Să începem cu sfârșitul, despre cazul excluderii judecătorului Dănileț din magistratură: „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie” (Constituția României, Art. 134, al.3).
Deci, avem în atenția publică o temă în desfășurare. Cea prin care un judecător este sancționat cu cea mai aspră sancțiune posibilă, excluderea din magistratură (Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, Art. 100, al.d) nu se știe pentru ce și nici nu putem afla, în condițiile în care legea permite organului sancționat (Consiliul Superior al Magistraturii - CSM) să dezbătată și să hotărască cu ușile închise în materia sancțiunilor disciplinare (Legea 317/2004, privind CSM, Art. 29).
De aici, tot ce putem discuta sunt zvonuri, șopârle, scăpări de informații din spatele ușilor închise, manipulate corespunzător, toate bazate pe o credibilitate aproape inexistentă a forului disciplinar, acest Consiliu Superior al Magistraturii - CSM, „garantul independenței justiției”, care se află la rădăcina răului din Justiția română, cea verificată anual din 2007 încoace, de când România a intrat în Uniunea Europeană fără această componentă de putere a statului și cea care an de an iese prost și tot mai prost, din aceste verificări.
Ce putem face însă cu deplină seriozitate și direct la țintă este să îl întrebăm pe domnul Președinte al României, Klaus Iohannis, cum stă treaba?
Domnia sa „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” (Constituția României, Art. 80, al. 2). Iar CSM este o autoritate publică care funcționează prost, cel mai probabil din cauză de rea intenție, din partea celor care populează această autoritate publică.
Vorbim aici despre controlul și supravegherea democratice, exercitate de poporul suveran prin organul său reprezentativ, Președintele României, cel ales prin alegeri libere, periodice și corecte (Constituția României, Art. 2).
Desigur, întrebându-l pe domnul Iohannis cum stă treaba cu CSM și cu exercitarea funcției acelui consiliu de sancționare disciplinară a magistraților nu rezolvăm nicio problemă și nici măcar nu ne putem aștepta la vreun răspuns cât de cât lămuritor.
Dar întrebându-l îi aducem măcar aminte domniei sale că are o obligație constituțională pe care nu și-o îndeplinește, cam de când a ajuns să fie organul reprezentativ al poporului suveran, de șapte ani încoace.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.