Naprasnica boala care a ucis o jumatate din populatia Europei, in secolul XVI
Vineri, 01 Februarie 2013, ora 14:29
foto: factroom
Ciuma bubonica, lepra, malaria, variola marcheaza trecutul apocaliptic al unor inaintasi ai nostri, peste a caror suferinta si chin timpul a asternut praful uitarii si numai curiozitatea ne mai aminteste uneori de cei disparuti, prin prisma istoriei.
Daca asemenea molime nu le mai intalnim la tot pasul, trebuie sa fim recunoscatori stiintei medicale, modului de viata civilizat si - neaparat - cercetatorilor abnegati, care nu s-au lasat orbiti de prejudecati, infruntandu-i adesea pe tamaduitori, pe sarlatani si chiar pe unii slujitori ai altarului.
Sunt insa molime naprasnice, care au decimat vieti, fara sa stim nici pana astazi de unde se trag, ce le-a provocat, si mai ales ce trebuie sa facem daca - Doamne fereste! - se intorc din nou printre noi.
Una din acestea a ramas cunoscuta sub numele de "sudoarea englezeasca" si, asa cum consemneaza istoria, a lasat amintiri sinistre, dupa ce a actionat in valuri repetate, intre anii 1485 si 1551.
Focarul a izbucnit atunci cand viitorul rege Henry Tudor si-a acostat corabiile cu trupe la tarmul Tarii Galilor, aminteste Factroom. Boala au adus-o trupele regale, dar, dupa ce a doborat cateva mii de victime, epidemia s-a stins brusc. Tot atat de brusc, insa, a reaparut in Irlanda.
N-a scutit pe nimeni
Memorialisitii semnaleaza victime de rang inalt: primarul Londrei, sase consilieri municipali, un print, Anne Boleyn - sotia regelui Henric al VIII-lea.
Intre 1507 si 1517, s-a manifestat cu si mai multa violenta, ucigand peste jumatate din populatia oraselor Oxford si Cambridge, iar in 1528 a atacat Londra, raspandindu-se rapid in intregul teritoriu insular.
De aici, a traversat marea, spre continent. A lovit mai intai Hamburgul, apoi orasele si satele Elvetiei, Polonia, Lituania, Rusia, Norvegia, Suedia - pe scurt intreg centrul si nordul continentului.
Din motive inexplicabile, flagelul n-a cuprins unele tari mediteraniene, ca Franta sau Italia, si nici cronicile noastre nu pomenesc sa fi ajuns dezastrul in spatiul carpato-dunarean.
Ciudata boala isi secera victimele rapid, in numai doua saptamani. Bolnavul simtea frisoane, ameteli, dureri de cap, de gat si junghiuri in tot corpul. Dupa trei ore, se instala setea si febra, impreuna cu o transpiratie abudenta si urat mirositoare. In scurt timp, se instala coma.
Cei mai multi bolnavi simteau o moleseala irezistibila, care ii determina sa adoarma. Era somnul din care nu aveau sa se mai trezeasca niciodata.
Leacurile babesti abundau in acele vremuri, insa nu si un tratament. Dupa anul 1551, boala a disparut brusc si n-a mai aparut in Europa niciodata, dupa ce peste jumatate din locuitorii continentului au picat ca secerati.
Fara sa aiba la baza studii concludente, cercetatorii moderni cred ca proliferarea flageluui s-a produs pe fondul lipsei de igiena a populatiei, a contactului acesteia cu insecte de tot felul si chiar cu rozatoarele.
Dar nimic nu a putut fi dovedit. Singurul fapt incurajator este acela ca boala n-a mai aparut de aproape cinci secole. Putem spera ca factorii care au determinat atunci raspandirea ei nu mai exista astazi, dar nimic nu este sigur.
Sursa: Ziare.com