Teroarea comuniștilor asupra aurarilor din Roșia Montană: ”Dubele poliţiei ticsite de miliţieni acţionau noaptea. Cozile de topor au existat dintotdeauna printre români”

Autor:N.G.
Vineri, 19 Noiembrie 2021, ora 21:505299 citiri
Teroarea comuniștilor asupra aurarilor din Roșia Montană: ”Dubele poliţiei ticsite de miliţieni acţionau noaptea. Cozile de topor au existat dintotdeauna printre români”
Aurarii din Roșia Montană transportau minereul cu caii. Foto Bazil Roman

Oameni harnici şi pricepuţi într-ale mineritului, locuitorii din Roșia Montană și Bucium, cele două localități aurifere din Munții Apuseni, au trăit totdeauna mai bine decât cei din jurul lor.

”O simplă autorizație de la percepția comunei acordă munteanului din Roșia dreptul de a sfredeli pământul, de a cerne nisipul și foeșul care se scurge spre valea cea mare cu toate bogățiile, adevărat, nepăsător și rece, strecurându-se prin ciurele moților și lăsând pretutindeni, uneori darnic, alteori mai zgârcit, prețioasele fire de aur care cuprinde o parte din biata fericire a oamenilor.

De dimineața și până se întunecă, omul scurmă pământul, malul, strecoară pietrișul și apele, râșnește piatra, cu ochii dilatați, crispat, încordat, pentru a deosebi mai bine metalul de huma netrebnică. Zile întregi trec fără ca omul să poată descoperi un singur grăunte de aur în masa de piatră devenită, sub călcâiul tare al șteampului, gelatină cenușie, informă”, scria Sergiu Ludescu în volumul ”Sociologie românească”, apărut în anul 1938.

Foto Bazil Roman

Dintotdeauna ochii străinilor au fost aţintiţi asupra aurului de aici, multă vreme fiind exploatat de aceştia. Sute de familii din cele două localități avea galerii miniere în proprietate în momentul instaurării comunismului în România.

Teroarea comunistă

Prigonirea celor care deţineau aur a început imediat după venirea comuniştilor la putere când încă mulți dintre cei care fuseseră pe front, în al Doilea Război Mondial, nu scăpaseră de coşmarurile războiului.

”A urmat teroarea asupra oamenilor exercitată de miliţienii şi gardienii acelor vremuri, greu de descris în cuvinte pentru cei care nu prea ştiu multe despre temniţele comuniste. Cum cozile de topor au existat dintotdeauna printre români şi vor exista mereu, motiv pentru care, foarte mulţi dintre cei care aveau aur au fost pârâţi de slugile comuniste recrutate din rândul analfabeţilor satelor şi întemniţaţi la închisoarea de la Abrud unde erau bătuţi, infometaţi şi ţinuţi iarna, aproape dezbrăcaţi în camere cu ciment pe jos unde era aruncată apă. Dubele poliţiei ticsite de miliţieni acţionau în special noaptea ducând „prada” la Abrud.

Una dintre primele galerii miniere de la Roșia Montană

Pentru a putea scăpa de această teroare permanentă, cei care aveau copii îi lăsau în grija nevestelor şi plecau pe şantier în Valea Jiului, la Ruşchiţa, la Moldova Nouă sau chiar la Comăneşti reuşind astfel să-şi piardă urma pentru o vreme. Şi cu toate acestea, în lipsa lor erau „ridicate” femeile. După prigoana strângerii aurului au urmat înscrierile în „Întovărăşirile agricole colective”. Şi cu toate că este zonă de munte, abia în anul 1962 s-a renunţat la presiuni decretând încheierea procesului de cooperativizarea a agriculturii. Persecuţia asupra celor care deţinuseră aur şi au fost „ridicaţi” pentru a-l preda, precum şi a celor care refuzaseră înscrierea în „colectivă” a continuat asupra copiilor, foarte mulţi fiind obstrucţionaţi la admiterea în licee sau facultăţi.

Roșia Montană, în prezent

Cei mai mulți dintre foștii aurari au cedat și au predat aurul autorităților comuniste. Unii, însă, au ascuns metalul prețios astfel încât nu a fost găsit de către miliție și securitate. Mulți au dus secretul cu ei în mormânt. După 1989, urmașii foștilor minieri au încercat să recupereze aurul confiscat de stat, dar puțini au reușit să aibă câștig de cauză în justiție.

Cât aur s-a exploatat la Roșia Montană în 86 de ani

Despre mineritul particular şi de stat în anticul Alburnus Maior se poate vorbi începând cu data de 1 iulie 1846. Mina statului se organizează în jurul galeriei Sf. Cruce din Orlea, în adâncime pe 60 metri. Începând cu anul 1850, statul construieşte de la gura galeriei Sfânta Cruce din Orlea la Aprăbuş o linie ferată îngustă de 3,1 kilometri, un loc de depozitare a minereului la Aprăbuş, un plan înclinat automotor în lungime de 570 m, până în Gura Roşia, un canal de aducţiune a apei din râul Abrudel şi instalaţia de şteampuri pentru măcinarea minereului din Gura Roşia. Toate au fost puse în funcţiune în anul 1852.

Un document aflat la Arhivele Naţionale Alba, „Tabloul despre producţia exploatării Roşia Montană pe anii 1852-1938“, ne ajută aflăm ce cantităţi de metale preţioase a dat anticul Alburnus Maior. În anul 1852, din cele 249 de tone de minereu de la Roşia Montană au rezultat, în urma prelucrării, 1,3038 kilograme de aur şi 0,6366 kilograme de argint. Producţia a explodat câţiva ani mai târziu, în 1867, când din cele 4.306 tone de minereu au rezultat 25,4642 kilograme de aur şi 17,0130 kilograme de argint.

Foto Bazil Roman

Cantităţi impresionante au fost scoase la începutul anilor 1900. Spre exemplu, în 1905 s-au prelucrat 12.235 de tone de minereu, din care s-a obţinut 89,8475 kilograme de aur şi 42,4871 kilograme de argint. Trei ani mai târziu, subsolul Roşiei Montane a dat o cantitate de 106,710 kilograme de aur şi 44,4550 kilograme argint. În anul Unirii Transilvaniei cu România, 1918, din prelucrarea a 12.805 tone de minereu au rezultat 28,140 kilograme de aur şi 18,812 kilograme de argint.

Cea mai mare cantitate de metal nobil extras de la Roşia Montană s-a extras în 1938. Prelucrarea a 25.780 de tone de minereu a dat 123,864 kilograme de aur şi 67,763 kilograme argint. În total, subsolul Roşiei Montane a dat, în perioada celor peste 80 de ani incluși în studiu o cantitate de 2,473 tone de aur. Extracţia minereului aurifer în paralel de asociaţiile particulare şi stat, a continuat până în anul 1948, când zăcământul trece în proprietatea statului. Tot atunci, se înfiinţează „Exploatarea Minieră Roşia Montană“, care îşi desfăşoară activitatea până în anul 2006 când mina se închide ca nerentabilă.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News