua adio de la promovari si respect profesional sincer. Un judecator incoruptibil nu va avea pace, si niciodata nu va fi sef, nici nu va judeca cauze "importante". Sefi vor fi, cu rare exceptii - depinde de sistemul de numire, cei care se aseamana cu colegii, care respecta moda, nu cei care fac bine treaba lor.

Ne mai miram ca Iisus Hristos a ajuns pe cruce? A revendicat ceea ce are omul mai frumos, posibilitatea de a fi "constructor" impreuna cu Dumnezeu, nu de castele de nisip. Iar "gardienii", cei care vegheau ca oamenii si regulile sa ramana neschimbate, pentru a putea profita de ele, l-au rastignit. Si-L rastignesc si astazi, cu fiecare om oprit sa vada adevarul, sa devina constructor si nu constructie.

Iisus a inviat, aratand ce putere are Constructorul, ca oricand isi poate reface casa. Pentru cei ce il urmeaza, nu sa aiba o "casa" e important, ci sa intre in echipa celor care stiu sa construiasca. Prin lume nu umbla ca sa adune averi, ci ca sa fure "meserie". Si daca vede ca in meseria aceasta, a construirii de sine, a gresit, o ia de la capat, fara nici un pic de suparare si cu mai multa grija.

Frica de schimbare a luat locul fricii de moarte. Insa aceasta nu este o moarte adevarata, este doar o moarte de sine. Heidegger a aratat convingator ca pana cand omul nu traieste moartea de sine, nu traieste autentic. Abia cand isi infrunta temerile omul se poate stapani. Atata timp cat fuge de ele, va fi un las ascuns dupa fusta mamei, nu un invingator. Secretul victoriei este sa nu te temi de lupta si sa ai incredere ca ea vine, mai devreme sau mai tarziu. Satisfactia victoriei va fi cu atat mai mare, cu cat ai muncit mai mult pentru ea.

Schimbarea este ceva normal, transformarea omului spre implinirea lui la adevaratele posibilitati. Dar ea nu survine simplu, de la sine, omul trebuie sa recunoasca provocarile si sa le infrunte, sa fie hotarat. Un om mai priceput in meseria lui decat el este o invitatie la o noua invatare. Un om mai fericit este o invitatie la mai mare fericire. Nu trebuie sa te invete cineva sa fii fericit, impacat, etc. Secretele priceperii si ale binecuvantarilor se fura de la cei care au aceste calitati sau daruri.

Dupa cum sublinia filozoful citat: stie nu cel ce a adunat cunostinte ci cel care stie sa invete. In stilul nostru balcanic stim sa invatam usor si lucruri grele caci stim sa furam "meserie", adica reusim sa ii intelegem pe cei mai priceputi ca noi si sa aplicam corect cele invatate. Schimbarea este dureroasa numai pentru cine a renuntat sa faca efortul transformarii de sine. Copilul se misca firesc pe aceasta cale pana cand il opresc adultii.

Schimbarea este foarte dureroasa numai pentru cei atasati de constructiile lor. Din cauza durerii si a fricii pot fi foarte periculosi, de obicei se aduna in grupuri si pot ajunge si la crima. Orice adevar le spui, mai ales cel care "atenteaza la proiectul constructiei", este dureros pentru ei, si ca sa se apere te pot chiar ataca. De aceea oricine spune ceva cu adevarat important ar trebui sa se pregateasca de "exil" sau "moarte", depinde cui o spune.

In schimb, daca flecaresti stiintific, esti bine rasplatit de cei care au acelasi "proiect de constructie". Adevarul doare numai atunci cand ne obliga se deschidem ochii. Dupa ce ne impiedicam sau ne lovim, "deschidem ochii". Daca ne spune cineva ca undeva, pe drumul nostru, este ceva care ne-ar putea face sa suferim, ne suparam.

Orgoliul ranit poate sa doara mai mult ca rana fizica. O limba ascutita poate taia mai tare ca o sabie. Dar, din fericire aceasta suferinta nu ii atinge decat pe cei cu orgoliu. Cand ne doare ce spun altii, cand suntem prea inversunati impotriva lor, e un semn ca orgoliul, mandria, stau bine la noi.

Numai cand suntem prea mandri de constructia pe care am facut-o, nu putem asculta fara reactii negative observatiile altora. Dar daca ne recunoastem constructori modesti, supusi greselilor, dispusi sa ne schimbam spre indreptare, intalnirea cu Adevarul, nu este suferinta ci mare bucurie, indiferent prin cine vine. Caci pentru omul trezit poate vorbi si un animal. Nu neaparat cu gura, precum asina lui Vaalam, ci prin comportament. Un taran vede imediat semnele pe care le da un animal care nu se simte bine.

Tot asa, un om deprins cu cititul vede imediat ce "semne" face cel ce scrie, caci din prea plinul inimii vorbeste gura. Din preaplinul iubirii si a dorintei Sale ca si noi sa fim ca El a vorbit Iisus. De noi nu depinde decat ce vrem, sa fim constructori - atenti la semnele semenilor, sau constructii - mereu cu frica de cutremur. Putem gasi in jurul nostru ce dorim, si "material" sa ne blindam constructia, dar si "constructori" de la care putem invata tot ce vrem, inclusiv cum sa crestem cu adevarul pe care altii nu il pot nici inghiti.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...