Ce as face daca as fi ministrul Educatiei

Autor: Cristian Preda - profesor de stiinte politice
Luni, 01 Octombrie 2018, ora 09:08
14528 citiri

Astazi incepe un nou an universitar. Pentru mine, va fi al 32-lea, dintre care 27 ca profesor.

"Ce ai face in Universitate daca ai fi ministru?", m-a intrebat un prieten. Intrebarea m-a pus pe ganduri. Pornind de la experienta mea din domeniul stiintelor umane, iata cinci lucruri asupra carora m-as concentra intr-o prima faza.

Primul ar fi acela de a reintroduce obligativitatea examenelor de intrare la universitatile publice.

Faptul ca acum e primita toata lumea, doar pentru ca - din pricina declinului demografic - numarul candidatilor a scazut, nu justifica acceptarea drept student a oricui iese din liceu cu o diploma.

Cu atat mai mult cu cat nu se face macar o selectie dupa anul intai, cum se intampla in alte parti unde accesul e liber! Profesorii din universitate trebuie sa decida cine intra, nu cei care corecteaza lucrarile de la BAC.

Se intelege de la sine ca selectia ar trebui sa continue pe parcursul anilor de studiu. Cine are rate de absolvire de 90% nu educa, ci tipareste diplome.

Al doilea lucru ar privi reducerea numarului de universitati publice. In medie, in Europa exista o universitate la un milion de cetateni. Ar trebui sa avem o populatie de vreo 80 de milioane ca sa putem sustine cate sunt la noi acum.

As regrupa institutiile existente, astfel incat sa avem o concentrare semnificativa a resurselor intelectuale, materiale si financiare. Asta ar presupune o reducere drastica a numarului de departamente consacrate aceleiasi arii de studii.

E nefiresc sa ai in acelasi judet si, uneori, chiar in acelasi oras universitar 3-4 facultati cu acelasi profil si cu atat mai stupid e ca intr-o universitate sa ai departamente diferite - de pilda, de studii europene, ca sa ma limitez la un singur exemplu - care propun diplome in aceeasi specializare. Asta trebuie sa inceteze.

In al treilea rand, as retrage Ministerul Educatiei din orice proces de validare si certificare a studiilor din universitati private. Esti privat, atunci singura garantie de care dispui e cea a rectorului din institutia unde ai ales sa mergi! Daca piata o valideaza, atunci universitatea privata va trai. Daca nu, nu.

Asta ar insemna, desigur, si ca tuturor universitatilor publice sa li se interzica sa mai ia vreun leu de la studenti. Statutul de "student cu plata" intr-o universitate publica e la fel de absurd ca si semnatura ministrului pe diplomele din stabilimentele private.

Al patrulea lucru ar privi relatia dintre numarul cursurilor si seminarelor, pe de o parte, si cerintele asociate sistemului de credite, pe de alta. In comparatie cu programele din alte tari europene, universitatile noastre ofera studentilor mai multe cursuri si le cer mai putin efort individual. Asta face ca, dupa un timp, studentii sa deteste educatia.

E apogeul unui parcurs care i-a facut deja - in scoala primara, apoi in liceu - sa urasca profesorii care vor sa le "umple mintea". Putem reinventa interesul pentru cunoastere daca stim cum sa incurajam libertatea intelectuala, nu confiscand timpul studentilor.

In fine, cred ca trebuie facut ceva in privinta responsabilitatii profesorilor. E vorba despre mai multe lucruri. Consider, de pilda, ca e inacceptabil ca un profesor de la o universitate publica sa predea si intr-una privata. Nu poti juca simultan la doua echipe de fotbal, de ce ai putea avea doua catedre?

S-ar institui cu adevarat o competitie, daca nu am avea institutii care mizeaza pe acelasi curs al aceluiasi dascal. E, apoi, vorba despre asumarea profesionala si morala a muncii. E inacceptabil ca valul recent de plagiate a fost dat in vileag de presa, nu de universitati, si e la fel de grav ca indrumatorii tezelor furate nu au platit pentru neglijenta cu care au girat impostura.

Examenele trebuie sa fie severe, universitatile - mai putine si mai bine finantate, institutiile private trebuie desprinse de patronajul statului, studentii au dreptul la autonomie, iar profesorii au datoria de a fi onesti.

Asa cum se poate constata, nu am folosit limbajul tehnic care acopera, de decenii incoace, pretentiile de reforma care - cu exceptia unor scurte mandate ministeriale - au dus la degradarea calitatii educatiei din facultatile noastre.

Pentru a schimba ceva, e nevoie de un dram de curaj si de lucruri spuse pe sleau, nu de oceanul de reforme pe hartie descrise in plicticoasa si inepta limba de lemn. In fine, inclin sa cred ca observatiile de mai sus se aplica si altor domenii universitare, nu doar celui pe care il cunosc cel mai bine.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
#reforma educatie, #reforma universitati , #europarlamentar