Cum au fost golite de conținut dosarele de corupție cu aportul CCR. Chichițele avocățești prin care au scăpat politicienii și afaceriștii din jurul lor ANALIZĂ

Curtea Constituțională a României (CCR) – instanță unde judecătorii sunt numiți politic – a dat o serie de decizii în ultimii 6 ani care au pus „pe butuci” sistemul judiciar, cea mai recentă fiind legată de întreruperea cursului prescripţiei.

După scandalul completurilor de judecători, cel al redefinirii abuzului în serviciu și al excluderii interceptărilor SRI din dosare, va urma chestiunea folosirii investigatorilor sub acoperire.

Din 2016 până în prezent, dosarele de luare de mită, trafic de influență, deturnare de fonduri sau abuz în serviciu – în care erau implicați înalți demnitari, funcționari publici sau oameni de afaceri – au fost golite de probe, rând pe rând, până au rămas doar coperțile.

• Prima lovitură dată dosarelor de corupție a fost excluderea interceptărilor efectuate de SRI în baza mandatelor de siguranță națională,
• A doua a fost redefinirea abuzului în serviciu
• A treia fost „epopeea completurilor” de la Înalta Curte,
• A patra este cea legată de „vidul legislativ” privind prescripția specială.

Toate au avut ca punct de pornire excepțiile de neconstituționalitate ridicate de avocatii inculpaților în timpul procesului, admise de instanţe, iar apoi trimise la CCR.

Până sistemul judiciar și opinia publică își vor reveni după ce Înalta Curte a dat dreptate Curții Constituționale și a statuat că România nu a avut legislație cu privire la întreruperea cursului prescripţiei între anii 2018 și 2022, judecătorii în robe stacojii de la CCR au pe masă o a cincea „bombă cu ceas”: eliminarea investigatorilor sub acoperire din dosarele penale.

Ziare.com trece în revistă, cronologic, lista „chichițelor avocățești” care până la urmă au răsturnat sistemul judiciar, au golit de conținut rechizitoriile procurorilor și au dus, într-un final, la achitări pe bandă rulantă în dosarele de mare corupție.

Cum a fost scos SRI din dosarele de corupție

Avocatul Cătălin Georgescu a scos SRI din anchetele penale, în 2016, atunci când îi reprezenta pe iranienii Nalini Ziya, Nalini Noori şi Hosseini Seyed Mehdi, într-un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani.

Totul a pornit de la prevederile Art. 142 din Codul de procedură penală al cărui conținut era următorul:

„Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori alte organe specializate ale statului”.

În spatele sintagmei „alte organe specializate ale statului” se ascundea, de fapt, SRI, care deținea – și încă mai deține – mijloacele tehnice pentru interceptările telefonice. Acestea erau efectuate de SRI, la cererea procurorului (aprobată de judecător), în baza unui mandat de siguranță națională.

CCR a statuat, pe 14 martie 2016, prin Decizia nr. 51/2016, următoarele:

• „În examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că nicio reglementare din legislaţia naţională în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conţine vreo normă care să consacre expres competenţa unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. (…)
• Prin urmare, Curtea reţine că este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală.
• Această opţiune nu se justifică, însă, în privinţa includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei „alte organe specializate ale statului”, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale. (…)
• Admite excepţia de neconstituţionalitate (…) şi constată că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională”.

De această decizie au beneficiat, printre alții:

• Ion Gușan zis „Nicu Patron” – ultimul șef al rakeților moldoveni, condamnat inițial la 14 ani de pușcărie pentru constituire de grup infracțional organizat, contrabandă și spălare de bani, apoi achitat.
• Augustin Bărăscu și polițiștii de la Oficiul Național pentru Protecția Martorilor – achitați
• Radu Mazăre în Dosarul „Henri Coandă”
• Valeriu Zgonea în dosarul de trafic de influență

Redefinirea abuzului în serviciu

Abuzul în serviciu a fost redefinit tot cu ajutorul CCR, de data acesta urmare a unei excepții formulate de avocații Alinei Bica (fostă șefă a DIICOT, vizată într-unul dintre dosarele de fraude cu despăgubiri la ANRP. Avocații Doru Trăilă și Laura Vicol (actuala șefă a Comisiei Juridice din Parlament) au sesizat CCR cu o excepție de neconstituționalitate care viza vechile prevederi ale Codului penal și ale Legii 78/2000 privind sancționarea faptelor de corupție.

„Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”, era forma veche a art. 246 Cod penal.

Prevederile legii erau criticate sub aspectul lipsei de previzibilitate, deoarece nu s-ar fi înțeles foarte clar ce înseamnă „nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos”.

CCR a statuat, prin decizia 405/2016, din data de 15 iunie 2016, că prevederile legii sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Prin demersuri juridice ulterioare, avocații au demonstrat că, în unele cazuri, atribuțiile clienților lor nu erau stabilite prin lege, ci prin norme sau ordine cu caracter inferior legilor, motiv pentru care foști înalți funcționari publici sau foști demnitari au scăpat de acuzații.

Au existat și încercări de dezincriminare a infracțiunii de abuz în serviciu prin ordonanță de urgență – celebra OUG 13 emisă de ministrul Justiției de atunci, Florin Iordache – act normativ abrogat la presiunea publicului.

Printre beneficiari s-au numărat:

• Alina Bica și Ingrid Mocanu în Dosarul ANRP
• Mitică Dragomir şi Mircea Sandu în Dosarul dezafilierii „U” Craiova
• Dosarul Microsoft: Gabriel Sandu, Dinu Pescariu, Claudiu Florică și Călin Tatomir
• Călin Popescu Tăriceanu
• Gabriel Oprea în Dosarul fondurilor DIPI
• Sebastian Ghiță

Epopeea completurilor constituite nelegal de la Înalta Curte

Pe vremea guvernării PSD, Curtea Constituțională a dat două decizii care au aruncat în aer mai multe dosare de corupție și fraude cu fonduri europene.

Prima decizie a CCR a statuat că au fost constituite ilegal Completurile de 5 judecători de la ICCJ pentru faptul că doar 4 dintre magistrații care intrau în complet erau trași la sorți, în timp ce președintele completului nu era supus acestei proceduri.

Asta deoarece președintele sau vicepreședinții ICCJ prezidau aceste completuri (în număr de 4: două civile și două penale). Au urmat mai multe trageri la sorți, iar completurile au fost re-compuse. Această decizie a ICCJ nu a avut alt efect decât o amânare a unor procese, printre care cel al lui Liviu Dragnea – Dosarul Angajărilor Fictive.

A doua decizie a CCR statua că, în penal, completurile de 3 judecători de la ICCJ (cele care judecă pe fond) nu erau specializate în infracțiuni de corupție.

Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor de la acea vreme, Florin Iordache (artizanul celebrei Ordonanțe 13 care dezincrimina abuzul în serviciu) a afirmat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a refuzat să constituie completuri specializate, aşa cum prevedea Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Pe de altă parte, Cristina Tarcea, pe atunci șefa Înaltei Curți, a susținut că toţi judecătorii de la ICCJ au fost învestiți cu competenţa de a soluţiona în primă instanţă cauze de corupţie. Mai exact, judecătoarea Cristina Tarcea arăta că dispozițiile Legii 78/2000 care prevăd o facultate, nu o obligaţie a Colegiului de conducere de a constitui complete specializate.

Beneficiari:

• Liviu Dragnea – Dosarul angajărilor fictive
• Elena Udrea – Dosarul Gala Bute
• Inculpații din Dosarul Romsilva, în frunte cu fostul ministru al Justiției Tudor Chiuariu.

Neconstituționalitatea prevederilor cu privire la termenul de prescripție

În pe 26 aprilie 2018 a venit prima decizie a CCR pe tema neconstituționalității articolului 155 din Codul penal care reglementează întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Sunt două feluri de prescripție: cea generală, reglementată de art. 154 Cod penal și cea specială, de la art. 155 Cod penal.

Art. 154 Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

• 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
• 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
• 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
• 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
• 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

Art. 155 Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale:

• Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.
• După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
• Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.
• Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
• Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale.

Doi tâlhari din Oradea s-au plâns la CCR că sintagma „orice act de procedură” este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate și că este folosită în mod abuziv de anchetatori.

CCR le-a dat dreptate prin Decizia 297/2018:

„Curtea constată că dispozițiile art.155 alin. (1) din Codul penal instituie o soluție legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite. Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma „oricărui act de procedură” din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale”.

Legiuitorul nu a făcut nimic pentru a pune în acord normele de drept cu decizia instanței de control constituțional, așa că pe 26 mai 2022 a o a doua hotărâre din partea CCR:

„Din anul 2018 și până în prezent, Legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, generând astfel un viciu de neconstituționalitate mai grav, întrucât textul de lege rămas în vigoare – „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea” – este un text incomplet și, prin urmare, inaplicabil. Mai mult, din cauza lipsei intervenției active a legiuitorului, în această perioadă instanțele de judecată au interpretat și aplicat în mod diferit/neunitar această normă juridică”.

În motivare, judecătorii au explicat că România nu a avut legislație care să întrerupă cursul prescripției între data de 26 aprilie 2018 când CCR a pronunțat prima decizie de neconstituționalitate a prevederilor art 155 și 26 mai 2022, când a constatat că Legiuitorul nu a făcut nimic pentru a pune în acord normele de drept cu decizia instanței de control constituțional.

Printre beneficiarii acestei decizii sunt:

• Elena Udrea în dosarele „Hidroelectrica” și „Campania din 2009”
• Ioana Băsescu în dosarul „Campania din 2009”
• Nelu Iordache
• Bogdan Olteanu
• Adrian Mladin
• Sorin Blejnar
• Lucian Duță

O nouă lovitură, pregătită de Daniel Tudorache: Folosirea investigatorilor sub acoperire

Procurorii ar mai putea primi o lovitură din partea CCR, dacă judecătorii admit excepția de neconstituționalitate ridicată de fostul edil al Sectorului 1, Daniel Tudorache, legată de articolul din Codul de procedură penală care reglementează folosirea investigatorilor sub acoperire în anchetele penale.

Pe data de 19 octombrie Înalta Curte i-a admis excepția ridicată de Daniel Tudorache și a trimis sesizarea pe masa CCR.

Art 148 Utilizarea investigatorilor sub acoperire

• „Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziţia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfăşurarea activităţii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispoziţie sau foloseşte înscrisurile ori obiectele nu constituie infracţiune.
• În situaţii excepţionale, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obţinerea datelor sau informaţiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală”.

Daniel Tudorache susține că doar polițiștii judiciari, procurorii și judecătorii pot fi implicați în anchetele penale, nicidecum alte persoane – fapt deja confirmat de CCR când a exclus interceptările SRI din dosare în 2016, motiv pentru care ar trebui să dispară și investigatorii sub acoperire sau colaboratorii cu identitatea schimbată.

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...