Editorial: O lacrima de presedinte

Fiecare aparitie lacrimoasa a lui Traian Basescu este tulburatoare. Nu pentru ca iti insusesti motivul care-i reteaza putinta de stapanire - exista aici o vorba americaneasca: simpatetic. Ca oamenii nu reactioneaza la fel. Ci tocmai pentru ca iti este greu sa o faci bagand in acelasi timp mana in foc.

Daca ar mai fi existat pe mapamond un sef de stat care plange usor in momente comune oamenilor de pe strada, l-am fi vazut, pentru ca televiziunile nu rateaza ineditul atunci cand li se ofera. Si ne-ar fi mai usor sa deslusim resortul, macar pe baza statisticilor.

Dar se pare ca Traian Basescu este unic in materie, un deschizator de drum. Deci fenomenul merita analizat. Din tetralacrimoctomie rezulta trei variante.

Prima: joaca teatru. Daca e adevarat, inseamna ca e un actor desavarsit, pentru ca e foarte greu sa plangi la comanda. Trebuie sa-ti amintesti o clipa dramatica, o inmormantare, de pilda, sau sa-ti imaginezi momentul care te-ar arunca cel mai tare in bratele deznadejdii. Cum ar fi sa-ti moara un copil, sau un parinte. Daca Traian Basescu joaca teatru, inseamna ca masuratorile au aratat ca ii foloseste. Ma tem de varianta asta, as putea sa cred ca in realitate este rece ca o banchiza. Dar nu cred in ea, pentru ca e greu de impacat cu sufletul unui capitan de nava-amiral.

A doua: este de-o sensibilitate extrema. Un taram interzis presedintilor, daca tragem cu ochiul spre portretul pe care trebuie sa-l vanda titularul celei mai importante functii a statului, aspirant la inca un mandat. Nici aici nu se pupa cu firea unui lup de mare, dar putem pune de la noi ca intre timp, cu varsta, nervii s-au mai tocit. Nu am auzit insa ca la 60 de ani, chirurgii cardiaci, supusi de asemenea unor presiuni extreme, carora trebuie sa le faca fata prin a-si tine firea, sa devina plangaciosi din considerente de tocire.

Ma intreb, insa, daca in cazul unor situatii de "ori-ori", un presedinte emotiv poate lua cele mai bune decizii pentru poporul sau - nu, nu e anticampanie!

Poate ca nu e de-o sensibilitate extrema, ci doar foarte temperamental. Deci ramane intrebarea: daca ar trebui sa apese butonul nuclear, cum ar lua decizia?

Si daca in realitate e un om sincer, cu intentii bune, dar o mai propteste in gard, ca om ce se afla, si nu mai suporta manipularea cu care trebuie sa se lupte, prin urmare ii mai cedeaza nervii? Nu, nu e campanie!

A treia: este foarte obosit. Mai obosit decat Mircea Geoana, a carui unica grija este sa nu calce cumva pe trena pe care i-o tine o larga coalitie mediatica, si sa se impiedice. Mult mai obosit decat Mircea Geoana, caruia nu i se analizeaza la virgula prestatia. Care prestatie? Presedintele PSD vorbeste, dar nu prea spune. El nu se lupta, el paseste. El nu plange. Moare de grija saracilor cu o lipsa de concret care trece drept tacere.

Sensibilitatea lui Traian Basescu poate parea unora lipsa de barbatie. Altii sunt convinsi insa ca exact lipsa temerii de-a trece drept bleg, de-a-si arata latura omeneasca, e o dovada de barbatie. Sunt ceea ce sunt si nu mi-e teama sa arat.

In ceea ce priveste insa "Sa-ti fie rusine, domnule Patriciu", aici a fost un calcul. Traian Basescu stia ca nu are cum sa-i fie. L-am simtit in clasa a doua, alergand acasa suparat pe un baiat care i-a spart capul. Efect maxim. Macar aici, nu-l poti suspecta ca nu face ceea ce stie mai bine: spagatul stand in maini.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...