Augustin Lazăr radiografiază rechizitoriul din Dosarul Revoluției și explică de ce doar trei persoane mai pot fi trase la răspundere INTERVIU

Autor: Calin Nicolescu - redactor-șef Ziare.com
Luni, 22 August 2022, ora 21:30
8477 citiri
Augustin Lazăr radiografiază rechizitoriul din Dosarul Revoluției și explică de ce doar trei persoane mai pot fi trase la răspundere INTERVIU
Fostul procuror general Augustin Lazăr explică de ce doar câteva persoane mai pot fi trase la răspundere privind victimele Revoluției din 1989

Fost procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Augustin Lazăr, apără rechizitoriul din Dosarul Revoluției și apreciază că actul de acuzare este bine întocmit și are potențialul de a duce la condamnarea inculpaților. Într-un interviu acordat ziare.com, Lazăr explică de ce doar trei persoane (Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus) mai pot fi trase la răspundere și cine e responsabil de tergiversarea acestui dosar.

Ziare.com: O apreciere generală asupra dosarului și a rechizitoriului

Augustin Lazăr: Unul din obiectivele majore ale proiectului managerial al Procurorului general, în mandatul 2016-2019, l-a reprezentat soluționarea dosarelor privind „Revoluția Română din 1989”, „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”și „dosarul comunismului, cazul Ursu”.

Urmare condamnării României la CEDO, dosarul nr. 11/P/2014 al PÎCCJ, Secţia Parchetelor Militare, privind Revoluția Română din 1989, a fost redeschis în 5 aprilie 2016, iar după confirmarea redeschiderii de Înalta Curte a fost reluată urmărirea penală și finalizată prin rechizitoriul din 5 aprilie 2019. Actul de finalizare a sesizat instanța supremă a României cu judecarea a 3 inculpați din fosta ierarhie politico-militară a Statului Român, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității. În cazurile altor 10 persoane din vârful ierarhiei conducătoare s-a dispus clasarea cauzei deoarece a intervenit decesul, iar pentru unele exista și autoritate de lucru judecat, fiind condamnate în alte dosare (Ceaușescu Nicolae, Vlad Iulian, Postelnicu Tudor, Dumitrescu Emil, Stănculescu Atanasie Victor, Milea Vasile, Militaru Nicolae, Hortopan Ion, Eftimescu Nicolae, Brucan Silviu). Aceste soluții de clasare au rămas definitive după examinarea de către instanța supremă.

Contextul instrumentării dosarului

Este binecunoscut faptul că instrumentarea dosarului a avut loc în contextul nefavorabil al unei campanii media antijustiție, susținută de o voință politică ostilă ideii de independență a justiției, finalizată cu proceduri, motivate politic, de revocare a Procurorului-șef DNA și a Procurorului general al României. În aceste circumstanțe nefavorabile, este remarcabilă mobilizarea procurorilor militari care, în contextul unei noi proceduri penale- în doar trei ani-, au readministrat un mare volum de probe, conform noilor dispoziții procesual penale. A fost o mare surpriză, în contextul Președinției României la Consiliul Uniunii Europene (fereastra de oportunitate a dosarului), ratarea procedurii de revocare a procurorului general,cu motivele binecunoscute privind dosarul 10 august, al Revoluției etc. Aceasta a permis menținerea echipei de conducere și a resurselor investigative până la finalizarea mandatului, făcând posibilă soluționarea acestui dosar după 30 de ani.

„Circumstanțe negative” sau „coincidențe stranii”.

În ancheta dosarului „Revoluția Română din 1989”, precum și a celorlate cauze, procurorii militari s-au confruntat, frecvent, cu probleme cunoscute în literatura de specialitate drept „circumstanțe negative” (neconcordanțe vizibile) sau „coincidențe stranii”, sfidând logica, prezente ca încercări de disimulare a unor infracțiuni grave. În mod evident pentru anchetatorii experimentați, „coincidențele” au o motivaţie prea importantă și sunt prea ordonate, pentru a fi un produs al întâmplării. Conform psihologiei judiciare, după comiterea infracţiunii, făptuitorii sunt stăpâniți de dominanta defensivă, conduita lor fiind determinată de preocuparea disimulării și ascunderii spre a scăpa de consecinţele actului săvârşit. Adeseori, făptuitorii urmăresc să deruteze justiţia prin furnizarea și manipularea unor date false, întârziind sau complicând ancheta.

Astfel, procurorii militari au descoperit documentele instituțiilor abilitate anterior cu investigații, din care rezulta clar nu doar inexistența în Revoluția din 1989 a pretinșilor teroriști, ci dimpotrivă, existența unei diversiuni planificate și aplicate de făptuitori, ca un episod al luptei pentru preluarea puterii -, care a provocat moartea, rănirea, lipsirea gravă de libertate, vătămări psihice unui mare număr de victime. „Coincidență stranie”, documentele clarificatoare – din care rezulta diversiunea, instrument de luptă, dar și controlul absolut al unor politicieni asupra anchetei -, au fost secretizate. Clasificarea ca documente secrete s-a efectuat tocmai de cei care public, cereau soluționarea dosarelor, culpabilizînd Justiția chemată să facă dreptate victimelor Revoluției.

Dovezi clasificate privind inexistența în Revoluția din 1989 a pretinșilor teroriști

După descoperire și desecretizare, la doi ani de la sesizarea instanței competente să judece- în contextul unei justiții suferinde -, aceleași documente au fost declarate “ probe nelegale” întrucât nu ar întruni condițiile cerute de codul de procedură penală. Interesant este că instanța supremă, prin încheierea din iunie 2016, confirmând redeschiderea urmăririi penale, a dispus, între altele, analizarea documentelor comisiei senatoriale de anchetare a evenimentelor din decembrie ’89, pentru a fi folosite drept probe în dosar.

Astfel, Înalta Curte a constatat neregularitatea rechizitoriului din 5 aprilie 2019 nelegalitatea acestor acte și a exclus din materialul de urmărire penală, între altele: actele intitulate „declaraţii” ce conţin relatările făcute în faţa Comisiei Senatoriale de persoanele care au dobândit calitatea de suspecţi/inculpați în cauză; rapoartele întocmite de Comisia Senatorială privind evenimentele din Decembrie 1989 şi documentele ce au stat la baza întocmirii acestora; documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N.; documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la acțiunile întreprinse de Direcția de Cercetare a Armatei pentru perioada 17.12.-31.12.1989 etc.

Deși urmărirea penală, în ansamblul său, nu a fost afectată, instanța supremă, constatând aceste „aspecte considerate neregularități ale rechizitoriului, precum și înlăturarea unor probe (înscrisuri)”, a dispus restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare a instanţei. Au rămas însă suficiente probe clarificatoare pentru aflarea adevărului, constând în înregistrări video ale evenimentelor în derulare, declarațiile martorilor participanți, documente militare etc.

Refacerea rechizitoriului din 29 iulie 2022,

După cca. 6 luni, prin rechizitoriul din 29 iulie 2022, constatând că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi că există probele necesare şi legal administrate, procurorul șef al Secției Parchetelor militare a dispus, din nou, trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prevăzută şi pedepsită de art. 439 al.1 lit. a, g, i, k C.p. cu aplicarea art. 5 C.p, a celor trei inculpați: Iliescu Ion, fost Preşedinte al României, Voiculescu Voican Gelu, fost viceprim-ministru al Guvernului României și gl. (rtr) Rus Iosif, fost comandant al Aviaţiei Militare.

Ancheta detaliată a procurorilor militari a relevat că în Decembrie 1989 a avut loc o revoltă populară urmată de „accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român”. Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, liderii decizionali civili și militari ar fi declanşat şi coordonat  inducerea în eroare a opiniei publice, în virtutea unei înţelegeri cu grupul care a preluat conducerea ţării. Acest pact ar fi atras impunitatea urmărită de factorii decizionali militari și garantarea preluării, apoi menținerii la putere, pentru factorii de decizie politică, dar şi legitimarea în faţa poporului român.

Conform rechizitoriului, inculpații ar fi desfășurat o “activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora, acționând în mod direct şi nemijlocit, la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat, precum și legitimarea în fața opiniei publice”.

Prin instaurarea psihozei generalizate a unor pretinse acțiuni teroriste- generată de diversiuni şi dezinformări -, după 22.12.1989, au fost create numeroase situaţii de foc fratricid (Otopeni, TVR etc.). Ancheta a stabilit că în intervalul 22-30 decembrie 1989, în contextual acțiunilor diversioniste au survenit 857 decese, 2.382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari. Procurorii militari au examinat cazul fiecărei victime ajungând la concluzia că în proporție de aproape 100% cauza decesului victimelor a fost focul fratricid generat de diversiune și amplificat de înarmarea persoanelor civile.

După cum s-a constatat, consecințele episodului preluării puterii au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00). Diversiunile şi dezinformările opiniei publice au creat, inclusiv, condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceaușescu printr-un proces penal simulat.

Cât de solide vi se par rechizitoriul și probele care să susțină acuzațiile din dosar?

Actul de finalizare respectă dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, în acest caz urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate pentru a se dispune o soluție temeinică și dreaptă. Pe parcursul celor 345 pagini, structurate în XXI capitole, rechizitoriul analizează, succesiv: circumstanțele anterioare declanșării evenimentelor revoluționare, evenimentele și represiunile pentru care justiția s-a pronunțat anterior în alte dosare, existând condamnări cu autoritate de lucru judecat (Timișoara, București, Otopeni etc.), deposedarea cuplului prezidențial și preluarea prerogativelor conducerii Armatei de gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor, desfășurarea revoluţiei în oraşele României, preluarea puterii de stat de către CFSN. Documentul analizează apoi faptele inculpaților din perspectiva infracțiunii contra umanității prevăzute de art.439 lit. a, g, i și k C.p. și probele care susțin acuzațiile, consecințele deosebit de grave ale inducerii în eroare, raportul de cauzalitate între conduitele inculpaților și consecințele grave, mobilul conduitei inculpaților și aspectele relevante ale situației de fapt, mijloacele de probă, aspecte teoretice privind infracțiunile contra umanității, mijloacele de probă, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, aspecte privind latura civilă a cauzei.

Situația de fapt reținută de procurorul-șef privind inducerea în eroare (dezinformarea şi diversiunea), consecințele produse, este întemeiată pe câteva categorii de probe, importante pentru aflarea adevărului: numeroase înregistrări în direct ale TVR, inclusiv din Piața Palatului și transcrierile lor, ”jurnalele acțiunilor de luptă”, alte documente militare, declarațiile multor martori participanți la evenimente, documentele arhivistice etc.

Înregistrările video ale TVR au demonstrat că nu a existat vreun atac, iar afirmațiile privind pretinsele acțiuni ale teroriștilor au avut consecințe grave pe teritoriul României. După 30 de ani de anchete nu au fost identificate probe privind existența teroriștilor și atacul asupra revoluţionarilor din faţa sediului CC al PCR sau din interiorul sediului. De altfel, nu au existat persoane ucise sau rănite, iar asupra vorbitorilor de la balconul CC, care au rămas pe loc, nu s-a deschis focul. Probele administrate demonstrează, fără echivoc, inexistenţa unor forţe contrarevoluţionare, ficțiunea scenariului privind pregătirea, dotarea şi acțiunile „teroriştilor.”

Simțul meu critic, nedublat de cunoștințe juridice, mă îndeamnă să mă întreb dacă cele trei persoane acuzate în dosar – Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus – ar fi putut orchestra de unii singuri o asemenea scenografie. Nu e logic să fi avut complici? De ce sunt singurii găsiți responsabili de procurorii care au instrumentat Dosarul? Este exagerat să suspectăm că au fost „ocoliți” șefi de prin Securitate, Miliție și Armată, fără de care scenariul Revoluției nu ar fi putut fi pus în scenă?

Rechizitoriul emis de procurorul- șef reține că, după 30 de ani de la evenimentele din 1989, majoritatea faptelor punctuale fiind prescrise, articolul 439 CP privind crimele împotriva umanității, faptă imprescriptibilă, poate fi aplicat exclusiv factorilor de decizie politico-militară. Statutul Curţii Penale Internaţionale, prevede că vinovăția pentru crime împotriva umanității revine exclusiv factorilor de decizie politico-militară, persoanelor situate în vârful ierarhiei statale, care stăpânesc complet informația, fiind singurii în măsură a concepe și pune în executare un atac sistematic și generalizat împotriva populației civile.

Astfel, ÎCCJ a fost sesizată cu judecarea, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității, în cazul a 3 inculpați din fosta ierarhie politico-militară a Statului Român. Trebuie precizat că s-au reținut vinovății pentru aceste infracțiuni în cazurile altor 10 persoane din vârful ierarhiei conducătoare, față de care s-a dispus clasarea cauzei deoarece a intervenit decesul, iar pentru unele exista și autoritate de lucru judecat, fiind condamnate în alte dosare (Ceaușescu Nicolae, fost Președinte al României și comandant suprem al Armatei, Vlad Iulian, fost șef al Securității, Postelnicu Tudor, fost ministru de interne, Dumitrescu Emil, fost membru al CFSN şi ministru; apoi Stănculescu Atanasie Victor, Milea Vasile și Militaru Nicolae, foști miniștri ai apărării; Hortopan Ion, Eftimescu Nicolae, foști șefi de direcții din MApN; Brucan Silviu, fost factor decizional al CFSN). Soluțiile de clasare au rămas definitive, după examinarea de către instanța supremă.

Actul de finalizare mai observă onest, că în conformitate cu art. 33 din Statutul CPI, militarii care aveau obligația de a executa ordinul superiorilor, cu excepția văditei ilegalități sunt exonerați de crime împotriva umanității, ei neavând posibilitatea să se sustragă executării unor ordine venite direct de la superiorul ierarhic. Pentru cei care au executat ordine vădit ilegale, rechizitoriul reține o situație panoramică din 112 dosare, în care au fost trimiși în judecată și condamnați, 275 de inculpați- majoritatea din structurile de conducere politico- militare ale fostului regim -, dintre care: 25 de generali (10 din MApN şi 15 din MI), 114 ofiţeri (32 din MApN şi 82 din MI), 13 subofiţeri (8 din MApN şi 5 din MI), 36 militari în termen şi 87 civili, care au contribuit la producerea victimelor înregistrate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989.

De precizat că încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a confirmat redeschiderea urmăririi penale a dispus că cercetările vor fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut obiectul dosarului, cu excepţia infracţiunilor de loviri sau alte violenţe, vătămare corporală, purtare abuzivă, pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit până la 7 decembrie 2004.

Cum apreciați perioada de 30 de ani, cât a fost necesar ca rechizitoriul să fie finalizat?

Un dosar care să cerceteze circumstanțele unei revoluții social-politice violente este unul complex și rarisim. Dificultățile investigative țin de volumul resurselor necesare, continuitatea care trebuie asigurată anchetei, de profesionalismul procurorilor și forța investigativă „contra curentului” produs de cei care exercită puterea executivă și ar putea fi implicați în evenimente. În cei 30 de ani, ancheta dosarului Revoluției Române din 1989 a progresat în circumstanțe favorabile, când procurorii militari au putut lucra și a fost temporizată în perioade nefavorabile, când cercetarea a fost mimată de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Înainte de a fi desfiinţat prin OUG nr. 91/2019 din 31 decembrie 2019, din conducerea Institutului, înființat în acest scop, au făcut parte doi dintre inculpați.

Când credeți că ar putea ajunge efectiv pe rolul instanței Dosarul Revoluției? Cât estimați că ar putea dura judecata, până la o sentință? În context, cum comentați opinia împărtășită de mulți români că Ion Iliescu nu va apuca să vadă o sentință în acest Dosar în timpul vieții sale?

Meritul profesional al investigației detaliate și oneste a procurorilor militari este aflarea adevărului despre un eveniment crucial al Istoriei României, chiar și după 30 de ani. Oricare ar fi durata, desfășurarea unui proces penal echitabil este esențială, în România, ca stat membru al Uniunii Europene. Procesul penal trebuie să contribuie la prevenirea infractiunilor, educarea cetățenilor în spiritul respectării ordinii de drept și consolidarea încrederii în Justiția Română.

După cum a precizat și comunicatul Ministerului Public, această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

Mesajul lui Ion Iliescu după moartea lui Nicolae Manolescu: ”România pierde unul din ultimii săi mari intelectuali publici”
Mesajul lui Ion Iliescu după moartea lui Nicolae Manolescu: ”România pierde unul din ultimii săi mari intelectuali publici”
Fostul preşedinte Ion Iliescu a transmis că numele profesorului Nicolae Manolescu va trăi ”cât va trăi şi literatura română”. ”Am aflat cu enormă tristeţe că s-a stins din...
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a anunțat joi, 28 martie, că sunt implementate - proiectare şi execuţie contracte pentru construirea a încă 729 km de drum de mare viteză....
#Augustin Lazar procuror general, #dosarul Revolutiei, #Ion Iliescu, #Gelu Voican Voiculescu , #Revolutia din 1989