Editorial: Un bondar numit Basescu

Candidatii au pus notele pe stativ si-si interpreteaza istoria. Crin Antonescu vrea sa para un elev de la seminarul teologic si canta la vioara ca un elev japonez, adica pune degetele unde trebuie, dar nu-i iese partea cu simtirea.

Mircea Geoana a intrat in pielea de Ivy League, tine in brate un violoncel si e plin de sentiment, dar canta fals.

Si Traian Basescu ciupeste corzile binisor si, desi tot mai multi il vad usor obosit, si tot mai lipsit de inspiratie, eu nu cred ca s-a schimbat. S-au schimbat doar conditiile terenului, a capatat alti adversari. Dar e tot bondarul vesel care sta pe spate, pe o frunza, si tine pe burtica galbuie si pufoasa o ukulele.

Nu pretinde ca interpreteaza Allegro de Fiocco, isi plimba doar degetul mare pe corzi si daca-l vezi din departare, pare lesinat. De aproape, observi cum ochii privesc in toate partile. Un bondar cu periscop.

Nu ai impresia ca are o existenta grea, dar adevarul il cunoaste numai el. Pentru alte specii nu-i usor sa fii atent la toata productia de miere, sa o cantaresti, sa analizezi unde te infingi ca sa demantelezi fagurele. Pentru el e floare la ureche. Si consumul nervos e mare, pentru ca bondarul face polenizare la greu, are organ de analiza, sinteza si forta de interventie rapida. E inteligent.

Cea mai recenta isprava este lansarea ideii unui guvern impreuna cu liberalii. Stie ca, in urma cu cinci ani, alaturi de ei a reusit sa capaciteze electoratul de dreapta sa-si doreasca schimbarea. Acum, mare parte dintre oamenii care au crezut sunt nehotarati, viseaza tot o schimbare, dar in atitudinea lor. Isi doresc sa isi doreasca. Asa ca oferta facuta lui Crin Antonescu i-a pus pe ganduri.

Traian Basescu stie ca liberalul nu are cum sa raspunda pozitiv. Isi vede de rondo, pentru ca nici el nu e prost. Daca ar fi sovait, ar fi pierdut din electoratul captiv, care l-ar fi putut banui ca negociaza in secret cu persoana despre care este convins ca este nociva pentru Romania.

Cu restul liberalilor e, insa, alta socoteala. Chiar daca in teritoriu au baut paharul umilintei, si-au vazut oamenii maturati de oastea portocalie, iar la centru au suportat episoade in care li s-au suspendat sau respins ministri, tentatia puterii e mare. In fond, aceasta este ratiunea de a fi a oricarui partid, iar in opozitie, riscul sa se imputineze la trup nu e o nascocire. Istoria consemneaza destule exemple.

Si oricat de dure, si fara nici o banuiala de usa intredeschisa, ar fi mesajele in aceasta perioada, nu le depasesc in intensitate pe cele dintre doi adversari traditionali, PDL si PSD, de dinainte de parlamentare. Care, cu toata scarba, s-au pupat si i-au indeplinit lui Traian Basescu visul: o larga majoritate.

Publicul avizat nu-si face iluzii ca presedintelui ii tremura inima la amintirea Aliantei "Dreptate si Adevar". Stie ca e un calcul electoral. Dar e putin numeros. Pentru restul, amintirea e inca puternica. Caz tipic de polenizare.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...