Chiar trebuie sa cumpere statul roman Cumintenia pamantului? Interviu

Premierul Victor Ponta a declarat saptamana aceasta ca Romania va fi nevoita sa dea 20 de milioane de euro pe statuia "Cumintenia pamantului", opera lui Constantin Brancusi. Suma este mare, dar te face sa te intrebi si daca e necesara o astfel de actiune din partea statului roman.

Alexandru Baldea, patronul casei de licitatii Artmark, spune, pentru Ziare.com, ca statul ar trebui sa lase "Cumintenia pamantului" in pace, pentru ca opera ar fi mult mai vizibila daca e vanduta unui colectionar, decat daca e inmormantata intr-un subsol de muzeu.

"Se intampla frecvent ca muzeele nationale sa achizitioneze opere semnificative din creatia artistitlor de acea nationalitate care prin valoare au ajuns de circulatie internationala. Numai ca operele ajung in niste muzee de mare trafic, unde sunt vazute, nu unde se sting treptat in nevizitare si nepromovoare", arata Alexandru Baldea.

Chiar trebuie s-o cumparam?

Chiar nu trebuie sa o cumparam. Daca ii intrebati pe proprietari, ei nu vor sa vanda statului, pentru motive lesne de inteles: lucrarea le-a fost confiscata. Sotul actualei proprietare a fost arestat, a murit in puscariile comuniste prin infometare si bataie. Oamenii au trait nenumarati ani pe un coridor, nu si-au putut pastra nimic, au murit de foame.

Ei nu vor sa cumpere statul lucrarea. Au stat ani de zile prin instante sa recupereze lucrarea care le-a fost confiscata, dupa ce-au fost acuzati ca au furat-o dintr-un cimitir. Acum sunt obligati de lege sa astepte 30 de zile pana la momentul punerii in vanzare, timp in care statul are dreptul sa o cumpere, daca doreste.

Si are drept de preemptiune, daca ma intrebati, intr-o maniera incorecta. Normal ar fi sa lase licitatia sa se petreaca, si dupa care sa supraliciteze pretul de adjudecare sau nu. Nu sa ofere pretul de pornire si daca il ofera sa il ia. Toata problema este anapoda.

De ce se lupta statul sa obtina aceste obiecte de arta?

Poate ca le conserva mai bine decat colectionarii, decat muzeele din strainatate, poate ca le promoveaza mai bine. Dar, din ceea ce stim, Muzeul National de Arta are un trafic mult mai mic decat cel al galeriei mele. Cat despre conservarea in sistemul muzeal romanesc a valorilor patrimoniului nostru, e mai bine sa nu vorbim, pentru ca ajungem in penal.

E pe "acumulatelea" sau este pe "promovatelea", acest joc de-a cultura? La ce foloseste un obiect de cultura, daca nu la a transmite un mesaj mai departe membrilor comunitatii? Oare obiectele astea folosesc la acumulari in subsolul muzeelor, unde sa se deterioreze treptat?

De unde vine temerea ca, daca un obiect pleaca intr-o colectie particulara, poporul il pierde?

Daca nu erau colectionari privati, obiectele astea nu existau. Colectionarii privati dau bani pe ele, spre deosebire de muzee, care nu dau bani din buzunarul lor, si au infinit mult mai multa grija de ele decat statul. De altfel, obiectele de arta nici nu raman in muzee, se plimba prin varii epozitii, ale caror cheltuieli sunt acoperite de reteaua muzeala.

Marile muzee din lume nu detin in proprietate obiectele pe care le expun decat intr-o proportie minoritara. Indeobste sunt mari colectionari internationali care le pastreaza la muzeu. Iar in ceea ce priveste traficul, sunt muzee din afara care au mult mai multi vizitatori pe zi decat are muzeul national de arta al Romaniei intr-un an.

Cum fac asta? Investind in actiuni de promovare culturala. Sunt foarte multi locuitori ai Bucurestiului care nu stiu unde este Muzeul National de Arta (MNA). Dar nu este vina lor, pentru ca ei nu sunt platiti sa stie unde este MNA. MNA cu al lui personal este platit sa isi faca simtita prezenta.

Aceleasi dispute privind "acumulatelea" apar si-n strainatate? Si acolo opinia publica se enerveaza ca un obiect al unui mare artist pleaca la un colectionar si nu e luat de stat?

Dimpotriva, sunt mandri. Se intampla frecvent ca muzeele nationale sa achizitioneze opere semnificative din creatia artistilor de acea nationalitate care prin valoare au ajuns de circulatie internationala. Numai ca operele ajung in niste muzee de mare trafic, unde sunt vazute, nu unde se sting treptat in nevizitare si nepromovoare.

Prin urmare operele cu pricina sunt achizitionate in vederea unei mai bune vizibilitati, nu in vederea inmormantarii lor intr-un subsol de muzeu. Si e de intrebat care o fi mai autentica dintre atitudinile patriotice: aceea prin care interzicem unei opere de Brancusi sa fie exportata, ca sa stea la muzeul national, unde, insist, nu o vede aproape nimeni, sau ar trebui sa fim mandri si sa promovam valoarea culturala romaneasca peste granita?

Si ramasitele lui Brancusi urmau sa fie aduse din Franta de o ruda. Mi se pare ca e acelasi caz. De ce "trebuie"?

Fiindca nu se mai pot apara. Nu i-am ajutat in niciun fel, in cresterea lor valorica, nu le-am oferit nicio sansa in cariera lor profesionala. Acum, cand nu se mai pot apara, ce putem face ca sa ne razbunam? Sa le luam osemintele si sa le aducem in tara.

Cu sinceritate va spun, din acelasi patriotism, imi doresc ca lumea sa uite mai repede de acea initiativa. Cu cat se asterne praful peste acea initiativa ridicola mai repede, cu atat mai mult e bine pentru noi toti, pentru autostima noastra.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...