Microplasticele au ajuns în legumele și fructele pe care le consumăm. ”Sunt peste tot și atât de mici încât nu le putem vedea”

Poluarea cu plastic este una dintre moștenirile definitorii ale stilului nostru modern de viață, dar acum este atât de răspândită încât își găsește drumul în fructe și legume.

Microplasticele s-au infiltrat în fiecare parte a planetei. Au fost găsite îngropate în gheața din Antarctica, în măruntaiele animalelor marine care locuiesc în cele mai adânci șanțuri oceanice și în apa potabilă din întreaga lume. Poluarea cu plastic a fost găsită pe plajele din insule îndepărtate și nelocuite și apare în probele de apă de mare de pe tot globul. Un studiu a estimat că există aproximativ 24,4 trilioane de fragmente de microplastice în regiunile superioare ale oceanelor lumii.

Dar ele nu sunt doar omniprezente în apă, ci sunt răspândite pe scară largă și în solurile de pe uscat și pot ajunge chiar în alimentele pe care le consumăm. Fără să vrem, s-ar putea să consumăm fragmente minuscule de plastic la aproape fiecare mușcătură pe care o luăm.

În 2022, o analiză realizată de Environmental Working Group, o organizație non-profit de mediu, a constatat că nămolul de epurare a contaminat aproape 20 de milioane de acri (80.937 km²) de terenuri agricole din SUA cu substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), adesea numite „substanțe chimice eterne”, care se găsesc în mod obișnuit în produsele din plastic și nu se descompun în condiții normale de mediu, scrie BBC.

Nămolul de epurare este produsul secundar rămas după curățarea apelor municipale uzate. Deoarece este scump de eliminat și bogat în nutrienți, nămolul este folosit în mod obișnuit ca îngrășământ organic în SUA și Europa. În cea din urmă, acest lucru se datorează în parte directivelor UE care promovează o economie circulară a deșeurilor. Se estimează că 8-10 milioane de tone de nămol de epurare sunt produse în Europa în fiecare an, iar aproximativ 40% din acestea sunt răspândite pe terenurile agricole.

Datorită acestei practici, terenurile agricole europene ar putea fi cel mai mare rezervor global de microplastice, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Cardiff. Aceasta înseamnă că între 31.000 și 42.000 de tone de microplastice sau între 86 și 710 trilioane de particule de microplastic contaminează terenurile agricole europene în fiecare an.

Cercetătorii au descoperit că până la 650 de milioane de particule de microplastic, măsurând între 1 mm și 5 mm (0,04 in-0,2 in), au intrat în fiecare zi într-o stație de tratare a apelor uzate din sudul Țării Galilor, în Marea Britanie. Toate aceste particule au ajuns în nămolul de epurare, reprezentând aproximativ 1% din greutatea totală.

Numărul de microplastice care ajung pe terenurile agricole „este probabil subestimat”, spune Catherine Wilson, unul dintre co-autorii studiului și director adjunct al Centrului de Cercetare Hidro-mediu de la Universitatea Cardiff. „Microplasticele sunt peste tot și [adesea] atât de mici încât nu le putem vedea.”

Supraîncărcare senzorială

De la microplasticele pulverizate pe terenurile agricole la mirosurile nocive eliberate de stațiile de canalizare și zgomotul care dăunează vieții marine, poluanții se infiltrează în fiecare aspect al existenței noastre. Și microplasticele pot rămâne acolo mult timp. Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Philipps-University Marburg a descoperit microplastice până la 90 cm adâncime pe două câmpuri agricole unde nămolul de epurare a fost aplicat ultima dată acum 34 de ani. Aratul a determinat, de asemenea, răspândirea plasticului în zonele în care nămolul nu fusese aplicat.

Concentrația de microplastice pe solurile agricole din Europa este similară cu cantitatea găsită în apele de suprafață a oceanelor, spune James Lofty, autorul principal al studiului și doctorand la Centrul de Cercetare Hidro-mediu.

Marea Britanie are unele dintre cele mai mari concentrații de microplastice din Europa, între 500 și 1.000 de particule de microplastic sunt răspândite pe terenurile agricole acolo în fiecare an, potrivit cercetărilor Wilson și Lofty.

Pe lângă crearea unui rezervor mare de microplastice pe uscat, practica utilizării nămolului de epurare ca îngrășământ exacerbează și criza plasticului din oceanele noastre, adaugă Lofty. În cele din urmă, microplasticele vor ajunge în căile navigabile, deoarece ploaia spală stratul superior al solului și ajung în râuri sau în apele subterane.

Un studiu realizat de cercetători din Ontario, Canada, a constatat că 99% din microplastice au fost transportate departe de locul unde nămolul a fost aruncat inițial, în mediile acvatice.