Cu cine votez si de ce

Autor: Cristian Preda - profesor de stiinte politice
Luni, 05 Decembrie 2016, ora 11:30
11589 citiri

Sa va spun, mai intai, cu cine am votat de-a lungul timpului. Cum n-am lipsit de la vreun scrutin pentru Parlament sau pentru Cotroceni, biografia mea electorala e destul de densa.

In 1990, am optat pentru PNL si, respectiv, taranistul Ion Ratiu. Ideea era sa ne opunem FSN, care promisese ca pregateste alegerile, dar s-a inscris in cursa, folosind statul exact cum facuse si PCR.

N-a iesit cum voiam. Iliescu a castigat din primul tur, iar fesenistii au avut doua treimi din mandatele puse-n joc.

La urmatoarele doua alegeri, CDR si Emil Constantinescu au fost speranta unei alternative la o democratie care se pretindea "originala" si la o guvernare controlata de finantisti ceausisti, care se ocupasera de planuri cincinale si controlul preturilor, iar acum programau economia de piata. Am simtit gustul victoriei abia in 1996. Era prima data cand cetatenii rasturnau un guvern la urne.

In 2000, am descoperit cum e sa treci in opozitie, dupa ce am votat cu Isarescu si cu taranistii: cei care au deschis negocierile cu UE si intrarea tarii in NATO au pierdut alegerile. Am pledat, apoi, pentru asocierea celor doua partide care, spre deosebire de PNTCD, au ajuns in Parlament - PNL si PD - fiindca doar impreuna ii puteau bloca pe pesedisti.

In 2004, optiunea mea s-a indreptat, de aceea, catre Alianta DA (PNL - PD) si candidatul ei la prezidentiale.

In ultimul deceniu, scrutinul legislativ si cel prezidential nu s-au mai tinut la aceeasi data. In 2008, eram deja afiliat la o tabara politica, cea a PDL, iar un an mai tarziu am facut campanie pentru Traian Basescu.

La alegerile din 2012, am sustinut ARD, formata in jurul pedelistilor si impotriva USL: cum ne angajasem sa luam 30%, am demisionat din pozitia de prim-vicepresedinte PDL, imediat ce am aflat ca abia depasisem jumatate din scorul propus. Un an mai tarziu, eram exclus din partid. E o rana care nu s-a inchis niciodata.

La ultimele alegeri prezidentiale, i-am sustinut pe Macovei in primul tur si pe Iohannis in al doilea, desi eram membru PMP. Am fost dat afara si din acest partid. Nu regret vreuna din optiuni, chiar daca unii dintre cei pe care i-am sustinut sau cu care m-am asociat m-au dezamagit uneori. E, de fapt, normal. Fidel unei filosofii liberale, am votat, de fiecare data, creditand ce mi s-a parut a fi nu binele, ci cel mai mic rau. Ce voi face acum?

Nemaifiind afiliat la vreo formatiune politica, ma simt cumva ca in anii nouazeci. M-am decis sa votez cu Toader Paleologu la Camera si cu Vlad Alexandrescu (USR) la Senat. Motivele sunt diferite de cele care ma animau la inceputul tranzitiei. Primul dintre ele e ca amandoi candidatii sunt in stare sa redea Parlamentului demnitatea.

In vremea din urma, institutia a fost aparata doar de catre cei care o voiau scut al coruptilor in fata justitiei. Si Alexandrescu, si Paleologu pot face cu totul altceva: stiind rostul unui for legislativ, ei vor da credibilitate deliberarii publice si, astfel, reprezentarii democratice. E nevoie de asa ceva, in vremuri tulburi, precum cele de azi, in care radicalismul si prostia au credit public.

Amandoi candidatii dispun, pe de alta parte, de o experienta semnificativa in trei domenii pe care le socotesc importante: in diplomatie, in cultura si in educatie.

Intr-adevar, si unul, si celalalt au fost ambasadori: Toader - in Danemarca si Islanda, Vlad - in Luxemburg. Amandoi sunt, apoi, rafinati oameni de cultura. Ei au si detinut portofoliul cu pricina in guvern. Ambii sunt, de asemenea, ca si mine, profesori. Intamplarea face sa fi urmat, la un moment dat, aceeasi scoala: ne-am sustinut - si ei, si eu -, tezele de doctorat la Paris, in cadrul Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, revenind apoi in tara pentru a preda.

Toader Paleologu si Vlad Alexandrescu imi sunt apropiati politic. Primul a fost si este mai la dreapta decat mine, al doilea - mai la stanga. Ne-am regasit, insa, frecvent in aceeasi tabara, in ultimul sfert de veac. Sper ca e clar de ce votez cu ei.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"
Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"
Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....
Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale
Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale
Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...
#alegeri parlamentare 2016, #candidati alegeri parlamentare 2016 , #candidat