De ce s-a reaprins conflictul azero-armean și care este rolul Rusiei. Rutele energetice disputate

Armenia şi Azerbaidjan s-au acuzat reciproc, ieri, că au întreprins noi atacuri, la o zi după cele mai grave violenţe între cele două ţări de după războiul din 2020 pentru control asupra regiunii disputate Nagorno Karabah, informează AFP.

Cel puţin 100 de soldaţi armeni şi azeri au murit marţi în timpul acestor confruntări. Rusia a anunţat că a mediat un acord de încetare a focului, însă cele două tabere s-au acuzat deja reciproc că l-au încălcat.

Ministerul Apărării armean a afirmat miercuri că Baku „şi-a reluat atacurile cu artilerie, mortiere şi arme de calibru mare în direcţiile Jermuk, Verin Şorja“.

La rândul său, Ministerul Apărării azer a afirmat miercuri dimineaţa că forţele armene au încălcat armistiţiul şi că „au bombardat în timpul nopţii poziţiile azere în zonele Kelbajar şi Lacin, cu mortiere şi artilerie“.

Ostilitățile au loc nu pe teritoriul entității separatiste a Karabahului, ci pe teritoriul Armeniei, ceea ce oferă dreptul Erevanului de a convoca consiliul de urgență al Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă. Art. 4 din tratatul fundamental al acestei organizații prevede principiul apărării colective. Cu alte cuvinte, un atac împotriva unuia din membri, înseamnă un atac împotriva tuturor. Pe lângă Rusia și Armenia, din organizație mai fac parte Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan.

Ce urmărește Azerbaidjanul

Un posibil obiectiv minim al Azerbaidjanului ar fi testarea capacității de apărare a Armeniei și aliatul său, Rusia, prim mecanismul Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă, precum și reacția comunității internaționale. Un obiectiv minim ar putea fi ocuparea teritoriul din sudul Armeniei pentru a croi un coridor terestru direct cu ceea ce încă mai este numită exclava Nahicevan. Notează RFI. În primă fază, am putea asista la crearea unui cap de pod pe teritoriul Armeniei în provinciile Vayots Dzor și Syunik, după care vom urmări o ofensivă azeră pentru crearea unui coridor în munții Zanghezur până în Nahicevan.

Dacă această operațiune îi va reuși Azerbaidjanului, atunci Karabahul actual va fi complet izolat de Armenia, ceea ce îi va oferi Azerbaidjanului libertatea de a atinge obiectivele pe care le-a urmărit tot timpul: desființarea completă a regiunii Karabah sub controlul etnicilor armeni. Astfel am putea asista la un scenariu complet inversat, relativ la situația din 2020 atunci când Armenia și Karabah ocupau aproximativ 17% din teritoriul Azerbaidjanului. Aceste noi oportunități au apărut pe măsură ce patronul geopolitic al Armeniei, adică Rusia care se erijează în mediator în acest conflict, a continuat în ultimele șase luni să sufere înfrângeri în Ucraina.

Practic, pe măsură ce numărul soldaților ruși în Karabah s-a diminuat de la 2000 la aproximativ 800, această forță de pacificare a adoptat o abordare pasivă în procesul de mediere. Forțele ruse de menținere a păcii s-au transformat în ultimele luni într-un contingent mai degrabă nominal creând un vid latent între forțele azere și cele armene ale Karabahului. Antony Blinken, secretarul de stat american, a declarat că Rusia ar putea încerca să „agite apele” în conflictul dintre Azerbaidjan și Armenia pentru a distrage atenția de la Ucraina.

Conexiuni energetice

Războiul dintre Azerbaidjan și Armenia complică și căutarea surselor și rutelor altenative de aprovizionare cu hidrocarburi ale Europei acum în apropierea iernii scrie politico.eu. În mai, Bruxelles-ul a lansat strategia REPowerEU, obligând țările membre să abandoneze sursele de energie din Rusia în următorii 8 ani. Din acel moment, a început căutarea aprovizionării alternative cu petrol și gaze în UE. Pe 18 iulie, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a venit la Baku pentru a semna un acord conform căruia Azerbaidjanul trebuie să furnizeze UE 20 de miliarde de metri cubi de gaz pe an până în 2027. Pe lângă aceste exporturi, Baku a semnat o serie de acorduri pentru a participa la proiecte legate de generarea de energie solară și producția de hidrogen, care ar contribui la satisfacerea cererii în creștere a UE pentru energie curată.

În august, Azerbaidjanul a semnat un contract de mai multe milioane de dolari cu compania Masdar din Emiratele Arabe Unite pentru a construi o centrală solară de 230 MW lângă Baku. Cu câteva săptămâni mai devreme, aceeași companie fusese selectată să construiască o instalație de producție de hidrogen offshore. UE intenționează să importe 10 milioane de tone de hidrogen până în 2030. Așa că Baku notează că toate aceste acorduri sunt doar începutul.

Armenia poate oferi mult mai puțin. Importă tot gazul pe care îl consumă. Mai mult, este înconjurat de o Turcie ostilă, ceea ce complică accesul armeanilor pe piețele internaționale. Azerbaidjanul exportă petrol și gaze prin conducte care trec prin Georgia până în Turcia și de acolo în Marea Mediterană. Dar acum Baku își folosește noua putere pentru a forța Armenia să deschidă noi rute comerciale. Partea azeră cere ca Erevanul să permită stabilirea de rute comerciale între enclava Nahcivan și alte regiuni azere. Nahicevan este situat în apropierea graniței cu Turcia și este separat de Azerbaidjan de teritoriul Armeniei.

Kadîrov suferă de o boală gravă care poate duce la deces. Planurile Moscovei pentru a menține stabilitatea în Cecenia

Liderul cecen Ramzan Kadîrov, om de bază pentru regimul de la Kremlin, suferă de peste cinci ani de necroză pancreatică, o afecțiune care poate duce la deces. El ar fi fost la spitalul...

Purtătorul de cuvânt al Meta, condamnat în Rusia la şase ani de închisoare, în lipsă, pentru „apărarea terorismului”. Facebook şi Instagram au fost interzise din 2022

Un tribunal militar din Moscova l-a condamnat luni pe purtătorul de cuvânt al Meta Platforms, Andy Stone, la şase ani de închisoare, pentru ”apărarea publică a terorismului”, un verdict...