Țara care și-a uitat pensionarii. Majoritatea persoanelor de peste 65 de ani trăiesc în sărăcie

În Coreea de Sud, majoritatea persoanelor de peste 65 de ani trăiesc în sărăcie. Șomeri, își câștigă existența prin slujbe ciudate, cum ar fi colectarea deșeurilor. O situație care s-ar putea agrava pe măsura îmbătrânirii populației.

Kim Soonja își pune căruciorul plin cu cutii pe cântarul de metal al centrului de reciclare din centrul orașului Seul . Contorul arată 210 kg. Managerul gropii de gunoi îi înmânează niște bancnote, echivalentul a vreo douăzeci de euro. La fel ca mulți alți pensionari, Kim Soonja este un „pyeji sugeo noin”, un colector de cutii și alte deșeuri. În fiecare zi, timp de cinci ani, însoțită de căruciorul ei, se plimbă pe străzile cartierului său pentru a aduna gunoiul.

La 80 de ani, este unul dintre cei 66% dintre pensionarii sud-coreeni care continuă să lucreze. „Pensia mea nu este suficientă pentru a trăi, am nevoie de această slujbă ca să mănânc”, explică Kim Soonja. Ea beneficiază de suma minimă garantată de stat, (218 euro), dar este mult prea mică în comparație cu costul vieții în Coreea de Sud. „Este și mai dificil acum: prețurile cresc (inflația a atins în iunie cel mai ridicat nivel de la criza financiară asiatică din 1998 ), nu ca pensionarea mea”, spune ea disperată.

O lipsă gravă de pregătire

În Coreea de Sud, sărăcia îi lovește pe bătrâni în primul rând. Într-un raport publicat în septembrie 2022, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a estimat că 52% dintre sud-coreenii cu vârsta de 66 de ani și peste trăiesc sub pragul sărăciei (60% din nivelul mediu de viață al populației). O cifră de trei ori mai mare decât media altor țări dezvoltate.

Această situație se datorează mai multor motive. „În primul rând, există o lipsă de pregătire”, spune Kim Wonshik, profesor de economie și finanțe publice la Universitatea Konkuk din Seul. Am trecut de la o familie tradițională în care copiii au grijă de părinți, la o familie modernă în care copiii locuiesc departe de casă și au grijă de ei înșiși. Pensionarii actuali nu s-au pregătit pentru o asemenea schimbare.” Dar asta nu este tot. Potrivit multor economiști, sistemul de salarizare sud-coreean împinge bătrânii spre precaritate.

„Salariul depinde de numărul de ani petrecuți în companie”, explică economistul. Când un angajat ajunge la 50 de ani, multe companii decid să-l concedieze, deoarece salariul lui este prea mare.” Potrivit raportului OCDE, doar un sfert dintre lucrătorii cu vârsta cuprinsă între 55 și 59 de ani sunt angajați în aceeași companie ca și până acum. Această plecare forțată îi scufundă pe seniori într-o situație complicată: prea în vârstă pentru a-și găsi un loc de muncă, nu suficient de bătrâni pentru a beneficia de ajutor pentru pensionare, la 65 de ani.

Pentru a umple acest gol, cei mai mulți dintre ei apelează la joburi neplătite sau își cheltuiesc economiile pentru a supraviețui. Potrivit OCDE, la vârsta de pensionare, venitul mediu al unui senior este cu 30% mai mic decât cel al populației generale.

„Recent am început să adun cutii după ce mi-am pierdut locul de muncă, este singura modalitate prin care pot câștiga bani muncind”, spune Hwang Seongha, 57 de ani, citat de slate.fr. „Dar nu este ușor”, continuă el. Am un mic handicap la bazin, sunt bătrân și mă doare teribil să trag acest cărucior.

Înființat în 1988, mult după majoritatea țărilor dezvoltate, sistemul de pensii din Coreea de Sud este foarte tânăr . Planul său a fost pus pe fundalul unui miracol economic care a dus Coreea de Sud dintr-o țară din lumea a treia, ieșită dintr-un război dureros, la a zecea cea mai mare economie a lumii. Treizeci și cinci de ani mai târziu, economia sud-coreeană dă semne de oboseală și nu pare să fi fost gândit nimic pentru a face față.

„Nu este durabil”

În următorii câțiva ani, populația țării va scădea și ea. Vârful său de 53 de milioane de locuitori tocmai a fost atins, iar natalitatea scăzută (0,81 copii pe femeie în 2022) nu va inversa curba. Până în 2050, conform calculelor OCDE, populația țării se va reduce cu aproape 5 milioane de oameni. În același an, vor fi de trei ori mai mulți oameni în vârstă de șaizeci de ani decât tineri în vârstă de douăzeci de ani.

„Este cea mai mare provocare a țării noastre”, a spus Kim Wonshik. Această tulburare demografică va pune o presiune enormă asupra întregii noastre societăți și, bineînțeles, asupra sistemului nostru de pensii. Pe lângă natalitatea scăzută, există o îmbătrânire fără precedent a populației . „În 1988, când a fost conceput sistemul de pensii, speranța de viață era de până la 70 de ani. Astăzi, este de până la 85 de ani”, adaugă economistul. Un câștig de aproape cincisprezece ani la speranța de viață în mai puțin de patruzeci de ani, ceva nemaiauzit. Dar înseamnă și că pensiile devin mai lungi și mai scumpe.

Potrivit economistului, dacă situația a fost anticipată de demografi în urmă cu zeci de ani, politicienii nu au fost suficient de interesați de ea. „Toate aceste întrebări, speranța de viață, pensionarea, datele demografice, sunt pe termen lung, foarte lung, așa că a trecut pe planul doi de ani de zile”. „Dacă nu se va schimba nimic, în 2050, având în vedere numărul mic de active, contribuția la pensie va trebui să reprezinte 30% din salariul unui muncitor pentru ca acesta să spere să trăiască decent până la moarte. Nu este sustenabil”, avertizează el.

Economiștii, sociologii, politicienii par să fie de acord cu toții asupra unui punct: sistemul de pensii sud-coreean, deja în dificultate din cauza creșterii lente, nu va mai putea supraviețui mult timp. Prin urmare, trebuie reformat rapid.

Concluzia raportului OCDE este alarmantă. Cu toate acestea, organizația propune mai multe căi de îmbunătățire pentru a face față precarității seniorilor. Printre soluțiile propuse: abandonarea salariului legat de vechimea în muncă, creșterea vârstei minime de pensionare și a contribuțiilor.

„Sunt multe variante pe masă, bune și rele ”, recunoaște Kim Wonshik, care adaugă la această listă ideea, destul de nepopulară după el, de a crea un nou impozit care să finanțeze sistemul de pensii. „Vom fi nevoiți să creștem vârsta de pensionare, chiar dacă închide locuri de muncă pentru tineri, pentru că nu va fi suficientă forță de muncă pentru ca toate posturile să fie ocupate în câțiva ani”, spune economistul.

Pe de altă parte, Coreea de Sud caută și soluții pentru a contracara declinul populației sale. Promovarea natalității sau recurgerea la muncitori străini a declanșat o dezbatere în societate de câteva luni.

În această vară, Parlamentul a lansat o comisie specială pentru stabilirea unui proiect de reformă a pensiilor, care ar trebui să vadă lumina zilei în 2023. „Timpul se scurge, insistă Kim Wonshik. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât generațiile viitoare vor plăti prețul pentru această întârziere.” Dar un consens pare greu de găsit. Nu este prima dată când guvernul încearcă o reformă, fără niciun rezultat. „Cred că un astfel de proiect trebuie să se bazeze pe un referendum, cetăţenii trebuie să poată participa la dezvoltarea acestei reforme”, continuă economistul.

De ce merge Iohannis în Coreea însoțit de Arafat, Burduja, Odobescu și Tîlvăr: “Există potenţial şi interes reciproc de colaborare”

Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, săptămâna viitoare, de luni până miercuri, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitaţia omologului său, Yoon Suk Yeol, informează...

România, printre țările cu cea mai mare prăpastie între bogați și săraci. Cum arată indicatorul inegalității

România este a treia țară din Uniunea Europeană când vine vorba despre decalajul veniturilor, arată un infografic publicat joi, 18 aprilie, de Fundația Friedrich Ebert. Cei mai bogați 10%...