O tempora, o mores, o Cumintenia Pamantului!

Colaborator: Victor Pitigoi
Miercuri, 17 Mai 2017, ora 13:05 4367 citiri

Adjudecarea recenta la New York a unei capodopere brancusiene la pretul de 57,6 de milioane de dolari - este vorba despre "Muza Adormita", o mica piesa turnata in bronz - mi-a amintit istoria despre "Cumintenia Pamantului", cea pentru care s-a zbatut Guvernul Ciolos, dar n-a reusit sa stranga banii necesari achizitiei.

Asadar, s-a gasit un cetatean al planetei care se indragostise intr-atat de arta lui Brancusi al nostru, incat a pus la bataie aceasta suma exorbitanta, poate doar pentru placerea de a o admira in voie.

Nu exclud nici ideea ca cetateanul sa fi fost momit de o afacere, contand ca daca tine "Muza Adormita" in seiful sau personal, peste numai cativa ani o va vinde poate dublu.

"Cumintenia Pamantului" n-ar fi nici pentru stat o afacere paguboasa, daca tinem seama ca expertii o pretuiesc deja la 20 de milioane de euro, aproape dublu fata de cei 11 milioane ceruti de proprietar.

Pentru mine, ca roman, primeaza insa dragostea pentru creatia unui geniu, placerea de a o admira atunci cand merg la muzeu, bucuria de a sti ca avem ce arata oricarui alt european, atunci cand vine sa vada cu ce ne putem fali la noi acasa.

Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca Guvernul Ciolos nu poate strange banii necesari. Din cei 11 milioane euro, statul a alocat aproape jumatate, dar prin subscriptie publica abia s-a strans un milion si ceva.

Unde sunt vremurile de altadata, cand la sloganul "dati un leu pentru Ateneu!" s-au strans intr-un timp record nu mai putin de 500.000 lei aur! Calculati ce inseamna asta, stiind ca un leu echivala cu 0,3226 g aur!

Dar, in 1885, entuziasmul romanilor si motivatia de a avea un Ateneu erau altele decat entuziasmul de azi si motivatia de a avea o capodopera la muzeu. O, tempora! O mores!

Am convingerea ca Guvernul Ciolos a avut entuziasmul necesar, ca nu i-a lipsit nici motivatia, dar a manifestat o prudenta justificata in ce priveste alocarea intregii sume de la buget. Nu veneau alegerile? Nu avea sanse PSD sa ajunga la putere cu intreaga camarila de revansarzi, gata sa te puna la zid ca ai risipit banii statului?

Iata de ce cred eu ca Ciolos a alocat doar o parte din bani, care n-ar fi produs emotii, daca poporul s-ar fi aratat dispus sa dea din buzunar cealalta parte, aproband astfel tacit gestul Guvernului.

Dar n-a fost sa fie asa si imi permit sa arat cu degetul numai spre PSD, cand ma gandesc de ce n-a fost sa fie. In acel an electoral, social-democratii considerau de datoria lor sa contracareze tot ce venea din directia Guvernului Ciolos, care nici macar nu le era rival.

Iata ce declara domnul Liviu Dragnea la 9 iunie 2016, cu privire la subscriptia publica:

"Dupa parerea mea, asta a fost o actiune strict populista, care nu poate avea finalitate. Ajungem in situatia in care nu se strang toti banii. Ce se intampla cu banii?"

Auzi cine se plange de populism: cel care vorbeste de funie in casa spanzuratului!

Va sa zica, in timp ce Guvernul incerca sa atraga interesul public pentru achizitia capodoperei, domnul Dragnea tragea tare in directia opusa si atentiona potentialii donatori ca actiunea este populista si fara finalitate. Deci sa nu doneze.

Si n-au donat. In plus, acelasi Dragnea spunea tot atunci:

"Eu, daca as fi in Guvern din nou vreodata si as considera ca asta este un obiectiv national, de o importanta nationala, gaseam sumele necesare si il achizitionam pentru Romania".

Astazi, domnul Dragnea nu este - slava Domnului! - in Guvern, dar se proclama de aproape patru luni coordonator al Guvernului. Nimeni nu-l opreste sa considere ca obiectivul este de importanta nationala, sa gaseasca imediat sumele si sa achizitioneze lucrarea pentru Romania. De ce n-o face?

Simplu: pentru ca nu-l intereseaza. Pe Ciolos il interesa achizitia si a facut demersurile ca s-o obtina. Dar l-a contracarat Dragnea, ca sa n-o obtina.

Sa-mi fie iertata exprimarea, insa am senzatia ca pe Liviu Dragnea il doare-n cot si de Brancusi, si de patrimoniu, si de tot ce inseamna mandrie nationala, cand e vorba de arta. Daca nu era asa, trecea in programul de guvernare macar un cuvant privind asigurarea integrala cu fonduri a respectivei achizitii, asa cum s-a laudat in campanie.

Intorcandu-ma in timp, nu-mi dau seama daca prim-ministrul Ion Bratianu avea in programul sau de guvernare cladirea Ateneului, dar citesc ca a fost ridicata (cu bratele!) in mai putin de doi ani, inceputa in 1886 si inaugurata la 14 februarie 1888.

Nu-mi ascund malitia, cand ma intreb: ce asemenea edificiu au ridicat in mai putin de doi ani guvernele zilelor noastre (cu tehnica moderna)?

Nu astept raspuns, dar sunt sigur ca, daca in acei ani de avant ai secolului al XIX-lea ar fi fost la butoanele tarii de-alde Dragnea, Firea, Tariceanu, Grindeanu Co, nici astazi n-am fi admirat aceasta emblema a orasului care este Ateneul Roman.

NOTA: O tempora, o mores! este o expresie folosita de Cicero, celebru orator al Romei antice, intr-un discurs contra lui Catilina, prin care deplangea vremurile si moravurile in societatea romana.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News