Pe mana cui a ajuns politica externa? (Opinii)

Colaborator:Petru Tomegea
Sambata, 08 Decembrie 2012, ora 20:062611 citiri
Pe mana cui a ajuns politica externa? (Opinii)
Foto: manager.ro

Aceasta campanie electorala a scos in evidenta subtirimea conceptului de politica externa in mintea candidatilor si a demnitarilor platiti din bani publici sa puna in opera programe serioase de politica externa, singura sansa de relansare economica a Romaniei.

Insa, in loc de asta, am avut o batalie electorala fara nimic sfant, caci intr-o tara care se respecta politica de buna vecinatate, relatiile cu alte state apartin unui domeniu privilegiat, de inalt profesionalism, bunul simt si masura interzicand neavenitilor sa deschida gura aiurea.

Caci o vorba spusa aiurea, dupa cum s-a vazut adesea in istoria recenta a Romaniei, ne-a costat si ne va costa. Miliarde si miliarde de euro. De ce nu e tras nimeni la raspundere? De ce continuam sa fim nerespectuosi la adresa altora, dandu-le ocazia acestora sa fie la randul lor nerespectuosi fata de noi?

Nu invatam nimic de la altii

Germania, Franta, Anglia sunt democratii respectabile, bazate pe cele mai puternice economii alaturi de SUA, China si Japonia. Au cele mai puternice industrii deoarece nicicand vreun inalt demnitar nu a aruncat sageti otravite spre parteneri precum China, Rusia etc. Chiar si in perioade conflictuale, economiile lor contractuale functioneaza la standardele proiectate.

In Romania, imediat dupa Revolutie, s-au inceput demersurile pentru integrarea euro-atlantica, pentru ca asta a fost dorinta unanima a poporului roman, satul de comunism si de relatiile de tip "big brother" cu Uniunea Sovietica. Nimeni n-a avut curajul sa vina sa explice poporenilor cum e cu economia capitalista si cu libertatea comertului, singurele in masura sa aduca prosperitate.

Lasitatea costa

Lipsa de curaj a noilor diriguitori de a mentine relatiile economice reciproc avantajoase cu Rusia si China, cu suratele de lagar socialist, n-au mai permis retehnologizarea colosilor industriali, unii inca pe profit. De aceea, n-au existat resurse pentru modernizarea industriilor, ca in Polonia, Germania fosta Democrata, Cehia...

Frica de acuzatiile de criptocomunism ne-a inchis intr-un cerc vicios: ne-am strofocat sa ajungem mari exportatori pe pietele hipersaturate si sofisticate ale Occidentului, ceea ce ne-a costat imens, dar, concomitent, am pierdut pietele de desfacere din Est. Am avut falimente, privatizari nereusite, magazii de fier vechi.

Este adevarat ca in foarte multe domenii, inteligenta romaneasca a reusit sa se impuna in Vest, dar costurile tranzitiei au fost dintre cele mai mari: forta de munca supercalificata a migrat spre economia apuseana, educatia si cercetarea, motorul oricarei dezvoltari economice, nu dispun de resursele necesare, iar nivelul de trai a ajuns ultimul din UE.

Gogorita cu "vin rusii!"

Incepand cu campania electorala din 2004, gogorita cu reluarea relatiilor tovarasesti cu Rusia a prins la electoratul nostru in mare parte lipsit de discernamant civic, aducand destule voturi Aliantei D.A. In perioadele intercampanii, gogorita e intretinuta calda, fiind combinata cu alte scenarite de adormit copiii si procese de intentie impotriva inamicilor politici.

Pe acest fond fara de noima, au venit declaratiile prezidentiale complet gratuite despre "Marea Neagra - lac rusesc", ceea ce a dus la slabirea echipelor de negociatori si la scumpirea gazului metan. Pentru ca lucrurile nu s-au linistit, nici macar nu mai avem relatii contractuale cu marele producator, furnizarea gazului facandu-se prin intermediul unui consortiu de firme vestice la aceleasi preturi, de nu cumva mai mari, ca in Paris, Bruxelles...

In loc de exemplu...

Acum din nou e scoasa gogorita de la naftalina, chiar cu o zi inainte de alegeri, cand campania deja se incheiase: exact ca in 2004, presedintele ii acuza pe liderii USL de intoarcerea spre tovarasia cu Rusia si China, in timp ce el se situeaza cica de partea poporului, impreuna cu UE si SUA.

Intrigat de relansarea unei astfel de acuzatii puerile, cercetand faptele si discursurile recente ale acestora, fie si din campanie, n-am reusit sa descopar absolut nimic: si ei sustin in unanimitate relatiile privilegiate cu UE si SUA, niciunul necerand vreodata iesirea din UE ori din NATO. Si atunci, cui folosesc asemenea declaratii gratuite?