Castelul Peleș de la Sinaia, construit din dorința regelui Carol I între anii între anii 1873 și 1914, ascunde și acum, la mai bine un secol de la inaugurare, secrete la care publicul larg nu are acces în timpul unei simple vizite.
Din dorința de a proteja exponatele, dar și clădirea în sine, aflată într-un avansat grad de degradare, parte dintre exponatele valoroase, dar și inovațiile – considerate o minune a tehnicii în epocă - sunt prezentate turiștilor doar cu ocazii speciale.
Aspiratorul avangardist, montat la începutul anilor 1900, funcțional și astăzi
Puțini știu cum se făcea curățenie, de exemplu, în imensa clădire cu 160 de camere, când familia regală locuia acolo pe timpul verii. Regele Carol I a avut ambiția să pună în practică una dintre invențiile tehnicii începutului de secol XX, în ciuda costurilor uriașe.
Aspiratorul cu pompe de vid, care funcționează și în prezent, a fost montată în anul 1901, produs fiind de firma germană Brevets Herz-Kozac (BVC).
Instalația avangardistă montată în spatele pereților, aspiră praful din încăperi prin mici orificii cu ajutorul unor pompe cu vacuum și îl captează în recipiente pline cu apă aflate la subsolul imobilului. La aceste „prize de aer” se racordează prin înfiletare furtunuri cu perii. Praful aspirat prin acestea este condus spre două vase în formă de clopot cu diametrul de 500 de milimetri, prevăzute în partea inferioară cu recipiente detașabile, cu apă în care se reține praful, iar aerul curat se elimină în exterior.
Acest aspirator este folosit și astăzi. La prizele din pereți se înfiletează un furtun obișnuit prevăzut cu perii clasice de aspirator. Aspiratorul de la Peleș a fost repus în funcțiune în anul 2011 și de atunci, cu ocazii speciale, publicul poate participa la ”sesiuni de curățenie”.
Misterul orgii cu două pupitre
O altă minune a tehnicii este Orga Rieger din Castelul Peleş, o comandă specială pentru Regina Elisabeta.
”Amplasată în Sala de concerte de la primul etaj şi construită pentru a răspunde cerinţelor de spaţiu, complexitate şi design, orga Rieger de la castelul Peleş prezintă o particularitate deosebită, care o face să fie unică în Europa şi anume, ea prezintă două console (două pupitre de comandă) situate în două camere adiacente, iar motorul electric şi burduful care reprezintă mecanismul de aprovizionare cu aer, se găsesc într-o a treia încăpere şi ocupă o suprafaţă de 6 m pătraţi”, potrivit peles.ro.
Există și o legendă țesută în jurul acestui instrument muzical unicat. Se spune că pupitru dublu a fost construit special pentru ca în camera opusă celei unde se afla regină să poată interpreta compoziții complexe un organist, în timp ce Elisabeta mima doar actul artistic.
FOTO: peles.ro
Motivul pentru care orga Rieger a reprezentat o comandă deosebită pentru reședința regală de la Sinaia, a fost acela de a crea posibilitatea de interpretare din ambele încăperi ale castelului, ambele folosite pentru audiții muzicale, însă fiind de dimensiuni diferite, presupunem că erau folosite în funcție de numărul invitaților. Mai mult decât atât, era posibil să se realizeze atmosfera unei întâlniri literare, cu fond muzical şi “interpret ascuns”, este totuși varianta oficială.
Marea satisfacție a regelui Carol I nu era neapărat castelul, domeniul Peleș în sine, ci micile lui particularități care îl făceau, așa cum am precizat, unic în lume.
Tavanul de sticlă al Holului de Onoare, locul unde erau organizate multe dintre ceremoniile regale, este mobil și putea fi acționat electric. Faptul că este retractabil le oferea oaspeților regali posibilitatea să se bucure de aer proaspăt și să admire cerul înstelat în timpul evenimentelor oficiale sau private. Se spune că regele Carol I se juca asemenea unui copil cu butonul de comandă al tavanului și deschidea și închidea doar să vadă cum funcționează mecanismul.
”Un alt element interesant la Holul de Onoare este faptul că acest tavan este dublu. Astfel, el este compus dintr-un prim tavan din vitralii, o operă de artă în sine, şi dintr-un tavan din sticlă transparentă, ce constituie stratul superior.
Tavanul din sticlă avea dublu rol: pe de o parte să protejeze de intemperii vitraliile, pe de altă parte, în zilele ploioase, se putea retracta doar tavanul cu vitralii, prin cel de sticlă pătrunzând lumina necesară, nu însă şi ploaia sau ninsoarea”, potrivit peleş.ro.
Curtea interioară a castelului a fost închisă cu acest tavan special după 1900, fiind transormată în Holul de Onoare, locul unde se țineau reepțiile și balurile găzduite de familia regală. Tot aici au fost depuse peste ani trupurile neînsufleţite ale Reginei Maria şi al regelui Mihai I.
”Căsuța proptită în aer”
O ”clădire” specială, considerată drept ciudată în epocă, a fost construită la comanda viitoarei regine Maria de arhitectul Lecomte du Nouÿ și desăvârșită de mai tânărul Karel Liman. Denumit ”Cuibul Principesei” sau Juniperus, este în realitate o căsuță construită în brazii din spatele castelului, pentru copiii cuplului regal, doar că avea să aibă o cu totul altă destinație.
,,Dragostea mea de născociri originale şi fărâma de fire copilărească ce păstrasem în fiinţa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică şi nostimă, sus, în frunzişul unor pomi. Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; aşadar, îmi desenă o căsuţă drăgălaşă şi originală care trebuia proptită sus în aer, între nişte brazi uriaşi. Îşi poate cineva închipui ce farmec avea pentru copiii mei această casă ca din basme”.
FOTO:patrimoniupeles.ro
Coliba din pădure a fost inaugurată în prezența Regelui Carol și a Reginei Elisabeta, dar și a altor membri ai Familiei Regale și a numeroși oaspeți de seamă. Tocmai numărul mare de invitați a îngrijorat arhitectul care lucrase la construcția casei din copaci. Speriat că întreaga construcție din lemn s-ar putea dărâma sub greutatea oamenilor, Karel Liman s-a ascuns sub colibă spunând că, în cazul în care structura de rezistență s-ar fi prăbușit, era dispus să plătească cu propria viață un asemenea eșec de proiectare.
Căsuța nu doar că a rezistat momentului inaugurării, dar s-a bucurat timp de două decenii de un imens succes. Avea să devină un punct de atracție pentru oaspeții cei mai prestigioși, regi, arhiduci sau episcopi, generali sau miniștri, și un exemplu de arhitectură regală atipică.
FOTO: patrimoniupeles.ro
După Primul Război Mondial,,, Juniperus” a pierit devastat de o furtună puternică. „Iar eu, nemaifiind tânăra şi zvăpăiata prinţesă a cărei educare o luase în mână Unchiul, nu l-am clădit a doua oară. Tout passe… ”, a scris, despre momentul acela, suverana României, potrivit patrimoniupeles.ro.
Juniperus nu a mai fost reconstruit nici după moartea reginei Maria, acum putând fi admirat doar în fotografii de colecție.
Ma mira ca nimeni nu il comenteaza. Vezi tot