Fairplay la stadion. Pe cand si in politica? (Opinii)

Multi jurnalisti, cronicari sportivi si comentatori vorbesc adesea despre fairplay la meciuri de fotbal, rugby, baschet..., dar, cand e vorba de politica, nimeni nu gaseste gesturi, fapte, expresii care sa poata fi catalogate astfel. Si pe buna dreptate.

Cum e la altii?

Daca o campanie electorala in tarile civilizate inseamna un fel de confruntare psihologica in care combatantii uzeaza de strategii, tehnici invatate in sute de ani, totusi tin cont de cateva reguli cavaleresti si de buna cuviinta: decenta, respectul fata de adversar, recunoasterea calitatilor acestuia, cultul pentru valoare, protejarea familiei si a copiilor, recunoasterea fairplay a realitatii finale ca a castigat cel mai bun.

Sa nu exageram: rautati, lovituri sub centura mai apar si acolo cateodata.

Insa, fara exceptie, toti challengerii presedintilor SUA, inclusiv Mitt Romney, ai presedintilor Frantei, ai primilor ministri englezi, spanioli, italieni, ai cancelarului german... si-au recunoscut infrangerea si i-au felicitat pe castigatori, asa cum si primii oameni in stat, sefii principalelor partide dintr-o multime de alte tari au procedat intotdeauna.

A se mai observa ca nu uita sa aprecieze de fiecare data si calitatea programului cu cele mai multe voturi.

Un model, Ion Ratiu

Rememorand perioadele, evenimentele si finalurile tuturor campaniilor noastre electorale, de la fie iertatul Ion Ratiu incoace, fairplay-ul ne-a cam lipsit.

Campaniile noastre electorale au fost/sunt batalii urate si incrancenate prin care s-a urmarit nu doar castigarea scrutinului, ci si desfigurarea si chiar desfiintarea challengerilor deveniti dusmani de moarte, iar, in final, fiecare a plecat acasa cu o incarcatura de manie si ura in suflet si mai amenintatoare.

Nu cred ca intre timp ura s-a mai fi ostoit, dar observ cu ingrijorare ca revansa, chiar razbunarea sunt luate adesea in calcul.

Daca dimensiunea vizibila a fenomenelor electorale, recte campania televizata si panotajul, nu sunt diferite in esenta de tarile civilizate, dimensiunea spirituala ne deosebeste categoric. Prima tentatie e sa cautam vinovati, evident, altii decat noi insine. Nu suntem singurii care o facem.

Pana si Suddeutsche Zeitung ii cauta, ba ii si gaseste: "Basescu a esuat ca presedinte. Este extrem de divergent si poarta o mare parte a responsabilitatii pentru faptul ca tara sa este divizata in doua tabere care se urasc crancen". E drept ca o parte a presei romanesti o spune demult, dar sansa ca lucrurile sa se schimbe n-a mai aparut.

Obsesii si frica?

Nu l-am vazut sa apara la televizor ca sa felicite USL pentru majoritatea covarsitoare realizata la urne in 9 decembrie, sa ia act cu satisfactie de aceasta si sa-i ureze succes in mandatul obtinut de la electori. Dar a aparut, impotriva legii, in fiecare zi la ore de varf sa-si ajute partidul si comilitonii.

In loc de felicitari, a iesit cu amenintari voalate ca n-are de gand sa-l numeasca pe Victor Ponta, unul dintre liderii USL, prim ministru.

Invitarea partidelor la consultari si chemarea Parlamentului in prima sedinta au fost amanate, ceea ce demonstreaza insatisfactia presedintelui asupra felului cum au votat cetatenii Romaniei.

Ceva semne ar fi

Doar Adriean Videanu, membru ARD, coalitia adversa, spune ca "invingatorii trebuie felicitati", dar nici chiar el nu o face.

Si totusi dl Basescu a congratulat pe cineva cu aceasta ocazie, pe Elena Udrea. O fi de bine? O fi de rau? Parca e prea putin. Numai cu atata, mediul politic ramane infect, profund viciat in esenta sa.

Fireste, nu ne mangaiem cu gandul ca vor fi fiind singurii vinovati, pentru ca spatiul public e mare. Nici oamenii de televiziune, jurnalistii, purtatorii de mesaj, formatorii de opinii, nici candidatii insisi n-au facut absolut nimic pentru schimbarea climatului de permanenta confruntare electoralista, din contra, s-au inregimentat intr-una din tabere si au continuat razboiul.

De aceea, vom tanji mereu dupa fairplay-ul confruntarilor electorale ale americanilor, unde scrutinul devine un veritabil examen national de constiinta publica: se sarbatoresc adevaratele valori si modele, selectandu-se concomitent noii reprezentanti. Cu zambetul pe buze.

Dragoș Pîslaru, co-președinte REPER, despre schimbarea lui Cîrstoiu cu Firea și Burduja: "Mafia patronată de comasaţi şi-a arătat faţa"

Copreşedintele partidului REPER, Dragoş Pîslaru, a declarat că, prin retragerea candidaturii medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei de către coaliţie, „mafia patronată de...

Ciucă: Sebastian Burduja va convinge "un segment de electoral nehotărât" în cursa pentru Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, marţi, 23 aprilie, că Sebastian Burduja, candidatul liberal pentru Primăria Capitalei, este opţiunea care dă speranţe celor care nu s-au...