Ce n-a spus inca Guvernul despre subscriptia pentru "Cumintenia Pamantului"

Sambata, 21 Mai 2016, ora 12:5318244 citiri
Ce n-a spus inca Guvernul despre subscriptia pentru "Cumintenia Pamantului"
Foto: Facebook / Vlad Alexandrescu

Intr-o Romanie saracita de smecheri si macinata de frustrari si coruptie, ideea lansarii unei subscriptii publice pentru o opera de arta pare o naivitate induiosatoare.

Chiar o tampenie, spun cei mai duri. Si totusi nu este deloc asa, iar felul in care vom trece cu totii acest test va spune multe despre noi, ca popor.

Celor care n-au aflat inca le spunem ca Ministerul Culturii a lansat o subscriptie publica propunandu-le romanilor sa contribuie cu cat vor la strangerea sumei necesare pentru ca celebra sculptura a lui Brancusi "Cumintentia Pamantului" sa ramana in circuitul public. Statul pune la bataie 5 milioane de euro, mai e nevoie de inca 6.

Guvernul a lansat subscriptia publica pentru "Cumintenia pamantului": Brancusi e al meu. Eu donez

Se pot aduna acesti bani? Cu siguranta, daca fiecare ar dona, nu un euro, ci jumatate, adica macar 2 lei de persoana.

Am putea face asta? Desigur. De exemplu, statisticile spun ca noi cheltuim, in medie, in fiecare luna circa 90 de lei pe tigari si bauturi alcoolice. Si atunci, 2 lei o data in viata? Fezabil.

Dar vrem sa facem asta? Aici raspunsul nu mai e deloc simplu.

L-am rugat pe criticul si istoricul de arta Pavel Susara sa ne convinga, dar mai intai sa ne explice care este valoarea "Cuminteniei Pamantului", dincolo de faptul ca, spre deosebire de alte sculpturi ale lui Brancusi, cum ar fi "Pasarea Maiastra", ea nu are si alte variante.

Revolutia lui Brancusi

"Ca sa explicam ce e cu 'Cumintenia Pamantului' trebuie sa explicam mai intai ce e cu Brancusi si ca sa explicam ce e cu Brancusi trebuie sa explicam mai intai ce e cu sculptura, iar pentru asta nu ne ajung cateva minute. Pe scurt, insa, timp de 2.000 de ani, lucrurile au mers intr-o anumita directie. S-au sculptat chipuri - de oameni, de zei, de sfinti etc. Si asta s-a intamplat intr-un spatiu in care zeii si oamenii se cam amestecau - spatiul greco-latin.

Brancusi este primul sculptor din lume care rupe acest circuit al formei in sculptura. El vine dintr-o zona care nu are chipul cioplit ca element de civilizatie.

'Cumintenia Pamantului' face parte din prima lui tentativa de a rupe imaginea din obisnuinta ei istorica. El incearca sa faca asta prin intoarcerea la lumea primitiva, la chipul omului in general. El ne duce catre ideea de om, de existenta umana, si face asta in doua episoade - 'Sarutul' si 'Cumintenia Pamantului'. Sunt primele tentative de desprindere de conventia sculpturii occidentale", ne-a dezvaluit Pavel Susara.

Pe de alta parte, a avut loc si o revolutie in ceea ce priveste tehnica, a continuat acesta.

"Este vorba despre cioplire directa, cioplire in blocul brut, fara un proiect prealabil. Brancusi nu deseneaza un chip pe care apoi sa il regaseasca in material, el scoate din bucata de piatra chipul ingropat acolo.

El reprezinta civilizatia orientala, in care Dumnezeu nu e corporal, nu e tangibil, lucru care se regaseste si in Vechiul Testament. 'Cumintenia Pamantului' e cea mai importanta expresie a negarii a 2.000 de ani de sculptura occidentala", a subliniat istoricul de arta.

Despre morala si responsabilitate

Intrebat de ce, daca este asa, nu face statul roman toate eforturile financiare necesare sa o cumpere, Pavel Susara a raspuns ca sunt doua aspecte.

"In primul rand, statul roman e neputincios. E impotent de-a dreptul, fara vitalitate, fara vlaga. Nu are energie launtrica, nu are vigoare institutionala. Are bani, dar banii sunt la dispozitia unor persoane, nu la dispozitia publicului.

Din pricina asta, statul nu s-a angajat in nici unul dintre momentele in care putea sa cumpere lucrari de Brancusi care s-au gasit la vanzare prin case de licitatie din Europa, si la preturi relativ mici.

Asta e premisa generala. Exista insa si un sens particular in aceasta chestiune. Faptul ca o institutie publica, asa cum e Ministerul Culturii, isi ia ca parteneri cetatenii intr-un proiect de acest tip e un prim pas catre solidaritate nationala si catre constientizarea cetatenilor. Au mai functionat astfel lucrurile, in cazul Ateneului Roman, de exemplu.

In muzeele din strainatate acest tip de parteneriat functioneaza in proportie de 90%. Exista o clientela fidela a muzeului respectiv, care se implica permanent in politicile de achizitie, in dezvoltarea unor proiecte si asa mai departe, pentru ca oamenii au fost obisnuiti sa intre in proiecte publice, sa se simta si ei responsabili de ceea ce intra ca bun comun in spatiul public si are sanse maxime sa fie transmis ca o forma testamentara de responsabilitate generatiilor viitoare.

Prin urmare, apelul la subscriptia publica este important si ca forma de alimentare a bugetului pentru cumpararea acestei lucrari, dar are si o importanta psihologica si morala remarcabila, aceea de a responsabiliza si de a da cetateanului posibilitatea sa participe la un act major. Un act simbolic, pentru ca nu vorbim de asfaltarea unui drum sau asa ceva, ci despre conservarea si transmiterea identitatii", a explicat acesta.

De ce ar putea esua acest proiect? Din lene civica

Pavel Susara crede ca initiativa Ministerului Culturii va fi incununata de succes, dar nu exclude esecul, subliniind insa ca in cel de-al doilea caz nu ar fi vorba despre meschinarie, ci pur si simplu despre lene.

"Daca se va intampla asta, dar eu nu cred, esecul va spune despre noi ca popor ceea ce am spus eu mai devreme despre statul roman. Imi place sa cred ca nu se va intampla asta, ca noi ca popor suntem mult mai responsabili decat sunt structurile, institutiile publice, asa cum functioneaza ele acum.

Mi-ar placea sa cred ca oamenii vor incerca sa participe. Eu as vedea chiar un pic de entuziasm in spatele acestei participari. Pentru ca noi mai suntem in tara acum circa 18 milioane de locuitori. Daca fiecare locuitor (includ si copiii, fiindca cineva poate sa doneze pentru toata familia) ar da 20 de lei, echivalentul unui pachet de tigari sa zicem, s-ar aduna mult mai mult decat e nevoie. Deci suma s-ar aduna instantaneu!

Problema cu noi, romanii, nu e de meschinarie, ci una de neimplicare, de delasare. 'Hai ca dau maine! Lasa ca da altul 100 de lei si acopera si cat ar trebui sa dau eu!' Tipul asta de lene civica, de lene etica, de lene a constiintei, ar putea sa ne joace feste. Dar efortul nu e absolut deloc mare! Iar frumusetea participarii publice la un act de genul asta are chiar o relevanta estetica, in sensul artistic al cuvantului, de estetica etica, morala", a concluzionat criticul de arta.