ANALIZA BNR: Cum au fortat guvernele, in ultimii 30 de ani, mediul privat sa faca evaziune de dragul bugetarului aducator de voturi
Luni, 11 Ianuarie 2021, ora 00:00
Foto: Pixabay.com
Indiferent de culoarea guvernului care a venit la putere, in ultimii 30 de ani, nici unul dintre toate aceste Executive nu a avut vreo politica fiscala coerenta care sa elibereze de povara fiscala mediul privat de afaceri.
Ba mai mult, privatii au fost incarcati cu taxe pentru ca nici un guvern nu a dorit sa "deranjeze" bugetarii care reprezinta o masa de voturi foarte importanta, se arata intr-o analiza a consilierului guvernatorului BNR, Lucian Croitoru.
Astfel ca autoritatile nu au avut politici coerente de gestionare a economiei si, mai degraba, au mers pe masuri oportuniste.
"Un exemplu in care mijloacele sunt adaptate la cheltuieli, si nu invers, este acela practicat pana prin anul 2010, in care pentru a se adapta la o recesiune, guvernele au decis sa prezerve starea sectorului public (ocuparea si nivelul salariilor) si sa transfere povara ajustarilor aproape in totalitate asupra sectorului privat, in special asupra sectorului firmelor", spune Croitoru in analiza sa.
Potrivit lui, a fost intotdeauna convenabil pentru guverne sa prezerve ocuparea si sa evite reducerea cheltuielilor cu personalul din sectorul bugetar, chiar si in perioade dificile, cand guvernele aveau nevoie sa reduca deficitul bugetar, avand in vedere numarul mare al votantilor din acest sector, indiferent ca sunt angajati in sectorul public, pensionari, someri, asistati social sau alte persoane care au un statut ce ii face dependenti de redistribuire.
Obtine creditul dorit cu preaprobare financiara in 24 h.
"Desigur, in sectorul privat sunt mai multi votanti, dar acolo deciziile referitoare la ocupare si salarii sunt private si nu pot fi asociate direct cu guvernul", mai arata acesta.
Transmiterea poverii ajustarii in sectorul firmelor prin cresterea impozitelor s-a lovit insa de o problema de fond, care pornea de la abordarea "pragmatica" a trecerii la democratie si la economia de piata.
Problema era ca in sectorul firmelor competitivitatea a fost relativ redusa pentru o lunga perioada de timp, una dintre cauzele de fond responsabile pentru aceasta situatie fiind insasi renuntarea la principiile generale in favoarea scopurilor particulare in procesul de reforma a mediului de afaceri. Inca din 1990, de cand economia noastra a inceput sa faca reforme pentru a deveni o economie de piata, cei care au dat atentie modului in care a fost condus procesul au observat doua caracteristici:
Criticile au venit de la comparatia cu alte tari, de exemplu cu Polonia, care a avut o abordare mult mai rapida a reformelor. Cu toate acestea, prea putini au observat ca nu gradualismul era principala problema, ci lipsa coerentei dintre diversii pasi care se faceau.
Fiecare pas era presupus a conduce la un rezultat bine cunoscut, adica economia de piata, in care ordinea spontana a pietei avea sa domine. Cu toate acestea, la o privire atenta, pasii care se faceau nu erau ghidati de un set de principii coerente intre ele din perspectiva ordinii spontane, ci de scopuri particulare.
"Procesul, chiar si gradual cum a fost, ar fi mers mult mai bine daca s-ar fi elaborat in mod consecvent legi generale, care evitau sa indice vreun scop particular, dar care ar fi trebuit sa genereze conditiile pentru a maximiza posibilitatile fiecaruia de a utiliza cunoasterea de care dispunea pentru a-si indeplini obectivele. Totusi, in cate o lege cu caracter general din acest punct de vedere se strecura vreun "mic amanunt" care, in anumite circumstante, permitea trecerea la un scop particular. Un "amanunt" de acest fel se refera la clarificarea drepturilor de proprietate", mai spune Lucian Croitoru.
Desi se promova libertatea proprietatii private in Constitutie, alte legi intarziau sa clarifice drepturile de proprietate.
"Asemenea restrictii au franat cresterea libertatii economice in Romania pentru o lunga perioada si au generat conditiile pentru cresterea coruptiei. Clarificarea de la inceput a drepturilor de proprietate ar fi insemnat ca foarte multe alte scopuri particulare promovate prin diverse legi (prevederi cu dedicatie, cum se spune popular) nu s-ar fi putut realiza", spune economistul.
Cum s-a ajuns la competitivitatea redusa si evaziune fiscala
Neclaritatea drepturilor de proprietate si coruptia au fost principalele cauze pentru care competitivitatea firmelor a ramas relativ redusa.
"In aceste conditii, fixarea obiectivului neprincipial al prezervarii starii sectorului public prin cresterea impozitelor asupra intreprinderilor a generat in economia romaneasca o serie de cercuri vicioase: firmele au amanat eforturile de crestere a competitivitatii, stiind ca orice venit sau profit suplimentar ar fi fost confiscat ulterior prin impozite", afirma bancherul.
Acesta semnaleaza ca, dupa ce au realizat ca acumularea de rezerve poate fi impozitata sau, in cazul companiilor de stat, facute venituri la bugetul public prin politica fiscala, firmele au inceput sa ascunda profiturile; de cate ori a fost nevoie de reducerea deficitelor bugetare dependenta de redistribuire a foarte multor votanti a impus evitarea de catre guverne a rationalizarii cheltuielilor de personal, masura finantata tot prin cresterea impozitelor asupra firmelor; economia informala s-a extins cu ocazia fiecarei ajustari a deficitului bugetar prin cresterea impozitelor, firmele preferand sa extinda operatiunile din zona "gri" a economiei, ceea ce a scazut incasarea veniturilor la buget si a creat "necesitatea" unei noi cresteri a impozitelor s.a.m. d.
Guvernele au preferat sa bage mana mai adanc in buzunarele privatilor
"Sursa cercurilor vicioase mentionate a fost decizia guvernelor ca in loc sa procedeze la o ajustare bazata pe responsabilitatea fiscala individuala a cheltuielilor publice curente (ceea ce inseamna de fapt a utiliza principii) a cautat sa finanteze acele cheltuieli bagand mana mai adanc in buzunarul altora. Al doilea exemplu, mult mai faimos, dar la fel de daunator a fost cel al asa-numitei politici "wage-led growth (crestere bazata pe salarii)", practicata din 2016 pana in 2019", spune oficialul BNR.
Spre deosebire de politica transferarii intregii poveri a ajustarilor asupra companiilor, prin impozite, politica "wage-led growth" a fost practicata intr-o perioada de "boom" economic, adica atunci cand economia nu avea nevoie de un stimul fiscal.
In loc sa aleaga principiul general al sustenabilitatii, guvernele din perioada respectiva au ales sa contribuie oportunist si nesustenabil la accelerarea cresterii economice intr-o perioada de "boom" economic, cu scopul iluzoriu al cresterii nivelului de trai.
La bugetari au crescut salariile, dar au si redus impozitele
Potrivit lui, politica a fost aceea de a creste salariile din sectorul bugetar concomitent cu reducerea unor impozite.
"Incalcarea principiului ca scopurile (cresterea salariilor) trebuie adaptata la mijloace (veniturile bugetare) era flagranta. Nu numai ca nu a fost nicio adaptare a scopurilor la mijloace, ci a fost doar o sfidare a principiului general. Nu a fost deloc o intamplare ca politica "wage-led growth" a fost precedata si apoi acompaniata de ideea reintroducerii impozitarii progresive. Discutia despre un astfel de impozit a alimentat iluzia votantilor ca altii vor plati pentru crestrea salariilor pe care ei ar vota-o prin aducerea la putere a celor care au propus strategia", spune economistul.
Aceleasi strategii si in 2020
Aceeasi strategie se aplica si in anul electoral 2020 de catre cei care reinvie ideea impozitarii progresive in contextul in care cresterea pensiilor cu 40% ar aduce o crestere mare a cheltuielilor publice in conjunctura creata de pandemie, in care deficitul bugetar din anul acesta ar atinge 7-8% din PIB, iar in lipsa unor masuri de ajustare, deficitul bugetar ar trece probabil de 10 la suta din PIB in anul 2021.
Ideea de a spori nivelul de trai in mod direct prin politici de crestere a cheltuielilor si de reducere a unor impozite este foarte atractiva pentru ca implica o ierarhie de scopuri concrete comune pentru societate, in varful careia nu poate fi decat cresterea nivelului de trai.
"Si socialismul a avut o astfel de ierarhie de scopuri care culminau cu cresterea nivelului de trai. Totusi, nivelul de trai depinde de ordinea pietei, astfel ca politica de cheltuieli si impozite nu poate sa tinteasca direct acest nivel fara a-l afecta negativ. Experienta socialismului este relevanta: exact pentru ca a suspendat ordinea spontana intr-un grad pana aproape de suprimare, socialismul nu a reusit sa creasca nivelul de trai", afirma Croitoru.
Solutii pentru guverne
Acesta este de parere ca, ceea ce pot face guvernele nu este sa incerce sa cheltuie cat mai mult pentru a atinge obiective intangibile ca egalitate si solidaritate, ci sa creeze regulile generale care sa permita cat mai multor activitati individuale sa-si atinga scopurile private, adica sa minimizeze interferenta cu ordinea pietei, care, lasata sa functioneze, va produce rezultatul dorit.
Un alt scop al strategiei "wage-led growth", dar subsidiar celui al cresterii economice, a fost introducerea unei mai mari echitati intre nivelurile salariilor din diverse sectoare bugetare.
Pentru ca in trecut s-au promovat legi salariale fara a urmari principiul echitatii orizontale, au aparut discrepante majore intre salariile relativ mari din administratie si cele relativ mici din sanatate si educatie.
Prin politica "wage-led growth" s-a tintit la eliminarea discrepantelor, dar fara a institui principii generale clare care sa previna aparitia de astfel de discrepante in viitor si fara a respecta criteriul sustenabilitatii in procesul de atenuare a discrepantelor.
"Fara acest citeriu, discrepantele vor reaparea, facand din nou necesara o corectie prin cresteri prea mari de salarii intr-o perioada prea scurta, ceea ce va conduce din nou la eliminarea unor importante investitii publice si la aparitia de deficite bugetare relativ mari. Politica de a promova concomitent reducerea impozitelor si cresterea salariilor in perioada de "boom" economic a largit deficitele bugetare si a dus mai intai la stimularea cererii pentru importuri, largind dezechilibrul extern al Romaniei, si apoi la aparitia presiunilor inflationiste", a declarat economistul.
Politicile economice si criza sanitara
Aceasta politica a pus finantele publice in imposibilitatea de a raspunde adecvat in cazul unui soc, care a venit sub forma valului de infectii cu SARS-CoV-2, care a necesitat inchiderea multor activitati economice si sociale.
"Aceeasi filozofie paguboasa a pragmatismului a fost utilizata si in stabilirea sistemului public de pensii. Fiecare profesie relevanta pentru procesul politic a beneficiat de reguli particulare care au dus la serioase discrepante intre diversele categorii de pensionari definite in raport cu categoriile ocupationale din care au facut parte si in raport cu momentul iesirii la pensie. S-a ajuns la situatia in care anumite sectoare bugetare nu plateau contributii de asigurari sociale, dar aveau pensii mai mari decat cei care plateau", este de parere bancherul.
Acesta injustitie a generat tensiuni care au dus la adoptarea in 2009 a unei legi prin care s-a tintit aplicarea principiului general al contributivitatii, care a facut ca pensia individuala sa depinda de sumele platite de fiecare in perioada vietii active.
Aparitia pensiilor speciale
Acea lege a fost modificata relativ rapid, pentru a reintroduce exceptari de la principiul contributivitatii, astfel aparand din nou unele sectoare bugetare cu asa-numitele pensii speciale.
In plus, in total raspar cu criteriul sustenabilitatii, pensiile sunt programate sa creasca cu 40% incepand din septembrie 2020.
In fine, sistemul de impozite este un alt exemplu ca politica fiscala este un mix de masuri puse impreuna fara a fi ghidate de reguli generale.
"Pentru ca scopul meu nu este o radiografie a acestui sistem, ci acela de a arata ca scopurile particulare pe care un guvern are dreptul sa le propuna nu pot fi atinse pe termen lung decat urmand principii si reguli generale, voi folosi doar un exemplu, si anume cel al cotei unice de impozitare a veniturilor personale", a scris Lucian Croitoru.
Aplicarea unei cote unice ar trebui sa fie regula generala. Cu toate acestea, exista foarte multe exceptari de la regula. Toate acele exceptari reprezinta abateri de la principiul utilizat, prin care diverse grupuri sunt tratate total diferit. In cele din urma, cu atatea exceptari, scopul regulii generale de a promova simplitatea, transparenta si performanta sistemului si de a descuraja evaziunea fiscala si birocratia a fost practic redus drastic.
Sursa: Ziare.com