Din "Ospiciul" lui Gusa - Culisele invingerii lui Geoana si sansa lui Ponta: are fizic

Marti, 19 Octombrie 2010, ora 14:583279 citiri
Din "Ospiciul" lui Gusa - Culisele invingerii lui Geoana si sansa lui Ponta: are fizic

Continuam sa va prezentam fragmente din cartea pe care Cozmin Gusa se pregateste sa o lanseze luna viitoare: "Un ospiciu numit Romania".

Aflat in linia fierbinte a campaniei lui Mircea Geoana pentru prezidentiale, ca sfetnic al acestuia, tanarul autor isi aminteste cateva momente delicate din zilele de dinaintea alegerilor si marturiseste ca inca este stupefiat de faptul ca in data confruntarii decisive, cand toata presa stia deja despre vizita lui Geoana acasa la SOV si echipa de campanie dorea sa "depaneze" incidentul, candidatul a venit la dezbatere cu un minut inainte de inceperea acesteia.

Cozmin Gusa vorbeste si despre tradarile interne, dar si despre frica pe care Mircea Geoana n-a putut-o depasi. Si i-a fost fatala. Cartea contine, insa, mult mai multe dezvaluiri si abunda in picanterii.

Din capitolul: "Mecanismul ospiciului"

"(...)Apropo de sindromul nostalgiei societatilor post comuniste. De ce PSD are inca scoruri mari in Romania, in ciuda unor guvernari girate de oameni blamabili ori a unor acte economice, gen marile privatizari, care-ar fi trebuit sa-i spulbere de pe scena politica?

Explicatia e foarte simpla si n-are legatura cu stanga si inclinatia celor saraci si multi pentru aceasta orientare. La nivelul votantilor este majoritara categoria celor care au progresat evident in timpul comunismului si care, chiar daca n-ar vota cu comunistii, percep aceasta aura nostalgica a PSD ca mostenitor al PCR, ca girant al legaturii cu "vremurile bune".

Asta asigura inca si astazi PSD un electorat stabil. Aici vreau sa lamuresc scurt si mitul "iliescian", fara de care, se zice, partidul ar ramane fara voturi. Da, intr-adevar, Iliescu are valoare de simbol, dar numai din postura lui de fost nomenclaturist, "garant" al mostenirii PCR. Altfel, tinand cont de felul dezastruos in care populatia percepe ca a fost administrata tara in timpul mandatelor sale, Iliescu n-are valoare de intrebuintare.

Daca maine un fost "utecist" sau "uasecerist" de frunte (un Ioan Rus mai popular) ar fi promovat de PSD ca noul lider care sa aduca aminte de vremurile de-altadata, de Iliescu nu ar mai fi nevoie."

Din capitolul: "Basescu - o mare dezamagire personala; parintele si victima celei "de-a doua fratii a Securitatii"

"(...) In 2007, cand a fost suspendat, "l-au dat jos de pe cal", doar ca un avertisment, si o reasezare a situatiei de personal in vecinatatea prezidentiala inaintea alegerilor din 2008-2009, iar dupa aceea l-au lasat sa se aseze lejer la loc (in aceasta cheie trebuie citita declaratia lui Vantu de la recentul proces, cand spunea ca i-a dat sprijin lui Basescu la referendum, contra unui proiect de modernizare a Romaniei, (vezi Doamne!), transformandu-se brusc din participant activ la suspendarea lui Basescu, in sprijinitor ad-hoc al "suspendatului"; mai mult, asa trebuie sa-ntelegeti si noncombatul partidelor antibasesciene, PSD respectiv PNL, in Campania prosuspendare).

Un alt moment interesant, cel din 2008 cand PD-L a pierdut alegerile parlamentare, dar sistemul i-a dat posibilitatea sa puna ce premier a vrut, dupa ce voturile din strainatate s-au numarat mai "bine". Si, bineinteles, dupa ce unii de la "invingatorii" (conform exit-pollurilor) pesedisti, gen seful de campanie Mitrea, s-au dus sa se culce, in timp ce pedelistii numarau voturile din urne. O situatie gen: "PSD dormi linistit, Sistemul vegheaza (si numara voturi) pentru tine!".

Ca sa nu mai pomenesc de momentul prezidentialelor din 2009, cand situatia voturilor din strainatate plus estimarea "eronata" a exit-pollurilor au fost cvasiidentice cu momentul parlamentarelor, lucrand tot in favoarea lui Basescu, de parca momentul 2008 n-ar fi fost decat o repetitie cu public pentru 2009. In plus, in 2009 am mai avut diferentele dintre estimarea votului in Transilvania de catre sociologi (care de regula se inscriu in maxim 1% eroare), si realitatea din urnele "pazite" de subordonatii lui Vasile Blaga, care au fost si de 10% in defavoarea lui Geoana!!! (ce ironie a sortii, Vasile Blaga a demisionat de la Interne in septembrie 2010, alaturi de intreaga echipa pe care o creditam cu fraudarea alegerilor; au invatat si ei ca "nici o fapta buna de acest fel nu ramane nepedepsita"!)

Iar apropo de Mircea Geoana, cu toata prietenia mea pentru el, faptul ca n-a explicat niciodata vizita la Sorin Ovidiu Vantu inainte cu o zi de dezbaterea finala, dublat de "scaparea" lui in a-mi comunica a doua zi ca a fost filmat de catre paparazzi pe tot drumul catre Vantu, el observand acest lucru la moment (desi am stat impreuna a doua zi vreo 7-8 ore, pregatind dezbaterea de seara cu Basescu!!), ma face acum sa va sugerez sa va imaginati cele mai de necrezut scenarii legate de motivatiile absconse ale lui Mircea Geoana.

Iar pentru istorie, mai furnizez un amanunt important: afland despre incident in urma unui telefon primit de la jurnalistul Dan Tapalaga, in jurul orelor 16.00, i-am solicitat lui Mircea Geoana sa vina la Parlament, locul dezbaterii finale a candidatilor, cu o ora inainte, respectiv la orele 18.00, pentru a putea discuta reactia la potentialul atac al lui Basescu pe aceasta tema; desi era foarte important (vital, dupa cum s-a dovedit), Geoana a venit la 18.59(!!!), intrand direct in dezbatere, spre disperarea unora dintre noi, printre care si Victor Ponta.

Sfaturile pe care i le-am mai dat la pauza confruntarii au fost tardive si imi parea oricum ca trec pe langa el. Cel putin ciudat, veti gandi... Daca nu chiar monstruos, adaug eu!"

Din capitolul: 2009, o sansa ratata. Implicarea in "meciul" Basescu vs Geoana

"Am facut referire la cate ceva legat de lupta electorala din 2009, cred insa ca, din punct de vedere al abordarii personale a episodului, as ramane dator daca nu v-as evoca macar partial viziunea mea despre proiectul "Geoana-Presedinte!", si implicit fundamentul deciziei mele de a-i asigura strategia campaniei in 2009.

In ajunul alegerilor prezidentiale din 2009, Mircea Geoana, ca persoana, era o varianta maxim democratica la nivelul oamenilor politici de astazi. De aici ii venea lui insa in acelasi timp si slabiciunea, "tratata" de rauvoitorii inspirati de Iliescu, cu porecla total nemeritata de "Prostanacul".

Geoana lua putine decizii, dar avea un aparat critic bine pus la punct si accepta mereu pareri. Marea lui problema era frica. Si fiindu-i destul de frica de "umbrele de pe pereti" pe care le proiectau oamenii Sistemului de obicei, el putea ajunge sa nu mai administreze asa cum trebuie momentul decisiv al deciziei. Astfel ca, in luarea deciziei, fiind inconjurat si de multi infideli, mergea pe mana celui mai puternic sau a celui care "facea umbra mai mare pe perete". Dar latura lui democratica era incontestabila, ceea ce e de maxima importanta pentru un prezidentiabil.

Formatia lui profesionala era de asemenea o garantie ca detinea bagajul de cunostinte necesar si posibilitatea sa discearna cu alte unitati de masura decat cei care o fac acum. Politicianul Geoana nu masura cu metrul de tamplarie sau cu sublerul. Avea acces la masuratori sofisticate, din domenii sofisticate, pentru ca are un nivel de expertiza mult superior mediei clasei politice.

Mircea Geoana, din pacate, este insa o combinatie nemaiintalnita de mine, de inteligenta mai mult decat remarcabila, pe de o parte, si frica, de cealalta parte, fobie de fapt. Iar inteligenta asta a lui, incontestabila, dublata de frica pe care o resimte in diverse situatii cu care se confrunta, poate fi uneori o combinatie cu efecte letale asupra concentrarii sale, lucru care s-a si dovedit.

Probabil ca in momentul in care ar fi putut sa administreze puterea, sa fie deservit si protejat, cum se-ntampla presedintilor, i-ar fi disparut mare parte din frica.
Cum i s-a intamplat de altfel si cand a devenit presedinte al PSD. Dupa ce la alegerea ca lider al PSD a fost foarte sovaitor, a ajuns insa ca din momentul in care a cucerit majoritatea puterii in partid nemaiavand rival, mai ales in 2009, practic niciun pesedist "sa nu mai miste in front" fara sa ceara voie.

Perspectiva PSD-ului de a-l vedea pe Geoana presedinte de tara ii crescuse respectul in interiorul organizatiei intr-atata incat devenise neatacabil, iar aceasta stare i-a dat o forta, care la nivelul structurii de campanie a partidului s-a resimtit foarte puternic, avand efecte din cele mai benefice.

Iar Geoana, din aparitiile publice din a doua parte a anului 2009, cand era destul de clar ca va fi viitorul presedinte, arata ca un om mult mai sigur pe sine si care nu se mai lasa intimidat nici macar de scenariile apocaliptice pe care le narau fel de fel de "magicieni" dornici de manipulari, PSD-ul fiind vestit pentru asa ceva.

Mircea Geoana n-a ajuns presedinte si asta e rau pentru Romania de azi, opinie justificata prin simpla analiza a actiunilor unui Traian Basescu, aflat in evident pana de solutii.

Motivele pentru care n-a ajuns presedinte insa ii sunt imputabile lui Mircea Geoana in proportie de 100%. Si aici calculez si indecizia sa de a pedepsi tradatorii din partid, in special din zona Transilvania, care au inchis ochii total la turul 2 in fata armatei prietenului lor Vasile Blaga, si tolerarea turbulentelor mesaje iliesciene, in speranta unui vot global, si decizia de a avea 2 sefi de campanie, Hrebenciuc si Dragnea, unul mai "vrednic" ca celalalt, si bineinteles neintelesul episod Vantu, vizita intempestiva la domiciliul acestuia, plus refuzul de a doua zi de comunicare a evenimentului catre echipa de campanile, pentru a incerca depanarea.

Ca sa nu mai vorbesc despre impiedicarea pesedistilor de a iesi in strada sa-si apere in mod democratic victoria in alegeri, furata in mod dovedit, de catre echipa complexa din jurul lui Traian Basescu. In loc sa ma asculte pe mine, asa cum o facuse in majoritatea campaniei in momentele dificile, a preferat atunci cand era mai important sa prefere cumpatarea sugerata de "prietenii" Iliescu si Nastase.

Mie imi pare rau de Mircea si consider ca tot ceea ce traieste azi la nivel de PSD nu numai ca e nemeritat, dar este cea mai clara masura a degradarii interne la care a ajuns si acest partid. Sa notam, totusi, ca oricat de hulit ar fi azi, cu tot cu greselile din campanie, nu-i poate pune nimeni in carca vreun gest impotriva statului roman, asa cum se pot "lauda" insa atat dusmanii lui din partid gen Nastase, Mitrea, Hrebenciuc, Iliescu, sau chiar fostul lui adversar, favoritul Sistemului, Traian Basescu. Sa stiti ca nu-i fac campanie din nou si pentru conformitate o sa consemnez aici ca nici n-o sa-i mai fac vreodata. Insa adevarul trebuie spus, fiecare atat cat ne permitem."

Din capitolul: Iliescu - un mediocru pretios; premeditarea mentinerii societatii inchise

"Punctul comun intre Iliescu si Basescu este, in ceea ce priveste politicienii pe care i-au ales pentru a-i promova, instinctul de conservare, care i-a facut pe amandoi sa aleaga oameni intr-un fel asemanatori lor, deci usor predictibili, dar mult mai slabi intelectual.

Apropo de promovari de politicieni in prim plan, rememorez si episodul jenant prin care Adrian Nastase l-a prezentat public pe Victor Ponta in 2002, prin titulatura ironica de "micul Titulescu", comparatie care nu se baza decat pe profilul fizic al lui Ponta, vrand in acest fel sa-l umileasca din start.

Si pentru ca nu i s-a parut destul de elocventa prezentarea verbala, in fata unei sali pline cu lideri politici si jurnalisti, plus viitorii subordonati ai lui Victor de la TSD, i-a solicitat acestuia sa se ridice in picioare, sa se-ntoarca in profil si sa se prezinte astfel salii, ceea ce viitorul "lider" a executat fara comentarii! Ce spectacol jenant, ce mojicie din partea "reformatorului" Nastase, ce obedienta de sluga a "neoliderului" Ponta, ce reforma a clasei politice..."