Albanezii ne-au spus sadic un adevar simplu

Fotbalul se adauga celorlalte sporturi unde am pierdut orice contact cu performanta in care am obisnuit sa ne reflectam o vreme. Doar socul de la gimnastica a prevestit prabusirea de la nationala de fotbal.

In rest, dezastrul e si mai hotarat, mai ales ca in celelalte sporturi disparitia performantei e insotita de aura ignorantei de care se bucura in comparatie cu fotbalul.

Si totusi, in ciuda evidentei, am uitat de realitate cand s-a intamplat sa vad meciul din deschiderea Campionatului European de Fotbal, Franta - Romania. In buna traditie a ultimilor 16 ani, m-am uitat la primul meci al campionatului mai mult din curiozitate, din dorinta de a vedea cum vom pierde in fata Frantei.

Si s-a intamplat ca echipa Romaniei a jucat bine, spre foarte bine, daca alegem spiritul sportului si frumusetea in particular a fotbalului, care au facut din infrangerea de vineri aproape o victorie. A fost o placere starea de amagire pana la meciul cu Elvetia, care a avut cruzimea sa intretina speranta. De atat aveam nevoie ca meciul cu Albania sa capete valente cosmice.

Si a lovit ca o tornada peste arsita din Romania. Batuti de albanezi in cel mai romanesc stil posibil, pe un imn national compus de Ciprian Porumbescu, jocul de duminica seara a fost doar manifestarea extrem de urata a realitatii din fotbalul romanesc.

Aflat in faliment la nivel de cluburi de ani buni, era doar o chestiune de timp pana dezastrul se va reflecta si la nivel de nationala. Cred ca daca nu ne-am fi calificat am fi fost mai putin expusi ridicolului in care am ajuns asa dupa ce am sfarsit in mod lamentabil, invinsi in primul rand de propria neputinta.

Arsita din tara a facut ca bataia sa para si mai dureroasa, iar declaratiile lui tata Puiu au bagat mingea si mai adanc in plasa. Daca nea Puiu asteapta felicitari la intoarcere pentru simplul fapt ca s-au dus in Franta, atunci asa sa facem.

S-ar putea sa vina cateva decenii bune in care sa nu mai avem nici sansa sa ne enervam, deci intelept ar fi sa-l asteptam pe antrenorul nationalei de fotbal cu o icoana. Ar putea sa o pupe si domnia sa in semn de multumire zeilor care au permis miracolul sa ajungem la un Campionat European.

Are acest obicei, iar icoanele pe care le-a avut in Franta se pare ca nu l-au mai ajutat ca in trecut. Nu ma pricep la fotbal, nu stiu ce trebuie facut, ce schimbari sunt urgente, unde s-a gresit sau cine n-a verticalizat. Trebuie sa fim rezonabili cu asteptarile si cerintele de la un sport in faliment la propriu.

Si imi pare o cruzime acum sa turnam toata supararea nationala in capul unui singur om, meritat sau nu, fie ca vorbim despre gafeurul sef - Iordanescu, fie ca ne pica pe portarul Tatarusanu.

Cum in fotbal truismele sunt profunzimea maxima pe care o ating analizele celor care il practica, spun si eu in final ca Hagi "spuneti multe, dar asta e adevarul: Romania a jucat mereu cu a doua sansa". Are dreptate.

Doar ca s-a dovedit ca si asta poate fi o strategie de succes. Acum nici macar asta nu mai stim sa facem.

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...

Verdictul lui Ciolacu în privința medicului Cîrstoiu: ”Nu poate merge înainte ca fiind candidat al coaliției”

Premierul Marcel Ciolacu a delcarat, vineri, că până când doctorul Cîrstoiu nu va explica toate aspectele apărute în spaţiul public, dânsul nu poate merge înainte ca fiind candidat al...