Rozătoarele reprezintă o amenințare pentru culturile agricole, deoarece pot distruge plante prin mestecarea tijelor și a rădăcinilor acestora. Înmulțirea necontrolată a șoarecilor și șobolanilor în depozite, sere sau pe suprafețe cultivate crește riscul transmiterii la animale domestice sau oameni a unor boli infecto-contagioase precum leptospiroza, turbarea, antraxul, salmoneloza, tularemia etc. În plus, acești dăunători contaminează cerealele și alte recolte, provocând pierderi financiare semnificative.
Pe lângă șoarecele și șobolanul cenușiu de casă, în țara noastră trăiesc și alte rozătoare dăunătoare: șoarecele și șobolanul de câmp, șoarecele de pădure, șobolanul de apă, hârciogul și popândăul. Pot provoca daune însemnate terenurilor abia semănate, cerealelor păioase (grâu, orz, orzoaică, secară), plantelor prășitoare (sfeclă, porumb), plantelor de nutreț (lucernă, trifoi), pepinierelor pomicole, viilor, culturilor de legume, depozitelor de cereale, serelor, solariilor.
Agricultorii pot lua o serie de măsuri preventive și de eliminare a rozătoarelor prin mijloace mecanice și chimice, preferabil primăvara și toamna, când vegetația este rară. De asemenea, înmulțirea acestora poate depinde și de condițiile naturale și de mediu.
Măsuri de prevenire a înmulțirii rozătoarelor
Măsuri biologice de combatere a rozătoarelor
Măsuri fizice și mecanice pentru controlul șoarecilor
Soluții chimice împotriva rozătoarelor
Produsele fitosanitare utilizate pentru combaterea rozătoarelor se numesc raticide su rodenticide. Acestea nu trebuie să fie toxice pentru om, animale, păsări și plante, să nu lase reziduuri în plante, să nu creeze rezistență.
Una dintre cele mai eficiente soluții pentru a scăpa de șobolani și șoareci de câmp este rodenticidul sub formă de momeală gata pentru a fi utilizată. Boabele de cereale impregnate cu o substanță toxică pentru rozătoare, precum fosfura de zinc, se pun în galerii cu un aplicator special. După ingestie, acestea vor interacționa cu acidul gastric, generând gaze toxice care vor cauza moartea rozătoarelor. După plasarea raticidului, galeriile trebuie acoperite, iar ulterior apariției rezultatelor este necesar să fie curățate.
Pe lângă raticidele de ingestie, se mai pot folosi cele de contact și de respirație. De asemenea, după modul de acțiune, există soluții care acționează rapid, dar și lent, pentru a nu produce panică în rândul populației de rozătoare și a nu le determina să fugă din zona deratizată. Orice soluție chimică folosită în procesul deratizării trebuie să fie manipulată de persoane instruite, echipate adecvat.
Controlul rozătoarelor poate fi realizat prin măsuri profilactice precum întreținerea riguroasă a curățeniei în jurul gospodăriei, depozitelor sau serelor și închiderea accesului acestor animale la hrană și apă. Prădătorii naturali ai rozătoarelor pot controla populațiile acestora și, de asemenea, pot fi utilizate metode fizice, precum dispozitivele de prindere și capturarea rozătoarelor, pentru a elimina animalele existente. În cele din urmă, opțiunile chimice, cum ar fi rodenticidele, sunt eficiente mai ales în cazul infestării masive, dar trebuie să se respecte instrucțiunile de utilizare și regulile locale înainte de a le utiliza.
Surse:
[1] Georgescu, Emil. “Invazia Rozătoarelor În Semănăturile de Toamnă.” Revista-Ferma, 21 Dec. 2012, www.revista-ferma.ro/articole/agronomie/invazia-rozatoarelor-in-semanaturile-de-toamna. Accessed 4 Jan. 2023. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă.
[2] Satului, Lumea. “Profilaxia Şi Combaterea Rozătoarelor ca Vectori de Răspândire a Unor Boli Transmisibile La Oameni Şi Animale - Lumea Satului.” Www.lumeasatului.ro, 21 Sept. 2021, www.lumeasatului.ro/stiri-agricultura/zootehnie-medicina-veterinara/7818-profilaxia-si-combaterea-rozatoarelor-ca-vectori-de-raspandire-a-unor-boli-transmisibile-la-oameni-si-animale.html. Accessed 4 Jan. 2023.