O echipă de arheologi de la Universitatea Texas din Austin a făcut o descoperire uluitoare în America Centrală, care va conduce la rescrierea istoriei civilizației Maya. Astfel, experții au găsit într-un templu antic din Guatemala, cele mai vechi dovezi ale folosirii calendarului mayaș din toate timpurile.
Arheologii au scos la iveală două bucăți dintr-un zid antic, care păstrează semne clare ale istoriei civilizației mayașe. Fragmentele sunt decorate cu un punct și o linie deasupra unui cap de cerb – reprezentând una dintre datele calendarului de 260 de zile ale vechii culturi din America Centrală, potrivit New Scientist.
Aceste dovezi de netăgăduit au fost descoperite, de către cercetătorii de la Universitatea Texas, într-un templu antic construit în urmă cu 2200-2300 de ani în urmă.
Trebuie menționat faptul că mai multe comunități antice care au trăit în America, precum aztecii, mayașii, mixtecii și zapotecii, au urmărit trecerea timpului folosind cicluri de 13 zile notate cu numere, alături de cicluri de 20 de zile numite după zei.
În acest calendar, unei anumite zile i se atribuia atât un număr, cât și un nume, ducând în final la 260 de zile unice, înainte ca ciclul să se repete. Se crede că mayașii foloseau acest calendar pentru a decide când trebuiau să țină ceremonii, să marcheze date importante sau să încerce să prezică evenimente viitoare.
Până în prezent, majoritatea dovezilor timpurii privind utilizarea calendarului mayaș au fost găsite la monumente care datau din jurul anului 100 î.Hr. Dar acum, David Stuart de la Universitatea Texas din Austin, Statele Unite, și colegii săi au descoperit dovezi că poporul mayaș ar fi folosit acest calendar, cu peste un secol mai devreme.
Echipa a descoperit bucățile de zid inscripționate la situl istoric San Bartolo din Guatemala. ”A fost uimitor când am făcut descoperirea, credem că aceasta reprezintă cel mai vechi exemplu de utilizare al calendarului mayaș, care arată ziua a șaptea din Cerb. Fragmentele au fost ca un fel de ceas arhitectural”, a spus Stuart.
Datarea cu carboin a relicvelor găsite au demonstrat faptul că fragmentele provin din perioada cuprinsă între 300 și 200 î.Hr.