Stie toata lumea ca astazi, in actualele conditii parlamentare si legislative, suspendarea lui Traian Basescu este imposibila. O stie foarte bine fiecare membru al USL, dupa cum au si recunoscut.
Pentru ca o stiu atat de bine, liderii celor doua partide spun ca exerseaza doar un joc de imagine. Ultima scornire a ideologilor USL afirma ca au declansat actiunea de suspendare pentru a afla mai exact cum stau in Parlament si, mai ales, cine se raliaza (ori ba) regimului autoritar al presedintelui.
Din cealalta perspectiva, toata lumea stie (sau admite la limita) ca presedintele a ajuns sa joace atat de periculos la limita constitutionalitatii, se implica atat de adanc in procesele presupus democratice si imxtioneaza atat de brutal in teoretica independenta a puterilor statului, incat este iarasi superfluu ca eu sa reiau pe degete motivele pentru care Traian Basescu ar putea ajunge in situatia de a fi suspendat.
Nu in aceeasi situatie se afla si initiatorii actiunii de suspendare, care trebuie sa precizeze foarte clar (si in detaliu) motivele exacte si articolele care vor convinge si Curtea Constitutionala sa isi dea avizul pentru suspendarea presedintelui. Aviz care, apropo!, nu mai este unul consultativ pentru Parlament, asa cum era in 2007. Sa presupunem insa ca USL si comisia formata reusesc sa faca pasul si CCR il trimite pe presedinte in fata judecatii parlamentarilor.
Sa ne imaginam, de dragul democratiei, ca in Parlament, printr-un miracol al instabilitatii caracteristice romanului, ne trezim intr-o buna zi ca s-a votat suspendarea si presedintele este trimis cu forta la popor. Sunt convins atunci ca valul bucuriei tampe va intuneca iarasi judecata majoritatii politcienilor care nu privesc decat la ziua de maine si il vor decreta deja demis pe Traian Basescu.
L-am auzit pe senatorul Dan Sova, acest tanar si mai arogant si mai tupeist decat Victor Ponta in perioada de maxima afirmare juvenila, cum profetea ca Traian Basescu nu va obtine mai mult de 7% sustinere in cazul unui referendum pentru demitere. Uitand probabil sa spuna, intentionat ori nu, ca pentru a-l alunga definitiv de la Cotroceni impotriva presedintelui trebuie sa voteze 50% plus unu din numarul total al persoanelor inscrise pe listele electorale. Pe scurt, peste 8-9 milioane. Asta presupunand ca se vor prezenta la vot atatia oameni.
Cum si acest scenariu e mai mult decat improbabil, ramanem la posibilul castig din jocul de imagine care, isi imagineaza USL, ca ajuta la mobilizarea electoratului pentru anul 2012. Crin Antonescu vorbeste atat de degajat de reaua credinta a celor care nu imbratiseaza cu ambele maini ideea suspendarii presedintelui, incat te intrebi cum ar putea fi treziti din vis fara sa-i doara.
Oare nu ar fi fost mai eficient un exercitiu din partea Opozitiei de mobilizare la munca pentru care sunt de altfel platiti? Nu ar fi fost mai benefic pentru democratie ca membrii Opozitiei sa fie prezenti la celebrul vot "furat" de Roberta Alma Anastase in seara fatidica in care s-a votat legea Pensiilor si nu i-ar fi lasat pe membrii coalitiei sa isi faca de cap dupa cum au poftit? Poate ca asta ar fi ajutat mai mult decat tipetele de dupa, venite oricum dupa sesizarea presei nu a politicienilor.
Povestea cu suspendarea reincalzita o data pe luna nu face decat sa omoare tema in sine. Asa risca USL ca, in cazul in care se va ajunge cu adevarat vreodata la votul popular, lumea sa fie atat de scarbita de ideea suspendarii, incat sa nu mai iasa deloc din case. Asa cum si astazi la 'zdrobitoarele' proteste ale foametei si saraciei participa intre un protestatar si maximum cateva zeci. Asta e Romania, iar Opozitia ar trebui sa plece de la acest adevar in orice demers pe care si-l mai viseaza.
Asta se cheama... Vezi tot