Dreapta nu se construieste cu intelectuali si cu elite. O cale noua

Pe tema "dreptei" s-a scris la noi mult, lung, sofisticat si confuz. Pentru ca functioneaza inca anomalia istorica care a facut ca la "dreapta" sa fie cei mai cititi si educati - asadar cei mai critici dintre noi, rezultatul e ca definitia dreptei a ajuns mai rau decat in povestea cu orbii si elefantul: fiecare descrie altceva fara ca macar sa fi pus vreodata mana pe ea.

Daca la stanga e clar - stat puternic care egalizeaza veniturile - la dreapta avem cati simpatizanti, atatea doctrine diferite. Cred ca suntem intr-un punct de confuzie majora in pofida, sau tocmai din cauza, teoriei politice. Discutiile au devenit atat de abstracte si "principiale" incat valoarea lor practica tinde spre zero. Asta face posibile doua anomalii majore:

Ideea ca nu mai conteaza diferentierea stanga/dreapta, traim o epoca noua in care "o noua cale" se deschide. Nu intamplator "a treia cale" chinezeasca e invocata prea des ca argument.

Partide care nu au mare lucru in comun cu doctrina dreptei clameaza a fi reprezentantii dreptei in Romania. Cazul PNL si, mai nou, al USR, e cel mai evident.

Asadar spun de la bun inceput ca nu teoria ma intereseaza. Intrebarea mea e de natura practica: ce anume face atat de dificila constructia unui partid de dreapta in Romania? Iar pentru a sti despre ce vorbim, definitia mea data polarizarii stanga-dreapta e de natura pragmatica, mai precis in felul in care cele doua doctrine vad rolul Statului in viata individuala: dreapta e doctrina politica a responsabilitatii individuale in constructia sociala. Stanga e, evident, doctrina responsabilitatii delegate statului care trebuie sa asigure coerenta si viabilitatea constructiei sociale.

Sunt posibile multe alte variatiuni doctrinare, istorice si teoretice, cred insa ca daca in lumea asta Statul e cel care reglementeaza, constrange si conduce, statul e cel mai mare angajator dar si institutia care centralizeaza banii comunitatilor si are monopolul fortei, e doar de bun simt sa definim doctrinele doar in raport cu rolul atribuit statului in viata noastra. Nu exista nimic mai concret decat asta. Asadar, omul de dreapta e responsabil de viata lui, trebuie sa-si castige singur existenta si nu are pe cine da vina pentru propriul esec. Omul de dreapta isi asuma conditia umana cazuta si incearca sa faca cat mai bine poate totul cu ce-i ofera viata si destinul, intelegand ca simpla ambitie umana nu e deseori suficienta pentru a schimba lumea. De aceea omul de dreapta e deseori religios desi nu obligatoriu crestin, dar cu siguranta incredintat ca referinta ultima omeneasca trebuie sa fie transcendenta si nu imanenta.

Prin natura evolutiei istorice, etica crestina e etica omului de dreapta, chiar pentru cei atei sau agnostici. Omul de stanga considera ca institutiile omenesti sunt cele care trebuie finalmente sa fie responsabile de viata oamenilor. Omul de stanga considera ca Paradisul e posibil doar pe Pamant, el poate fi instaurat de institutii omenesti (ca chintesenta executiva a comunitatii) si totul e o chestiune de ambitie si militantism, nu de sansa sau destin. Omul de stanga iubeste autoritarismul pentru ca el e patern (liderul) sau matern (institutia) iar pentru el starea naturala a omului e o vesnica copilarie fara griji.

Exact aici e si problema. Omul de dreapta, responsabil de sine si deseori de altii, ocupat sa-si castige existenta, nu are nici timp si nici motivatie pentru o cariera politica. Bogdan Naumovici, care are la activ doua tentative de a infiinta un partid de dreapta, intr-un schimb de comentarii pe Facebook observa foarte just: "Iar, spre deosebire de ongistii de stanga, care abia asteapta sa intre in politica sa-si gaseasca si ei un serviciu, vezi Gotiu sau pletosul cu delfinii, ala de a ajuns la PSD, cu prima carte de munca la Parlament, la 40 de ani, na, ca-mi scapa numele, astia de dreapta nu prea vor sa-si lase cariera sau businessul pentru o eventuala pensie speciala. Cand intrebai cine vrea sa candideze, ridicau mana numai somerii.:)))))"

Am fost implicat in constructia M10 dar si a Plus (la nivel local, la inceput, unde orice s-ar spune acum, prin natura ideilor promovate de oamenii care au inceput constructia, Plus era de dreapta) si am observat exact acelasi fenomen. Si cred ca aici e de fapt uriasa problema a dreptei romanesti: simpatizantii ei nu au timp de pierdut cu politica, alegerile si vreo cariera in domeniu. Asa se face ca nivelul candidatilor e in general mult mai slab, iar cantitatea de oportunism mult mai ridicata decat cele ale simpatizantilor care, inevitabil, sfarsesc dezamagiti de respectivii candidati. Initial, la discutii, vin aia mai destepti si mai frustrati de Statul Dominator. Odata ventilate frustrarile insa, cand vine vorba de alergat, candidat, pierdut nopti in campanie, mai raman doar cei care spera la o cariera politica pentru ca nu au altceva mai bun de facut 🙂 Aproape nimeni dintre cei "cu gura mare" nu vrea sa candideze. Rezultatul e un ciclu vicios de esecuri politice si dezamagiri care pasivizeaza electoratul de dreapta.

Azi am ajuns sa cred ca ne-am uitat complet gresit la problema dreptei in Romania in ultimii 30 de ani. In mare parte pentru ca originile miscarii de dreapta sunt in anticomunism si am teoretizat gresit ca orice anticomunist e de fapt un om de dreapta. Dar in primul rand pentru ca n-am inteles ca baza unui partid de dreapta nu vor fi niciodata intelectualii, managerii, patronii, intr-un cuvant, elitele. Elitele dispretuiesc statul dar sunt cele mai capabile sa intre in simbioza cu el. Prin 2011 am fost directorul primei asociatii de platitori de taxe din Romania, care reunea un numar impresionant de nume de companii private si patroni. Pentru ca eram naiv, am fost absolut socat de efortul mare pe care-l faceau pentru a nu intra in coliziune cu Statul. Nu vreau sa spun ca elitele trebuie excluse din constructia dreptei ci ca n-o poti face doar cu ele.

Pentru a face un partid de dreapta trebuie sa plecam de la definitia omului de dreapta si sa ne intrebam: pentru cine Statul excesiv e atat de intolerabil incat e dispus sa-si rupa timp si sa faca efort politic pentru a schimba lucrurile? Raspunsul e simplu: nu pentru intelectuali, nu pentru profesiile liberale, nu pentru marii patroni sau managerii din companiile mari, nu pentru profesori, nu pentru mare parte din medici. Toti astia care sunt traditional baza "dreptei" nu au de fapt nici o motivatie sa-si iroseasca energia intr-un demers politic. Vor sa vorbeasca, dar n-au timp si energie de dat, sunt prea ocupati cu vietile lor, iar raul produs de Stat e tolerabil. Ei sunt de fapt electoratul traditional al pseudo-dreptei reprezentata pe vremuri de PDL, iar acum, mai palid, de PNL.

Cei care au insa timp si energie de cheltuit impotriva Statului sunt cei faultati si sicanati zilnic de acesta: micii patroni (sub 50-100 de angajati), intreprinderile individuale, profesionistii independenti. Ei sunt cei amendati, controlati, ingropati in hartii, plimbati aiurea pe la ghisee. Stiti cine ar face o reforma dura si eficienta a DSP-ului? Un patron de restaurant. Eu as pune-o sef la DSP pe Oana Coanta de la Bistro De'l Arte din Brasov, care-si atarna panglici albe la intrare pentru fiecare control primit. Cand te-au innebunit cu controalele si amenzile si legile tampite, abia atunci iti faci timp sa schimbi ceva. Sunt in zona asta cateva milioane de oameni, cu familiile lor extinse incluse, pe care Statul ii hartuieste aiurea de ani de zile si pe care absolut toate partidele mari ii ignora.

Astea fiind spuse, ajungem la chestiunea programului politic al unei miscari de dreapta. Aici avem o istorie aproape tragica de liste exhaustive si "vizionare", ingramadite in programele politice ale partidelor ca un fel de inventar perpetuu a tot ce nu merge in tara asta. Liste inutile care in loc sa mobilizeze pe cineva, starnesc cel mult cascaturi. Eu as lasa deoparte absolut orice altceva inafara destructurarii birocratiei abuzive, schimbarii legilor absurde cu potential mare de abuz, introducerii de mecanisme de responsabilitate individuala pentru toti cei cu atributii de control si sanctiune, depolitizarea institutiilor de control, introducerii de contra-sanctiuni financiare pentru Statul sau angajatul la stat care-si incalca obligatiile si, da, reformarea din temelii a ANAF, scoaterea lui definitiva de sub control politic si reducerea drastica a evaziunii prin introducerea unui sistem national de facturare blockchain. (Despre o idee simpla de reforma fiscala radicala, intr-un articol separat).

In plus, mecanisme stricte de control si transparentizare definitiva a bugetului national anual. Sigur, si sanatatea, si educatia, si investitiile si asa mai departe sunt importante. Dar ele nu sunt treaba unui partid de dreapta acum in Romania. Treaba unui partid de dreapta in Romania e sa limiteze daunele imense pe care le produce un Stat inept, populat cu politruci pentru care cine munceste e un potential infractor si, de aceea, o vaca de muls. Sa se ocupe USRPLUS, ca partid de centru-dreapta al stangii, de tot restul. Inca odata, sunt niste milioane de voturi si zeci de mii de candidati cu timp si energie sa se lupte cu Statul supradimensionat, pe care nici un partid nu-i considera importanti. Lasati teoriile. Dar lasati si pragmatismele de aprozar, sa revenim la politica.

Nota autorului: Inainte de publicarea acestui text, au fost discutii despre riscul ca meseria mea actuala - bucatar - sa nu para un fel de gluma ieftina unor cititori mai grabiti. E ironic ca autorul unui text cu titlul de mai sus poate intampina necesitatea de a lua o titulatura mai "credibila", adica mai "intelectuala". Cumva, traim cu totii cu ideea ascunsa ca despre politica pot vorbi doar oamenii "calificati". Imediat ce cineva e "analist politic" pe burtiera, el devine dintr-odata un specialist credibil. Situatia e caraghios de aproape de mania doctoratelor in politica romaneasca, o multime de agramati imbecili au impresia ca daca au titlul de "doctor", brusc ceea ce cred ei e mult mai justificat.. Spre disperarea celor care m-au invitat sa scriu aici, am insistat sa fiu "bucatar" si sa am o poza relaxata, nu pentru a face glume ieftine sau din fronda copilareasca ci din nevoia de autenticitate. Care e in mare suferinta in tot ce inseamna politica.

Florin Cojocariu este om de marketing si publicitate, devenit fermier si mai recent, bucatar. Mai mult sau mai putin implicat in politica in ultimii 10 ani, in speranta ca un partid de dreapta va reusi sa conteze. Are o lunga experienta antreprenoriala despre care spune ca l-a ajutat sa se lamureasca mai bine ce anume e Statul.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Constatări grave ale SUA cu privire la corupția din România. Explicația puterii și acuzațiile opoziției: „Au creat o mașinărie care funcționează ca unsă!”

Raportul Departamentului de Stat (DOS) al Statelor Unite ale Americii (SUA) pentru anul 2023, în legătură cu România, a relevat o mulțime de informații grave referitoare la corupția...

Prima reacție a lui Cătălin Cîrstoiu după ce PNL și PSD au decis retragerea sa din cursa pentru Primăria București: ”Am fost supus unor atacuri”

Cătălin Cîrstoiu a avut marţi, 23 aprilie, pe rețelele sociale, prima reacţie după ce PSD şi PNL au renunţat la candidatura sa la Primăria Capitalei, precizând că nu a luat decizia de...