Saptamana trecuta, in ceasul al 12-lea la propriu, nu la figurat, s-au depus ultimele liste cu cei care spera sa adune la tescherea, luna de luna, cate 7.000 euro, ceea ce nu-i chiar de colo.
Dar au fost si ghinionisti, in frunte cu nonconformistul Remus Cernea, caruia nu i s-au primit listele nefiind numerotate paginile si n-a apucat sa le numeroteze pe loc, intrucat in plina numerotare a batut gongul si i s-a comunicat oficial ca azi nu mai e ieri, caci intre timp s-a facut maine, respectiv joi.
Despre domnul Mircea Diaconu nu stim inca daca e norocos sau ghinionist, asta vom vedea. El insusi sta la indoiala: "De-abia astept sa ma respinga". E o amenintare, in stilul: "O sa vedeti voi ce-o sa patim noi!".
Nu stiu ce a vrut sa spuna maestrul scenei cu aceste cuvinte, aproape caragialesti. Poate nu-i decat o aluzie transparenta la instantele noastre, la cei de la Venetia, poate la cei de la Haga sau la Bruxelles.
Oricare ar fi, m-as indoi ca toti acestia ard de nerabdare sa-i numere semnaturile lui Diaconu al nostru si sa-i verifice integritatea, dupa ce vor observa ca abia a poposit Cernea, ca sa-i numeroteze si lui paginile.
In plus, nu se indoieste nimeni ca, in urma lui, s-ar indrepta tot intr-acolo si cuplul comic Funar & Vadim, desi imbarligarea lor pare atat de complicata incat la asa ceva nici macar regele Solomon nu s-ar incumeta sa faca dreptate.
Ca urmare, cel mai sigur candidat independent care isi joaca rolul impecabil pare sa fie doamna Elena Basescu, cu semnaturile stranse rapid si fara efort, conform propriei declaratii, si abandonate fara regret, in baza principiului: ce-am avut si ce-am pierdut. Adio si n-am cuvinte!
Cred ca vor ramane multa vreme un mister motivele pentru care doamna EBa a cheltuit ceva banisori din poseta personala ca sa adune atatea semnaturi, dupa care le-a aruncat pe toate la ghena, sub pretext ca nici nu-i trebuiau. Cand faci asa ceva, lasi impresia ca ti s-a aratat flacara violet. Analistii au toate motivele sa comenteze una ca asta.
Primul motiv e unul moral si l-a spus insasi EBa: nici indepenenta n-a vrut sa ramana, nici voturile PMP n-a vrut sa le stirbeasca. Este varianta care ii apartine, dar are dezavantajul ca nu poate explica de ce nu s-a gandit asa de la inceputul inceputului si fara cheltuiala.
A doua varianta, care nu-i apartine, ar putea fi aceea ca, dupa ce a adulmecat vanatul, a simtit cat de nesigura e pielea ursului din padure, fiind mult mai onorabila o retragere strategica la momentul oportun, dacat un esec la ora H.
Nu putem exclude nici varianta a treia, aceea ca retragerea in plina glorie este pozitia ideala, de pe care poti sa le dai lectii altora, atunci cand se infig cu totii buluc la ciolan, contand pe numele sotilor sau proptelele altor neamuri. Iti cresti copilul ca mama iubitoare, alaturi de bunica, si dai semnal electoratului ca nu ti-ai adus bona din Thailanda. Fain.
Totul e cu schepsis pe lume, dar s-ar putea ca nimic din aceste subtilitati politice sa nu ajunga jos, la alegatori. Ei stiu ca aleg presedintele, primarul si demnitarii. Cei mai multi se crucesc cand aud cuvantul Thailanda, iar altii se intreaba cum s-ar traduce Bruxelles in limba romana.
Acestia voteaza ce i-au sfatuit vecinii, ce le-a spus primarul, ce a sugerat preotul sau pun stampila la intamplare. Dupa vot, alesii pleaca la PE, picatii asteapta sa fie alesi randul viitor la ei acasa, iar multi raman sa candideze din nou non stop, cu sperante enorme, dar cu rezultate poate zero.