Politica la romani - "Felinarul rosu", candidatul cu bani multi si tradatorii "de bine" (Opinii)

Colaborator: Marcel Radut
Vineri, 02 Noiembrie 2012, ora 19:43 3422 citiri
Foto: http://dalelumitica.blogspot.ro

Ancheta realizata de colegii din presa privind modul in care un partid isi recruteaza viitorii candidati este doar o reconfirmare a faptului ca partidele romanesti nu au reusit sa treaca de nivelul unor "Felinare rosii", unde plata se face inainte, iar placerea gheseftului - a fi ales in "fonctie" publica, cu bani de la buget si alte invarteli - este pe riscul clientului, niciodata garantata.

Nu este de mirare ca se cer bani "la negru" pentru a deveni "onor candidat". Nu e de mirare ca se semneaza "angajamente de loialitate" la care nu s-ar fi gandit nici macar geniile malefice ale Camorrei. Nu este de mirare ca politicienii isi schimba "barca" de partid, lingand cu dezinvoltura unde pana mai ieri scuipau, ca niste tradatori "de bine" care dezvaluie mizeria din vechiul lor partid, pentru a deveni partasi mizeriei din partidul care i-a adoptat.

Nimic nu este de mirare pentru ca ce patim acum s-a intamplat dintotdeauna in istoria bietei noastre democratii, inca de la firavele ei origini, de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Va invit, iarasi, la a medita asupra unor alte tragice asemanari, asa cum le putem afla in scrierile a doi mari analisti politici - Mihai Eminescu si I. L. Caragiale - care ne-au lasat o descriere corecta a clasei politice romanesti. Sa recunoastem ca scrierile lor au o valoare de adevar pe care cei peste douazeci de ani de asa-zisa democratie moderna nu au reusit sa o infirme.

Spune Eminescu: "Cat despre aluatul protoplasmatic care formeaza, la noi, un stat in stat, asezat asupra institutiilor si a poporului avem putine de adaos. Traind din politica si prin politica, si neavand nici un alt soi de resurse materiale sau de putinta de a-si castiga existenta, el e capabil de-a falsifica totul: si liste electorale, si alegeri, si forme parlamentare si idei economice, si stiinta, si literatura.

Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, cumularzii, gheseftarii de toata mana, care, in schimbul foloaselor lor individuale, dau conducatorilor lor o supunere mai mult decat oarba." (Faceti interesele, Timpul, 17 ianuarie 1880).

Vorbind despre politicienii vremurilor sale, Eminescu ne vorbeste, de fapt, despre politicienii de astazi. De aceea, zic, cum sa ne mai miram ca pentru partidele noastre conteaza nu moralitatea, verticalitatea, bunacuviinta candidatului, ci doar cat are in punga si cat e dispus sa ofere caseriei de partid?

Cu certitudine ca regasim personajele macabre ale vietii politice romanesti in descrierea facuta de Eminescu: "Oameni care au comis crime grave raman somitati, se plimba pe strade, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie" ('Romanul' in ajunul alegerilor..., Timpul, 3 mai 1879). "Tradatorii devin oameni mari si respectati, barfitorii de cafenele - literatori, ignorantii si prostii - administratori ai statului roman" (Intr-un lung articol..., Timpul, 27 ianuarie 1882)

De ce facem apel la clasici, la vechii ganditori? Lumea noastra de acum este lipsita de valori, toate sunt intoarse pe dos ca o izmana ce-si face vazuta cu nerusinarea, in ochii lumii, culoarea maronie a propriei neputinte.

O transformare bizara, ca la pagana sarbatoarea de Halloween, a cuprins straturile sociale: glasul curajos al celor care marturiseau pe Dumnezeu a devenit soapta dulceaga si vicleana de negustor, gandul curat al celor dornici sa-si jertfeasca binele propriu pentru binele public a cazut in gandul pervers si ipocrit al parvenitului insetat dupa averea nemuncita, condeiul plin de talent si curaj al jurnalistului aflat in cautarea adevarului s-a rupt si mazgaleste osanale bine platite pentru mai marii momentului.

Pentru toate acestea si multe altele, facem apel la clasici si sfarsim aceste randuri cu un citat din genialul nenea Iancu: "Iata haitele catilinare de politicieni, de diplomati de mahala, de vanatori de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori, samsarasi dibaci, toate lichelele si drojdiile sociale, tinzand sa suie sus, cat mai sus, - distinctie fara merit, avere fara munca, pofte fara satiu - roade minunate ale unei scoli ce le-a inarmat numai instinctele pernicioase, pandind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fara naivitate, rai fara barbatie, urmand meritul si talentul deosebit ca pe niste vrajmasi de moarte.

Iata-l pe mititelul veninos si ridicol, care se sbatea ieri in noroiu, cat e de mare acuma, cat e de aratos si de senin.

Iata-l cu ce bravura incaleca milionul! Priveste emfaza desgustatoare a parvenitului! Vezi ce indiferenta cruda pentru suferintele semenilor si tovarasilor lui de adineaori! Vezi aceasta mandra lipsa de generozitate, de orice avant nobil. El n'are intelegere, ba simte chiar repulsiune pentru tot ce e frumos, pentru tot ce face multumire umana fara imediata utilitate practica. Stropeste cu noroiu si pe mama-sa. Nesaturat cu milioane, e'n stare sa-si manjeasca mainile in ghesefturi spurcate. Credinta, talent, merit, onoare, sentiment?

Le cumpar pe toate, am cu ce! Fraternitate? Gheseft si chiverniseala! Egalitate? Impertinenta fata cu distinctiunea, cu meritul si cu talentul! Libertate? Bani, insulta si reteveiu! Iata marele partid colectivist, urmasul! Iata continuatorii patriotilor vizionari de odinioara - toxice partide ale unor batrane idei generoase." (Toxin si toxice, I.L. Caragiale)

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News