Precedentele de la CCR cu privire la dreptul presedintelui de veto in cazul Guvernului

Curtea Constitutionala a dezbatut de trei ori - in 2007, 2008 si 2014 - cazuri privind dreptul presedintelui tarii de a decide asupra componentei Guvernului, de doua ori fiind vorba despre dreptul de veto in cazul desemnarii ministrilor, iar o data fiind vorba despre atributul desemnarii premierului.

Deciziile vin cu solutii contradictorii, inclusiv in cazuri similare, doua limitand puterea presedintelui si una oferind mai mult spatiu de interpretare.

Presedintele PSD, Liviu Dragnea, si copresedintele ALDE Calin Popescu Tariceanu au invocat, marti, decizia Curtii din 2014, care i-ar interzice presedintelui sa refuze o propunere de premier. Decizia din 2014 a fost data intr-un context clar definit, privind o tentativa a USL de modificare a Constitutiei, si nu vine cu precizari suplimentare privind procedura de desemnare si daca presedintele are dreptul de a refuza un candidat, cerand alt nume tot din majoritatea care a castigat alegerile.

Citeste si Dragnea, despre suspendarea lui Iohannis: Daca e bine pentru Romania, fara nicio ezitare

Exista doua moduri prin care situatia ar putea ajunge la judecata CCR: fie printr-o sesizare directa, acuzand conflict constitutional intre puterile statului (Parlament si Presedintie) - insa o astfel de sesizare risca sa fie declarata inadmisibila, pentru ca majoritatea parlamentara PSD-ALDE nu poate fi, juridic, echivalata cu Parlamentul - precum si calea suspendarii, care ar duce la un aviz al Curtii. Acest aviz este insa consultativ, iar suspendarea poate continua indiferent de decizia CCR.

Cazul Adrian Cioroianu - 2007

Cronologic, prima decizie a CCR a fost data in 2007, atunci cand presedintele de la acea vreme, Traian Basescu, a refuzat sa il numeasca pe senatorul PNL Adrian Cioroianu in functia de ministru de Externe, in locul lui Mihai Razvan Ungureanu. Basescu a spus ca a solicitat premierului, anterior refuzului oficial, sa vina cu o noua propunere, insa acest lucru nu s-a intamplat. Premierul de atunci, Calin Popescu Tariceanu, a sesizat Curtea Constitutionala, acuzand un conflict juridic de natura constitutionala.

In decizia Curtii, judecatorii au aratat atunci ca "presedintele Romaniei are indreptatirea de a verifica corespunderea candidatului pentru functia propusa (...) si poate solicita motivat o alta propunere din partea primului-ministru", in cazul in care constata ca unele criterii nu sunt respectate (respectiv, ceea ce Traian Basescu numea in acea perioada "mapa profesionala" a candidatului).

CCR i-a dat atunci presedintelui dreptul de a respinge o propunere "motivat", insa doar pe criteriile privind mapa profesionala, neexistand si dreptul unui veto autentic. Curtea a explicat ca presedintele este, practic, un filtru, insa constrans de Constitutie in deciziile luate.

CCR a admis atunci ca a existat un conflict juridic intre presedinte si premier, provocat de Traian Basescu prin refuzul sau. "Presedintele Romaniei nu are un drept de veto, dar poate cere primului-ministru sa renunte la propunerea facuta, atunci cand constata ca persoana propusa nu indeplineste conditiile legale pentru exercitarea functiei de membru al Guvernului", se arata in motivare.

Cazul Norica Nicolai - 2008

La un an distanta, s-a produs o situatie similara, cand presedintele Traian Basescu a respins-o pe Norica Nicolai (PNL) ca propunere pentru Ministerul Justitiei. "Perceptia publica la adresa Noricai Nicolai nu este de natura sa duca la cresterea increderii in justitia din Romania", motiva in ianuarie 2008 presedintele, in virtutatea deciziei anterioare a CCR, facandu-se referire si la un episod din Senat in care nepoata liberalei votase in plen in locul ei in 2006. Ulterior au aparut de la Presedintie si explicatii cu privire la activitatea Noricai Nicolai ca procuror, inainte de 1989, cand ar fi pus dupa gratii o persoana fara proces.

Decizia Curtii din 2008 a fost diferita fata de cea din 2007, desi pleca de la aceleasi principii. In acest caz, CCR i-a dat presedintelui mai multa putere de decizie, considerand ca el nu este obligat sa contrasemneze o propunere facuta de premier.

"Presedintele nu executa o hotarare a Parlamentului, ci se afla in situatia de a decide el insusi numirea unor ministri, la propunerea primului - ministru. Actul de decizie in aceasta faza fiind prin definitie un act de vointa, este evident ca Presedintele are libertatea de a primi propunerea primului-ministru sau de a-i cere sa faca o alta propunere", se arata in decizie.

Curtea a venit si cu o intrepretare noua a Constitutiei, avand in vedere ca actualul text putea duce la aparitia unor blocaje permanente intre autoritatile statului. A aparut astfel decizia ca presedintele sa poata refuza, o singura data, motivat, propunerea venita de la premier.

Desi tot restrictiva, decizia lasa o marja de manevra mult mai larga presedintelui, despre care spune ca este responsabil in fata electoratului pentru deciziile sale.

"Motivele cererii Presedintelui Romaniei nu pot fi cenzurate de primul-ministru, care, in procedura prevazuta de art.85 alin. (2) din Constitutie, nu are decat dreptul de a propune Presedintelui numirea unui ministru, iar nu si competenta decizionala. Ca si in cazul exercitarii celorlalte atributii prevazute in Constitutie, Presedintele ramane raspunzator politic, in fata electoratului, pentru modul in care a motivat refuzul de a da curs propunerii primului-ministru, dupa cum primul-ministru si Guvernul raman raspunzatori politic in fata Parlamentului", se arata in decizie.

Cazul USL - 2014

Singura decizie clara a Curtii asupra dreptului constitutional al presedintelui de a decide numele premierului a venit in 2014, insa nu ca urmare a unui caz concret, ci in urma unui aviz dat de CCR la propunerile de modificare a Constitutiei venite din partea USL.

De mentionat ca aceasta decizie a venit ca raspuns la propunerile facute de modificare a mecanismului in care presedintele desemneaza premierul in urma consultarii partidelor. USL voia ca noua formula sa prevada ca presedintele sa desemneze premier pe acea persoana propusa de partidul care a obtinut cel mai mare numar de mandate in Parlament, eliminand astfel formula de "majoritate" parlamentara si simplificand in avantajul celui mai mare partid rezultat din alegeri nominalizarea prim-ministrului.

Noul mecanism era unul in trepte, care prevedea, in cazul unei egalitati in numarul de mandate, ca premierul sa mearga la partidul cu cele mai multe voturi. In cazul in care premierul propus in prima faza nu trece de votul Parlamentului, este desemnat un premier din partea partidului aflat pe locul doi ca numar de mandate. Dupa doua astfel de voturi de neincredere, presedintele era obligat sa dizolve Parlamentul.

Curtea a criticat acest mecanism, aratand ca este eliminata din joc posibilitatea formarii aliantelor, ceea ce ar duce la blocaje institutionale.

CCR a vorbit, cu aceasta ocazie, in subsidiar, si de rolul presedintelui in desemnarea premierului. Astfel, Curtea a explicat ca procedura de desemnare a unui premier trebuie neaparat sa aiba in vedere doua elemente: acceptarea rezultatului alegerilor, prin scorul obtinut de competitorii electorali, si "finalitatea procedurii", respectiv desemnarea unui prim-ministru care are capacitatea de a asigura o majoritate in Parlament pentru obtinerea votului de investitura. Acestea sunt, deci, criteriile pe care trebuie sa le aiba in vedere presedintele atunci cand numeste un premier: rezultatul alegerilor si realitatea parlamentara.

"De aceea, Presedintele Romaniei, neputand avea rol de decident in aceasta procedura, ci de arbitru si mediator intre fortele politice, are doar competenta de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care detine majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare sau, in cazul in care nu exista o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului", scria Curtea Constitutionala.

Concluzie

Curtea Constitutionala a decis o singura data cu privire la procesul de desemnare a premierului, aratand ca, pentru presedinte, este unul foarte restrictiv. In schimb, CCR a dat mai multa putere de decizie sefului statului in cazul remanierilor si schimbarilor de ministri. Desi sunt cazuri diferite si proceduri diferite, este greu de estimat pe ce precedente si pe ce articole din Constitutie si din lege se va baza decizia Curtii in acest caz.

Asta cu atat mai mult cu cat este pentru prima oara cand judecatorii sunt chemati sa dezbata direct o sesizare pe tema drepturilor presedintelui in desemnarea unui premier. CCR a aratat, astfel, in cele 2 decizii pe tema ministrilor, ca presedintele poate actiona, in anumite situatii, ca filtru intr-o desemnare.

Amintim ca presedintele Klaus Iohannis a respins propunerea PSD si ALDE ca Sevil Shhaideh sa ocupe functia de premier, iar presedintele PSD Liviu Dragnea si liderul ALDE Calin Popescu Tariceanu au anuntat ca se ia in calcul suspendarea sefului statului.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...