Iesirea cu greu a sufletului din corp, dupa moarte

Moartea este o realitate implacabila si poate tocmai din acest motiv este toposul liturgic cel mai des intalnit in toate religiile lumii.

Moartea face parte din chiar fiinta noastra, o purtam in noi inca de la nastere, dar prezenta ei prinde forme in constiinta noastra doar odata cu trecerea timpului.

In copilarie, cand tineretea si puterea este pretutindeni in jurul nostru, in frati, parinti ori prieteni, nu ne gandim la moarte iar daca o facem este pur accidental; odata cu inaintarea in varsta, atunci cand cercul rudelor, prietenilor si al cunoscutilor se micsoreaza, cand neputinta si boala este mult mai prezenta in existenta noastra cotidiana, realitatea mortii este constientizata dureros.

In general moartea indispune; omul este nelinistit si infricosat in fata mortii. De cele mai multe ori dimensiunea temerilor legate de moarte este invers proportionala cu apropierea noastra de Dumnezeu; omul instrainat de Cer este mult mai infricosat in fata mortii decat sfantul care traieste, linistit, inca de aici in societatea lui Dumnezeu.

Aceste doua pozitionari in fata mortii produc si doua moduri de viata: mistic si hedonic. Misticul taieste cu gandul la ... Continuare