N-a iesit socoteala. Schimbam tocmeala! (Opinii)

Dupa cum a vazut o tara intreaga, referendumul pentru demiterea presedintelui Traian Basescu a dat chix. Exact pe considerentul care dadea cea mai mare durere de cap celor care au fost autorii punerii la cale: cvorumul.

Era destul de evident ca, la procente,prezidentul va pierde, cu mai multa sau mai putina glorie, adica, procente. Singura sa sansa, in situatia data, ar fi fost ca limita de 50%+una persoana de voturi negative sa nu se implineasca. Si asa a fost. Oricine in situatia lui ar fi procedat asisderea.

Ar fi o discutie acum inutila daca cvorumul a fost sau este in general un lucru rezonabil in asemenea caz. Probabil, este, tinand cont de miza jocului si de faptul ca pentru alegere este necesar, in primul tur de scrutin, acelasi procentaj. Dupa cum, ar fi la fel de admisibil ca acest cvorum sa nu existe. Cu conditia ca acei care se afla in competitie sa fi convenit, de principiu, adica prin lege, ca renunta la aceasta conditionare. Si cu precizarea ca legea ar trebui sa preceada in chip consistent momentul lansarii unei asemenea initiative.

In cazul de fata legea in exercitiu prevedea obligativitatea acestui prag. Cei de la putere au incercat sa schimbe lucrurile in ultima clipa, dar au renuntat apoi, ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale si a unor exigente ale UE. Deci regula a fost stabilita si acceptata de toata lumea.

Ce sa vezi insa? Dupa derularea procesului, care n-avea cum sa dea doi castigatori, partea perdanta pare ca a uitat subit de regula jocului. N-a iesit socoteala, schimbam tocmeala. Pe temei ca optiunea majoritara a fost in favoarea demiterii. Lucru indubitabil, dar irelevant in cazul dat, intrucat un numar si mai mare s-au abtinut sau au votat contra, asadar, contestatarii n-au atins pragul de validare necesar. Ca presedintele ar fi din acest motiv ilegitim si ca onoarea ar trebui sa-i dicteze sa plece de bunavoie.

Adevarat, poate, dar chestiunea cu onoarea este la latitudinea celui in cauza, nu la cea a chibitilor.

Cel mai "simpatic" a fost eternul Ion Iliescu, atunci cand a avut revelatia publica conform careia, daca lipsesc doar cateva procente, acolo, CCR ar trebui sa considere referendumul valid.

Ar fi interesant de stiut cam cate procente se pot ignora, apud Iliescu, pentru un asemenea scop nobil. Ce spun manualele revolutiei proletare? Si noi care credeam ca ajunge chiar si un singur vot ca sa faca diferenta.

Discutia, mai exact galceava, se deruleaza in aceste momente pe tema numarului de alegatori de pe listele permanente chemati sa decida soarta presedintelui ales. Caci, daca procentul nu este bun si numarul de votanti este hotarat si parafat, procentul nu se poate modifica decat schimband criteriul de raportare. "Omorand", cum s-ar spune, un numar cat mai mare de cetateni cu drept de vot. Chestie de aritmetica elementara. Regula de trei simpla.

Initiativele in acest sens ale celor interesati releva culmi de imaginatie si entuziasm, scopul final fiind cel al tunderii cat mai eficiente a listelor existente prin scoaterea de pe ele a cat mai multi oameni, pana la atingerea pragului dorit. Dezbaterile sunt extrem de virulente, opiniile, care mai de care mai docte si mai competente, nu si principiale, si, probabil, au sfarsit prin a agasa pe aproape toata lumea, cu exceptia specialistilor in materie si a militantilor de partid. Deja e prea mult!

Pana la urma toata discutia este de un absurd ilimitat. Pentru simplul motiv ca jocul s-a derulat. Si ca dupa finalizarea sa nu pot fi schimbate regulile cu nici o iota. Pentru ca ar fi o chestiune mult prea tiganeasca (Sa ma ierte compatriotii nostri, romi, ca nu e vorba de ei!). Pentru ca asemenea tentative sunt dezonorante. Listele au fost realizate, parafate, facute publice inainte de eveniment si a le pune in discutie post-factum este o crasa neseriozitate.

Desigur, se poate face si acest lucru. Dar cu ce pret? Mult prea mare, zicem noi. Daca ne-am gandi si numai la faptul ca vom fi facut astfel ca sa intram in constiinta publica si in statisticile din UE ca o natiune mica, cu vreo 2 milioane de cetateni mai putini decat se crede. Sau daca luam in calcul ca vom furniza inca un temei pentru ca romanii din diaspora sa se simta si mai putin legati de tara de obarsie.

Oare n-ar fi totusi cu mult mai rezonabil sa se accepte oferta destul de generoasa a lui Traian Basescu de a-si pune pe tava demisia, cu conditia respectarii celuilalt referendum, valid, printre altele? Oare nebunia pe care o traversam nu se va opri decat atunci cand, poate, va fi prea tarziu?

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...