Tabla de șah a resurselor africane. Fiecare mișcare a Rusiei și Chinei poate schimba echilibrul puterii mondiale

Care este obiectivul strategic al investițiilor de miliarde de dolari ale Chinei și Rusiei în țările africane și de ce resursele le interesează cel mai mult?

Marile puteri au multe instrumente pentru a-și răspândi influența în lume: de la cultură și hrană, schimburi educaționale și științifice până la împrumuturi și investiții străine directe (ISD).

În dictaturi precum Rusia sau China, astfel de inițiative sunt rareori private. Cel mai adesea, aceasta este o politică coordonată care este implementată cu un obiectiv pe termen lung: obținerea controlului asupra resurselor de importanță critică sau crearea unei pârghii asupra altor țări.

Unul dintre exemplele vii este utilizarea de către Rusia a energiei și a alimentelor ca armă. Situația poate fi mai puțin evidentă în alte sectoare. Care sunt obiectivele strategice ale investițiilor de mai multe miliarde de dolari ale Chinei și Rusiei în țările africane?

Saltul tigrilor asiatici în Africa?

Există două puncte de vedere asupra investițiilor străine directe: din punctul de vedere al furnizorului și al beneficiarului acestora. Din punctul de vedere al investitorului, ponderea ISD-ului chinezi și rusești direcționate către Africa a fost relativ mică, scrie pravda.ua.

În 2003-2021, China a investit aproape 51 de miliarde de dolari în țările africane, Rusia - 1,7 miliarde de dolari. Acesta este doar 1,6% din totalul investițiilor străine directe (ISD) ale Chinei în 2021 și mai puțin de 0,5% din cel ale Rusiei într-un anumit an. Cu toate acestea, aceste infuzii financiare relativ ieftine au un impact politic disproporționat de mare.

Din perspectiva destinatarului investițiilor (țările africane individuale), China este o sursă disproporționat de mare de intrări de capital. De exemplu, în Eritreea, Kenya, Zambia sau Zimbabwe, China reprezintă aproximativ 20% din totalul ISD.

Africa de Sud și Republica Democrată Congo sunt principalii beneficiari ai investițiilor străine directe ale Chinei (12% și, respectiv, 10% din volumul către țările africane) datorită rezervelor importante de minerale valoroase (litiu și uraniu).

Aceste resurse sunt cruciale pentru tranziția energetică și dezvoltarea tehnologică. Creșterea dominației Chinei asupra acestor resurse poate schimba dinamica energetică globală și poate consolida poziția sa de negociere în lume.

Strategia Beijingului demonstrează dorința sa de a deveni elementul principal al structurii economice a Africii

Potrivit companiei de cercetare China Africa Research Initiative, China investește în principal în construcții și minerit și, într-o măsură mai mică, în producție și alte sectoare.

Investițiile semnificative în industria minieră pot indica faptul că China se concentrează pe obținerea accesului la materii prime critice, inclusiv litiu și uraniu. Investițiile persistente în aceste industrii indică dorința strategică a RPC de a beneficia de baza bogată de resurse a Africii și, poate, pe termen lung, de a asigura lanțurile de aprovizionare pentru propria sa industrie.

Investițiile chineze în litiu – o componentă cheie pentru sectorul energiei verzi – sunt deosebit de agresive: companiile miniere chineze și producătorii de baterii au investit 4,5 miliarde de dolari în mine de litiu în ultimii doi ani și conduc multe proiecte africane de litiu în Namibia, Zimbabwe și Mali.

Beijingul este pe cale să câștige partea leului din capacitatea mondială de exploatare a litiului până în 2025 și să controleze potențial o treime din producția sa. Combinat cu o pondere semnificativă a producției de cobalt (China Moly, Zijin Mining și alții controlează 30% din cupru și 50% din producția de cobalt din Africa), acest lucru pune China într-o poziție câștigătoare pentru a influența lanțurile globale de aprovizionare.

Deși controlul Chinei asupra extracției minerale africane în total este mai mic de 7% din valoarea totală a extracției din Africa, influența sa în sectoarele menționate este deosebit de puternică.

Potențialele amenințări la adresa controlului Chinei asupra mineritului de litiu, cupru și cobalt sunt multidimensionale. Dominanța economică a Chinei în aceste sectoare poate duce la o situație de dependență în care țările africane își pierd efectul de pârghie în negocierea unor condiții echitabile, așa cum se vede în încercările Congo de a renegocia acorduri cu Beijingul pentru dezvoltarea infrastructurii în schimbul mineralelor.

Dintr-o perspectivă politică, creșterea dependenței de investițiile chineze ar putea duce la un scenariu în care interesele Chinei influențează în mod semnificativ procesul de elaborare a politicilor în aceste țări africane. În plus, standardele de mediu și de siguranță ale companiilor miniere deținute de China sunt adesea trecute în plan secund.

Lipsa reglementărilor stricte și a supravegherii poate duce la degradarea mediului și la condiții precare de muncă, ridicând probleme etice și ridicând preocupări privind sustenabilitatea.

Pe măsură ce China își întărește controlul asupra extracției și procesării mineralelor sale cele mai critice, apelurile de diversificare a lanțurilor sale de aprovizionare sunt din ce în ce mai puternice. Comunitatea internațională, în special Occidentul, încearcă să creeze un lanț critic de aprovizionare cu minerale, liber de influența Beijingului. Cu toate acestea, dominația Chinei în dezvoltarea infrastructurii și activitățile de finanțare din Africa reprezintă o provocare serioasă.

Abordarea Rusiei

Iinvestițiile străine directe rusești în Africa sunt selective din punct de vedere strategic și relativ mici, dar semnificative în ceea ce privește influența geopolitică. Principalele lor destinații, judecând după datele limitate ale Băncii Centrale a Federației Ruse, sunt Congo, Zimbabwe și Angola.

Summitul Rusia-Africa din 2023 a evidențiat dorința Moscovei de a-și extinde prezența economică, concentrându-se pe agricultură, minerit și energie, cu scopul de a dubla comerțul până în 2030. Cu toate acestea, ISD reale din Rusia reprezintă mai puțin de 1% din volumul lor total în Africa.

Rusia și întreprinderile sale - Rosatom în sectorul energetic și Rusal în industria minieră - sunt implicate în proiecte care, deși nu sunt de mare amploare în ceea ce privește investițiile, au o pondere politică și strategică semnificativă.

Aceste proiecte implică adesea resurse critice. În primul rând, vorbim despre uraniu, care este cheia energiei nucleare și poate permite Federației Ruse să obțină un control semnificativ asupra acestor resurse. De exemplu, Rosatom își crește în mod activ rezervele de uraniu, inclusiv prin achiziționarea unui proiect în Tanzania pentru 1,15 miliarde de dolari.

Controlul rus asupra uraniului se referă nu numai la materiile prime, ci și la întregul ciclu al combustibilului nuclear. Deși Rusia este un producător relativ mic de uraniu „brut”, deține o cotă semnificativă din infrastructura mondială pentru procesarea și îmbogățirea sa - aproximativ 40%, respectiv 46%. Aceste capacități sunt extrem de importante, deoarece permit procesarea uraniului „brut” în combustibil pentru reactoarele nucleare.

În plus, Rusia domină exportul de centrale nucleare. În 2012-2021, a inițiat construcția a 19 reactoare nucleare, dintre care 15 în străinătate. Acesta este mult mai mult decât orice altă țară în aceeași perioadă.

Controlul rusesc asupra tehnologiei reactoarelor nucleare creează dependență pentru țările care folosesc această tehnologie. O astfel de dependență s-ar putea extinde și asupra țărilor africane dacă acestea decid să folosească tehnologia nucleară rusă și ar avea consecințe mai ample dacă Moscova controlează resursele semnificative de uraniu ale continentului.

Federația Rusă este, de asemenea, principalul furnizor de arme pentru Africa, controlând jumătate din piață. O astfel de dominanță, împreună cu implicarea unor instrumente asimetrice, precum companiile militare private, îi întărește influența asupra continentului.

Deși prezența economică a Rusiei în Africa nu este la fel de extinsă ca cea a Chinei, rolul său în furnizarea de bunuri strategice și echipamente militare țărilor africane este o provocare cu mai multe fațete. Dacă Rusia ar dobândi controlul asupra resurselor critice, cum ar fi litiul sau uraniul, ar putea crea dependențe, ar putea influența prețurile pieței și ar putea să le folosească pentru influență politică – ceva ce se întâmplă în alte regiuni.

Riscurile potențiale ale unor astfel de activități sunt enorme. Controlul asupra resurselor critice de către un stat străin, mai ales unul agresiv, afectează suveranitatea țărilor și creează o provocare strategică la scară globală, întrucât aceste resurse sunt critice pentru tranziția energetică „verde” și dezvoltarea tehnologică în întreaga lume.

Tabla de șah a resurselor africane este dinamică și fiecare mișcare a Rusiei și Chinei poate schimba echilibrul puterii mondiale. Rezultatul acestui joc geopolitic va fi resimțit dincolo de continentul african, trasând contururile relațiilor internaționale pentru anii următori. Acțiunile Federației Ruse și ale Republicii Populare Chineze în Africa necesită atenție și un răspuns strategic care să susțină dezvoltarea durabilă și echitabilă, susține pravda.ua.

Beijingul sfidează SUA. O navă care transferă arme către Rusia, găzduită de China. ”Nu vom sta cu mâinile în sân”

China asigură acostarea unui cargo rusesc sancţionat de SUA, implicat în transferuri de arme nord-coreene către Rusia, potrivit unor imagini din satelit. Dovezile sunt de natură să susţină...

Contraspionajul german lansează „vânătoarea“ de spioni chinezi și ruși

Recentele arestări ale spionilor chinezi și ruși reprezintă doar vârful aisbergului, deoarece se crede că alte sute de agenți "mișună" în Germania. După o serie de arestări de profil...