Opinii Domnilor intelectuali, tineti-va gura!

Colaborator: Cosmin Dima
Sambata, 14 August 2010, ora 12:38 6989 citiri
Foto: Reuters

Traian Basescu nu se tine departe de politica interna. Aparitiile tot mai dese sunt sunt ca eforturile unui pompier ce vrea sa stinga un incendiu de proportii. Numai ca proportiile dezastrului sunt uriase, iar orice declaratie pare mai mult o gafa. Iesirile publice au confirmat un tipar comportamental.

Cine ar fi crezut ca europarlamentarul Cristian Preda si deputatul Sever Voinescu, partea vocala, angajata, a intelectualilor sefului statului, vor fi palmuiti chiar la postul public de radio intr-o maniera seaca si fara echivoc?

Perplex, vizibil socat, expeditiv, lapidar, ambiguu, Sever Voinescu a evitat raspunsuri clare cu privire la viitoarea pozitie pe care o va adopta atat in interiorul partidului, cat si in afara acestuia. Excesul de basescianism la care facea apel cu ceva timp in urma nu i-a folosit.

Cum sa interpretam atitudinea presedintelui? Ca nu mai sunt pe placul acestuia din cauza comentariilor acide si critice cu privire la situatia interna a PD-L? Ca nu au fost niciodata pe placul acestuia sau ca presedintele s-a folosit, din nou, de o parte a intelectualilor si acum ii arunca precum niste zdrente folosite care si-au luat nasul la purtare?

Din pacate, nu ar fi ceva nou. Perpetuarea unei astfel de atitudini a devenit un pattern. Daca analizam relatia cu intelectualii, de tip institutional sau personal, vom constata ca, in lipsa unor comportamente obediente, intelectualii, in exercitiul unei functii publice sau nu, i-au cam stat ca un os in gat.

Adus la Cotroceni pentru expertiza sa in materie de politica externa, Andrei Plesu a plecat invartindu-se, se spune ca din cauza unei manifestari de autoritate a presedintelui. Renate Weber a trecut in barca liberala din pozitia de consilier prezidential, devenind un critic acid. Mircea Cartarescu, prozatorul si poetul preferat din campania electorala, alaturi de Alina Mungiu Pippidi i-au agasat existenta cu pozitii din ce in ce mai critice.

Mircea Dinescu, sustinator infocat in campania in 2004, a fost huiduit, linsat electoral, injurat de haitele inchiriate ale primarului penal PD-L, Antonie Solomon, la scena deschisa, langa Traian Basescu.

Colaboratorii apropiati l-au parasit. Sotii Saftoiu, dupa o lunga dragoste si loialitate, au sarit si ei in barca liberala. Cozmin Gusa si Lavinia Sandru au fost trimisi pe centura politicii. Au venit altii. Cu alte idealuri, cu alte idei, cu alte principii. Majoritatea sanatoase, deschise, inovatoare contrare autoritarismului bolnavicios intern, inchistarii si traditionalismului mostenit din conceptiile fsn-isto-pd-isto-democrat-liberale.

Cristian Preda si Sever Voinescu au crezut ca vor schimba stilul unui partid obisnuit cu o conducere autoritara, centralizata, cu o conducere soft, flexibila. Ei bine, nu a trecut mult timp pana cand Presedintele s-a saturat si de comentariile si atitudinea celor doi intelectuali democrat-liberali.

O evaluare corecta ar duce la un raspuns cat se poate de simplu. Pentru degringolada interna a PD-L, pentru esecul guvernarii, pentru imaginea proasta a democrat-liberalilor, pentru lipsa de credibilitate nu sunt vinovati cei doi. Sunt vinovati Emil Boc, care a ajuns la un cinism greu de inteles, poate din cauza frustrarilor acumulate din cauza tutelei, si restul membrilor Guvernului. Intreaga coalitie.

Un lucru e cert. Lui Traian Basescu nu-i plac intelectualii vocali. Cei care indraznesc sa critice partidul, activitatea guvernamentala, activitatea politica, comportamentul unor lideri. Au mai ramas cei care nu sunt implicati politic. Ioan Stanomir, Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tsimaneanu, pentru ca-si vad de treaba lor, de bucatica lor, de domeniul lor, sunt ignorati.

"Nu m-am implicat nicioadata", este raspunsul adresat curiosilor. Nu s-a implicat niciodata in viata politica a PD-L!? Este elucubranta declaratia presedintelui. Este inspaimantator curajul cu care face astfel de declaratii.

Ce au insemnat toate intalnirile cu parlamentarii PD-L, pe la Snagov, pe la Palatul Parlamentului, prin alte locatii mai putin mediatizate? Ce au insemnat obiectivele trasate de acesta Guvernului? Ce au insemnat intalnirile de la Palatul Cotroceni? Nu au insemnat ele imixtiuni in viata interna a PD-L? Nu au insemnat ele imixtiuni in viata guvernamentala?

Poate ca traim in lumi paralele si nu ne dam seama, iar in Romania fiecare are dreptatea lui. Profesorul castiga mai mult ca seful statului, iar salariul de profesor este mai mic ca un salariu de femeie de serviciu. Cam stramba logica asta. Dar, cand fiecare are dreptatea lui, nimic nu este imposibil si ilogic.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News