Nu doar de azi, de ieri. O fac cu pofta, adesea din spirit de razbunare si chiar de revansa, iau in calcul zeci de variante, consuma energii si fonduri imense, ale lor si ale sustinatorilor.
Atunci cand nu le ies socotelile, care nu se potrivesc aproape niciodata cu cele din targ, incearca sa modifice, dupa puterile lor, realitatea ingrata. De demonstrat.
Intre europarlamentare si prezidentiale
Prima etapa a depunerii candidaturilor la europarlamentare s-a incheiat, urmand ca BEC si instantele sa rezolve cele cateva zeci de contestatii, unele rasunatoare, cazul Mircea Diaconu, altele comice, doua liste de candidaturi ale aceluiasi partid, PRM, si cateva liste ale unor partide aflate sub 1%, dar cu candidati mai numerosi decat cele 32 posturi de eurodeputati cuvenite Romaniei.
In aceste conditii, te-ai fi asteptat ca strategiile echipelor de PR si advertising sa se concentreze in principal pe reusita partidelor si a propriilor candidati, numai ca alegerile europarlamentare sunt privite doar ca o trambulina, un fel de prepozitionare in batalia pentru cel mai inalt jilt, acela de la Cotroceni.
Caci asa e croita politica in lumea noastra: desi treburile curente ale statului sunt rezolvate de Parlament, Guvern si Justitie, ceea ce conteaza este doar perceptia publica asupra personajului principal, despre care se crede ca tine in mana toate fraiele puterii.
Mize si calcule electorale
De aceea, ar fi fost normal ca specialistii, activistii implicati in campania electorala sa acorde importanta si respectul cuvenite nu doar alegerilor prezidentiale, planificate pentru noiembrie, ci mai intai apropiatelor alegeri pentru PE, din 25 mai.
Miza acestora este una la fel de importanta, parlamentarii europeni avand un rol major in apararea intereselor Romaniei si in stabilirea unor coordonate economice, legislative si sociale.
Din pacate, prin sufragiile acordate candidatilor europeni se anticipeaza sortii bataliei pentru Cotroceni:
1. daca PSD trece de 40%, Victor Ponta are cele mai mari sanse;
2. daca PNL face peste 20%, Crin Antonescu poate castiga in turul al doilea;
3. "daca aduni in momentul asta in sondaje PMP cu PDL cu PNT, FC... ele au semnificativ mai mult decat are PNL-ul" (Sebastian Lazaroiu).
Scenaristii in actiune
Desi sunt anuntati ca siguri doi candidati pe partea dreapta, unul de la PNL, altul de la PDL, autorul celebrei Alba-ca-Zapada introduce in ecuatie o a treia necunoscuta, Emil Boc, cel desemnat sa adune toate voturile de pe dreapta, cu exceptia celor liberale.
Daca Eminescu il vedea pe "Cantemir croind la planuri din cutite si pahara", ei bine, S. Lazaroiu isi inchipuie ca procentele din sondaje (unele atat de sforaitoare, ca nu le cred nici initiatorii) pot fi adunate in acelasi cos de primarul de Cluj. Personaj cu o cota de imagine si notorietate mult diminuata dupa taierile de salarii si pensii din vremea guvernarii PDL.
Asadar, scenarii si calcule care de care mai abracadabrante intr-o perioada cand urmarile dezmembrarii USL sunt inca vizibile, iar bazinul electoral nu s-a divizat asa cum ar fi vrut unii sau altii.
Doar rezultatele europenelor ar putea clarifica impartirea intre stanga si dreapta. Este principalul motiv pentru care PSD inca nu-si arunca propriul candidat in arena.
Un electorat prea mic pentru atatia pretendenti
Cat adevar si cate sanse de realizare sunt in calculele de mai sus se va vedea la alegeri. Dar in functie de o alta necunoscuta, candidatura PSD, un fel de "manastire-ntr-un picior, ghici, ciuperca, ce-i", trei personaje disputandu-si intaietatea: prim-ministrul Victor Ponta, presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, si primarul Capitalei, Sorin Oprescu. Ordinea conteaza.
Abia dupa anuntarea candidatului social-democrat vom avea toate piesele pe tabla de sah. Deocamdata, Victor Ponta are de luptat cu sondajele de opinie, cota sa de incredere situandu-se cu mai mult de 10% sub cota PSD. Si totusi analistii spun ca Ponta din ghicitoare e singurul care ar putea castiga pe stanga.
Asa stand lucrurile, se intelege ca in urmatoarea etapa vor avea loc diferite evenimente pregatite din timp pentru ca realitatea cifrelor de mai sus sa fie modificata: fie o scena cu lacrimi, fie o lovitura de imagine in prime-time, fie niste stenograme cu cat mai prafuite, dar cu atat mai compromitatoare, daca nu cumva arsenalul politic se va fi imbogatit intre timp.
