Alexandru Tomescu, sunetul Stradivarius: In Romania, normalitatea e ceva exotic - Interviu (II)

Duminica, 10 Februarie 2013, ora 09:40 5256 citiri

O vioara venerabila ascunde o multime de secrete si de povesti pe care numai talentul viu le poate scoate la iveala. Dar Alexandru Tomescu reuseste sa comunice intr-un fel aparte cu vioara Stradivarius, sa fie un om al secolului al XXI-lea, care intelege si vorbeste perfect limba unui lucru creat in 1702.

Instrumentele muzicale create de Antonio Stradivari nu au fost inca egalate de nimeni. Pentru lutieri, spune Alexandru Tomescu intr-un interviu acordat Ziare.com, sfantul Graal este construirea unei viori cel putin la fel de buna ca un Stradivarius.

Alexandru Tomescu este asociat, din 2007, cu numele acestui instrument atat de pretios. Cara cu el, aproape zi de zi de atunci, cateva milioane de euro. Nu sunt bani cash, nici stivuiti in carti de credit, ci ascunsi intr-o cutie banala de vioara.

Alexandru Tomescu: In Romania, nu e prea putin oxigen pentru cultura - Interviu Ziare.com (I)

Dincolo de vioara Stradivarius, Alexandru Tomescu incearca sa traiasca pe cat se poate de normal, "intr-o tara in care normalitatea este mai degraba ceva exotic". Este pasionat de fotografie si calatorii si este fan Ada Milea. Munceste foarte mult pentru proiectele sale umanitare.

Vioara Stradivarius este considerata cea mai buna din lume. Ce o diferentiaza de celelalte viori?

Totul si nimic! La prima vedere, Stradivariusul este o vioara la fel ca toate celelalte, nici mai mica, nici mai mare, nici batuta cu nestemate... Marii specialisti insa pot recunoaste dintr-o ochire un Stradivarius original.

Secretul se ascunde mai degraba in interiorul viorii. Eu, ca violonist, l-am recunoscut ca atare de la primul arcus pe care l-am tras pe corzile sale. Un sunet de o dulceata si o forta incredibila, o calitate ce nu a putut fi egalata de niciun alt lutier pana in ziua de azi.

Si au incercat si inca mai incearca! De aceea, sunt lucrurile frumoase in domeniul nostru, datorita acestei cautari continue. Pentru lutieri, sfantul Graal este construirea unei viori cel putin la fel de buna ca un Stradivarius.

Cum va obliga pe dumnevoastra, ca artist, faptul ca tineti un asemenea instrument in brate precum celebra vioara Stradivarius Elder-Voicu?

Vioara Stradivarius nu ma obliga, ma imbie... Ma imbie sa devin un violonist, un artist cu mult mai creativ, mai bun. Este un vis pe care il traiesc aievea, in fiecare zi. Sunt profund miscat in momentele in care realizez constient ca tin in maini unul dintre putinele obiecte perfecte, aproape perfecte, create vreodata de mana omului. Este o mare raspundere fireste, deoarece imi dau seama ca o astfel de vioara, indiferent de valoarea ei exprimata in bani, este de fapt de neinlocuit.

In afara de satisfactia de a canta la un asemenea instrument muzical exatrordinar, nu ati simtit si povara de a avea in grija un asemenea instrument valoros? Ce masuri de securitate se iau pentru vioara Stradivarius?

E drept ca a avea pe mana un obiect care valoreaza peste 2 milioane de euro presupune ceva responsabilitati. Dar cred ca acestea sunt omniprezente in viata noastra. Ma gandesc ca nu exista vreun privilegiu care sa nu aduca si responsabilitati, dar in cazul meu, ele sunt departe de a constitui o povara. Cred ca e un pret care merita platit pentru minunea de a tine in mana un instrument exceptional.

Vioara este depozitata in conditii de maxima securitate, pazita 24/24, iar atunci cand am un concert cu Stradivariusul, sunt de fiecare data insotit de bodyguarzi care sunt cu ochii pe el.

Ati devenit cunoscut publicului larg din Romania in 2007, cand ati primit vioara Stradivarius Elder-Voicu. Exista pericolul ca un muzician sa fie pus in umbra de instrumentul sau?

Daca este vorba despre un muzician slab, probabil ca ar putea exista un astfel de pericol. Sa nu uitam insa ca vioara este indisolubil legata de cel care o trezeste la viata, de violonist. Oricat de buna ar fi vioara, daca violonistul nu este talentat, totul este in van.

Cand va trebui sa trageti linie, ce i-a adus Alexandru Tomescu viorii Stradivarius?

In general o vioara e capabila sa "memoreze" trasaturile celui care a cantat pe ea un timp indelungat. Este cunoscuta o anecdota in care ne este relatat cum la un concert al lui Salvatore Accardo, cantand pe un Stradivarius, oamenii au avut impresia ca il au in fata pe Zino Francescatti, cel in a carui posesie se aflase pana atunci respectivul instrument. Acest lucru demonstreaza ca viorile nu sunt simple obiecte, ci au o personalitate a lor, greu de masurat.

Nu stiu daca vioara singura mi-a adus notorietatea, ci mai degraba lucrurile pe care le-am facut impreuna - turneele, discurile, concerte de tot felul. Pentru mine cea mai mare bucurie in relatia cu vioara a fost si este faptul ca am posibilitatea de a o aduce pe scena, acolo unde este locul ei, pentru a bucura prin sunetul ei mii si mii de oameni. Mi se rupe inima atunci cand aud de viori care stau si raman neatinse de violonisti prin muzee sau colectii particulare - din fericire, Stradivarius Elder-Voicu are o cu totul alta soarta.

Dar viata dumneavoastra de dincolo de Stradivarius cum arata? Ce altfel de muzica ascultati, ce pasiuni mai aveti?

Incerc sa duc o viata cat se poate de normala, atat cat e posibil asta in Romania, unde normalitatea e ceva mai degraba exotic. Imi place sa petrec timp cu familia si cu prietenii, sa citesc, sa caut mereu cate ceva nou. Nu e un secret ca sunt un mare fan al Adei Milea, dar ascult cu mare placere orice fel de muzica.

Imi place sa calatoresc, uneori incerc sa ma exprim si cu ajutorul imaginii, mai exact prin intermediul fotografiei... Dar cea mai mare parte a timpului o petrec studiind.

Sustineti Fundatia Special Olympics. Vorbinti-ne putin despre tinerii sportivi cu diazabilitati si sprijinul dumneavoastra pentru acesti copii.

Revin la "cliseul" acestui interviu, care iata tinde sa se transforme intr-un laitmotiv: "daca vrei cu adevarat, poti". Acesti copii au investit toata forta in crezul lor si au reusit niste performante unice. Au intregistrat record dupa record, au muncit enorm pana au ajuns campioni, cum sa nu vrei sa ii sustii in conditiile acestea?

De altfel, Special Olympics nu e singura organizatie alaturi de care ma implic. Sunt ambasador al Fundatiei Hope and Homes for Children Romania (HHC). Aceasta este o fundatie unica in Romania: membrii ei si-au propus sa inchida toate orfelinatele de tip vechi, iar copiii sunt fie reuniti cu familiile de provenienta, fie plasati in asistenta maternala, fie in case de tip familial.

Avand ca deviza "o casa si o familie pentru fiecare copil", HHC le da sansa unei copilarii cat mai aproape de normalitate, facand tranzitia de la un sistem care nu putea face fata ingrijirii atente a copiilor, catre unul in care fiecare este ascultat, ingrijit, iubit. Deja toate orfelinatele de tip vechi din judetul Maramures au fost inchise si ne dorim ca, pana in 2020, orfelinatele din toata tara sa fie istorie.

De asemenea, HHC este activ si in prevenirea abandonului, asistand un numar important de familii in care exista un risc crescut ca parintii sa se desparta de copii din motive financiare.

Am inceput interviul discutand despre copilarie, va rog sa-l incheiem cu gandul la viitor. Care e urmatoarea provocare pentru dumneavoastra?

Urmatoarea provocare este urmatorul concert si nu vor fi putine in perioada urmatoare! Fie ca este vorba despre concerte alaturi de colegii mei din cvartetul Ad Libitum, fie de revenirea mea pe scena filarmonicii bucurestene, fie de urmatoarea editie a turneului Stradivarius - fiecare concert in sine este o provocare pe care o iau mereu in serios.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com