Alina Bica și Dragoș Săvulescu ar putea scăpa de închisoare. Pot fi revizuite în alte state ale UE condamnările fugarilor români?

Alina Bica așteaptă din partea judecătorilor europeni o decizie privind cazul unui alt celebru fugar, Dragoș Săvulescu, în funcție de care se va decide soarta contestației la executare formulată de fosta șefă a DIICOT.

În cazul lui Săvulescu, judecătorii de la Curtea de Apel București (CAB) au sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), după ce magistrații italieni i-au transformat pedeapsa de 5 ani cu executare într-una cu suspendare.

Întrebările CAB pentru CJUE sunt tehnice, dar vizează, în esență, cum „se împacă” legislația Uniunii Europene cu decizia instanțelor din Italia în cazurile Bica și Săvulescu, după ce condamnările celor doi – ambele pronunțate de Instanța supremă din România – au fost, practic, desființate de curțile de apel din Bari și Napoli.

Cu ochii pe decizia CJUE stau și alți condamnați fugari precum Sorin Oprescu (Grecia) sau Daniel Dragomir (Italia).

Alina Bica are de executat 4 ani de pușcărie în România pentru favorizarea lui Ovidiu Tender, însă Curtea de Apel din Bari a trimis-o pe fosta șefă a DIICOT, pe data de 22.12.2020, în arest la domiciliu. În plus, judecătorii italieni au refuzat predarea acesteia în România.

În septembrie 2020, Curtea de Apel din Napoli a refuzat predarea lui Dragoș Săvulescu autorităților române, pentru ca pe 13 octombrie 2020 să dispună scăderea pedepsei la 2 ani și 6 luni, devenind astfel cu suspendare. Dragoș Săvulescu era căutat pentru executarea unei pedepse de 5 ani în Dosarul retrocedării plajelor, în care Radu Mazăre execută deja 9 ani de pușcărie.

La termenul de luni, 30 ianuarie, Curtea de Apel București a amânat soluționarea contestației la executare a Alinei Bica, pentru a aștepta decizia CJUE făcută de judecători în dosarul cu același obiect deschis de Dragoș Săvulescu.

Întrebările judecătorilor români pentru CJUE în dosarul lui Săvulescu

Pe data de 11.02.2022, judecătorii de la CAB au suspendat o contestație la executare a lui Săvulescu și au sesizat CJUE pentru ca magistrații europeni să răspundă la următoarele întrebări:

• 1. Dispoziţiile art. 25 din Decizia cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că în situaţia în care instanţa de executare a unui mandat european de executare intenţionează să aplice art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare are obligaţia de a solicita hotărârea şi certificatul emis în temeiul Deciziei cadru 2008/909/JAI, precum si de a obţine consimţământul statului de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 2 din Decizia cadru 2008/909/JAI?
• 2. Dispoziţiile art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, coroborat cu art. 25 şi art. 4 paragraf 2 din Decizia cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că refuzul de executare a unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi recunoaşterea hotărârii de condamnare fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere atrage pierderea dreptului statului de condamnare de a proceda la punerea în executare a pedepsei conf. art. 22 paragraf 1 din Decizia cadru 2008/909/JAI?
• 3. Art. 8 paragraf 1 lit. c din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretat în sensul că o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în temeiul căreia a fost emis un mandat european de arestare refuzat în temeiul art. 4 paragraf 6, cu recunoaşterea hotărârii, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere îşi pierde caracterul executoriu?
• 4. Dispoziţiile art. 4 paragraf 5 din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi de recunoaştere a hotărârii de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare (stat membru UE) şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere, reprezintă o hotărâre de „condamnare pentru aceleași fapte de o țară terță”? În cazul în care se răspunde afirmativ la cea de a patra întrebare:
• 5. Dispoziţiile art. 4 paragraf 5 din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi de recunoaştere a hotărârii de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, cu suspendarea executării pedepsei potrivit legii statului de executare, reprezintă o „sentinţă în curs de executare” în cazul în care supravegherea condamnatului încă nu a început?

Adauga comentariu