Fluturasul de salariu, pretul constiintei
Sambata, 04 Iulie 2009, ora 12:33
Foto: Tabloul Tipatul de Edvard Munch
In orice tranzactie exista doua parti, cel care ofera si cel care accepta, cel care vinde si cel care cumpara. In orice operatiune de mituire, exista un mituit, dar si un mituitor.
Indiferent daca le calificam drept tranzactie sau mita, reportajele platite de ministrul Tineretului si Sportului in cadrul jurnalelor de stiri ale televiunilor, o implica in egala masura pe Monica Iacob Ritzi si pe jurnalistii care au acceptat aceasta operatiune de imagine mascata, ferm interzisa de legislatia audiovizualului.
Jurnalistii care au facut si au difuzat reportaje de PR pe bani, chiar daca acestia nu au intrat direct in buzunarele lor, nu sunt cu nimic mai buni decat cei care raspund la comezi politice.
Dubla presiune asupra presei este bine cunoscuta: pe de-o parte interesele politice ale patronilor, pe de alta parte nevoia de incasari din care sa se plateasca salarii cat mai mari.
Dar niciodata nu a fost presiunea economica mai mare decat in acest an de criza, cand bugetele de publicitate sunt in cadere libera, iar televiziuniele gafaie. Ultimul soc a fost incasat de trustul Realitatea-Catavencu ai carui salariati vor avea lefuri cu 10% pana la 50% mai mici.
Presiunea fluturasului lunar este imensa mai ales in televiziunile private unde salariile oamenilor de prima linie au ajuns foarte mari. Betia acestor lefuri le-a intunecat multora mintea si le-a anesteziat prudenta.
Comenzi impovaratoare
Multi jurnalisti de top au contractat credite imense pentru case de sute de mii de euro, care acum valoreaza cam doua treimi din cat au dat pe ele, pe masini luxoase. S-au obisnuit cu o viata opulenta, calatorii fara restrictii, portofele mereu pline. Dependenta de aceasta viata i-a impins la compromisuri. Tot mai mari si de toate felurile. Comenzi politice sau economice tot mai impovaratoare.
Fluturasii de salarii au vulnerabilizat multe constiinte profesionale si sunt in mare masura responsabili pentru starea mizerabila in care a ajuns presa, in special televiziunile, din Romania, tabloide, intrumente de atac politic sau de PR in egala masura. Pentru cine a inteles asta, cumpararea presei a devenit floare la ureche, dupa cum a dovedit recentul scandal Ritzi.
Acest scandal este la fel de grav pentru credibilitata si blazonul jurnalistilor, aratand o alta fateta, poate cea mai urata, a prostitutiei din presa.
Si cand tu, jurnalist, indiferent la cel nivel de decizie, ai fost parte intr-o tranzactie al carei pret a fost constiinta ta profesionala, cand ai fost, practic, mituit, cum mai poti veni sa te dai fata mare si procuror stalinist care imparti dreptatea pe ecran? Cum mai poti pretinde ca actionezi in numele jurnalismului autentic, in numele interesului public?
Revolta lui Tolontan
Cu atat mai valoroasa este revolta lui Catalin Tolontan, nu numai impotriva practicilor dnei Ridzi, ci si impotriva practicilor din presa, inclusiv din propriul trust care a vandut si el imagine pozitiva.
Dar gestul lui, poate sinucigas, vom vedea, este doar un tipat de disperare care se va stinge daca va ramane singular. Daca jurnalistii se vor vinde in continuare in numele cifrelor de pe fluturasul de salariu, sacrificand pana si ultimul strop de demnitate profesionala, ei vor asasina esenta acestei profesii prin excelenta de constiinta.
Sursa: Ziare.com