Despre pericolul boreout, sindromul plictiselii acute la munca - Interviu

Sambata, 28 Martie 2020, ora 12:55
10976 citiri
Despre pericolul boreout, sindromul plictiselii acute la munca - Interviu
Foto: Unsplash

Boreout - sindromul plictiselii acute la munca - apare in cazul angajatilor care nu sunt suficient de stimulati din punct de vedere intelectual la job sau care nu au suficient de lucru ori in cazul celor care simt ca ceea ce fac nu le starneste interesul aproape deloc. Iar in contextul in care multi romani muncesc de acasa in aceasta perioada, pentru a incerca oprirea pandemiei de coronavirus, ar putea aparea simptome ale boreout-ului.

Termenul "boreout" a fost impus, in limbajul stiintific, prin "Diagnose Boreout" si "Boreout: Overcoming workplace demotivation", carti scrise in 2007 de doi consultanti de afaceri elvetieni, Peter R. Werder, respectiv Philippe Rothlin. Cei doi definesc boreout printr-un "dezechilibru intre timpul petrecut la birou si munca efectuata acolo".

Odata ce il intelegem ca pe o absenta a muncii, ne putem imagina efectul sau psihologic pe termen lung: stima de sine scazuta, rusine (crezand ca nu esti suficient de bun), vina (ca primesti bani fara sa fi facut nimic), lipsa de implicare si o stare generala de neputinta.

Un studiu al Korn Ferry Institute arata ca motivul principal pentru care oamenii cauta noi locuri de munca este pentru ca se plictisesc la actualul lor job. Udemy atragea atentia in 2018 asupra faptului ca 43% dintre angajati sustineau ca sunt plictisiti de munca lor (femeile in proportie de 48%, iar barbatii - 39%).

Cumva, putem spune ca boreout este opusul mai-faimosului burnout (sindromul epuziarii la job). Important de mentionat este ca, asa cum Harvard Business Review anunta, burnout si boreout sunt simptome ale organizatiilor, nu ale oamenilor.

Am stat de vorba despre pericolul plictiselii acute la job cu Raluca Mihaila, Managing Partner la Utopic Brain, Strateg Marketing, fotograf si autoarea cartii "Glasvand".

Cum e definit sindromul boreout, al plictiselii acute la munca, de catre specialisti?

Termenul de "boreout" provine de la boredom (engl. plictiseala) si reprezinta o epuizare mentala si emotionala pe fond de plictiseala, rutina, absenta a activitatilor cu sens si repetitivitate la locul de munca. Senzatia este de o imensitate de identic zi de zi.

Este un fenomen care ii atinge pe aceia care raman tacuti si aproape neputinciosi in fata unei realitati sociale care se ascunde sub masca unui job de vis: vii la birou, bei cateva cafele, te mai uiti un pic pe Internet si pe telefon (plictisindu-te suplimentar), mai schimbi doua vorbe cu colegii si "astepti sa se faca ora de plecare". Si asta, pe bani!

Cati dintre noi am recunoaste la job ca "nu mai putem de plictiseala" fara a ne fi teama sa nu fim redusi la un part-time sau chiar sa fim dati afara pentru ca ocupam inutil un post?

Mai mult decat ca nu-si admit public starea, astfel de oameni adesea nici nu solicita ajutor, ca si cum ar fi captivi intr-o fatalitate. Asa ca raman pasivi, neasumati, dar plini de nemultumire, ranchiuna, furie. De ce? Pentru ca munca lor (sau lipsa ei) nu e considerata de sociatate ca fiind o sursa de stres, deci ea (si implicit ei, ca oameni) nu conteaza la fel de mult ca prietenii lor "ocupati".

Fenomenul nu este deloc de ignorat sau de luat in deradere, mai cu seama cu cat el reprezinta un tabu social. Plus, il putem privi ca pe un termen format din bore si out - adica (auto) excluderea sociala prin plictiseala: ma plictisesc, deci ies din filonul creativitatii, al actiunii imediate, al imaginatiei, al executiei de orice fel, ma sustrag din prezentul imediat si intru in vid, uitandu-ma in gol si "taind frunze la caini".

Desigur, boreout nu se refera la plictiseala inerenta vietii de zi cu zi, cand ne plictiseste o discutie sau o actiune ... ci la o repetitivitate a acestei plictiseli pe intervale mai lungi de timp. Boreout nu este o plictiseala banala!

Ce simptome il dau in vileag?

V-ati simtit vreodata obosit, poate chiar nejustificat de obosit, dupa o zi intreaga de nefacut nimic? Imaginati-va ca acea zi devine o saptamana ... apoi o luna, apoi un an, in care totul stagneaza. Nimic nu te mai stimuleaza, tu nu stii sa cauti singur stimuli, nu se gaseste nimic care sa te scoata din contemplarea agonizanta ... si, dintr-o data, ecosistemul in care circulau ideile, emotiile, gandurile, dorintele, energia, actiunile, resursele, creeaza staza. Creeaza litiaza care dezvolta patologii sub forma de depuneri de frustari, anxietati, iritare, cinism, sentimentul de neputinta si neinsemnatate.

Chiar daca nu ai destule de facut, sau daca ceea ce ai de facut nu te stimuleaza suficient, devii deosebit de stresat. Nemultumirea constanta, frustrarea, demotivarea, dezinteresul, anxietatea, scaderea stimei de sine, preocuparea pentru a te "da" ocupat (sa nu te surprinda lumea ca stai), sentimentul neimplinirii si inutilitatii sociale, epuizare fizica, lipsa generalizata de chef sunt toate simptome de boreout.

Strategia de a incerca sa pari ocupat, stresat, de a prelungi timpul necesar unui proiect sau de a sta peste program fara o motivatie reala sunt modalitati inconstiente de coping pe care cei care sufera de boreout adeseori le adopta.

Il regasim adesea in institutiile publice, unde unii functionari sunt lipsiti de o activitate care sa le solicite creativitatea, logica, inventivitatea, proactivitatea, talentul. De multe ori, acestia nici nu isi pot gasi alte locuri de munca pentru ca ce stiu sa faca nu mai este actual si ii inchide profesional in birouri cu alti colegi aflati in aceeasi situatie. Cea mai grava situatie este cand acesti functionari nici nu mai sunt doriti in acel loc, insa o disponibilizare a lor ar incalca politicile protectioniste de stat sau pe cele sindicale. Sunt oameni inchisi in "santul" creat zilnic de pasii lor intre casa si birou.

Trebuie sa luam aminte aici si de practica lipsita de responsabilitate sociala a acelor angajatori care, din dorinta de a-si face angajatii dispensabili sa plece, ii lasa sa se plictiseasca in inactivitate si lipsa de treaba, contribuind, poate fara sa isi dea seama, la starea de nesiguranta si autochestionare a unor oameni care, altfel, pot fi angrenati in treburi la care sa fie extrem de talentati.

Exista chiar si un caz de intentare a unui proces pentru recuperarea de pagube emotionale de aproape 400.000 de dolari pe fond de boreout. Este vorba de Frederic Desnard, care si-a dat in judecata angajatorul pentru "plasarea" sa intentionata intr-un department total lipsit de sens si provocari, evitand astfel, disponibilizarea. Desnard a ajuns sa isi doreasca sa plece si ulterior a suferit un episod epileptic la volan din cauza stresului provocat de lipsa lunga de activitate. Chiar daca a pierdut procesul, acest caz atrage clar atentia asupra repercusiunilor produse de boreout.

Noi toti avem nevoie de provocari la munca si mai mult de atat, avem nevoie de recunoastere. Rutina si lipsa de stres conduc la stres care, la randul lui, conduce la afectiuni cardiace, anxietate, tulburari de somn, boli psihosomatice (de ex. gastrointestinale sau imunitate scazuta in fata infectiilor) si chiar depresie.

Ce cauze poate avea?

Cauzele declansatoare ale boreout-ului pot fi mai multe:

  • Absenta provocarilor profesionale - atunci cand poti mai mult decat faci - si dezinteresul (nu lenea) care inseamna ca pur si simplu nu te mai interseaza nimic. A lucra pe posturi sub nivelul lor este o povara greu de dus de personalitatile doritoare de invatare si evolutie.
  • Management defectuos - in organizatiile ineficiente unde angajatii pierd timpul
  • Lasarea pe dinafara - atunci cand cei mai ambitiosi acapareaza muncile interesante si ceilalti raman cu muncile plictisitoare.

Cat de daunatoare este plictiseala prelungita la job? Ce comportamente nesanatoase sau neproductive putem dobandi din cauza plictiselii?

Cel mai daunator este ca ajungem sa "ne omoram timpul", sa ramanem, la propriu, fara ani energici de viata, sa ne "plictisim de moarte". Exista voci care afirma ca ar exista o legatura intre plictiseala, mancat nesanatos si lipsa de curiozitate, adica acele doua elemente de baza care lupta cu degradarea naturala a creierului.

Curiozitatea si munca plina de sens la job reprezinta "defecte" din perspectiva angajatorilor care isi trateaza forta de munca precum roboti care lucreaza la banda de asamblare. Dar mai traim, oare, in era industriala?

Boreout pare a fi cumva opusul sindromului burnout - al epuizarii prin munca....

"Prin boreout, te blochezi in zona de confort pentru atat de mult timp incat propria ta dezvoltare personala paralizeaza. Prin burnout, ramai atat de mult in zona ta de efort, incat ajungi fara energie", spunea psihologul S.Savels.

Cred ca sunt doua fatete ale aceleiasi monede. Ce au ele in comun este ca te lasa fara vlaga, gol, inadaptat. Simptomele precoce de demotivare, anxietate sau tristate, lasate sa se acumuleze, pot conduce la depresie.

Ambele sunt considerate de OMS fenomene ocupationale contemporane si sunt rezultate ale unei desincronizari intre resurse (dorinte, nevoi, talent, curiozitate, perseverenta) si spatiul lor de manifestare (loc de munca).

Avem asa:

  • Burnout = lipsa de control prin suprastimulare si suprasolicitare in raport cu o munca fara sfarsit
  • Boreout = blocaj prin substimulare si intrarea in entropie mentala si emotionala.

Ambele fenomene presupun o desincronizare gresita intre nevoia de efort si stimulare si contextul real de viata.

Spuneam ca sunt doua fete ale aceleiasi monede, precum sufletul si mintea unite de un "glasvand", adica de un perete prin care ele se vad, dar nu se pot auzi. Adesea mintea ne spune ceva, dar sufletul pare ca nu o aude si decide singur cum e mai bine.

Oana, personajul principal al cartii mele, este o corporatista in pozitie de conducere, aflata in negare de sine si care isi urla frustrarile printr-un mix comportamental format din autoflagelare si furie reprimata, lipsa de rabdare cu cei dragi si diplomatie ipocrita fata de straini.

Este un personaj care trece alternativ prin burnout (munceste extrem de mult) si boreout (fara a se simti deloc provocata intelectual de o munca de rutina) si isi vinde zilnic motivele de a ramane intr-un loc toxic pentru securitate financiara si statut social oferit de cartea de vizita. Nu are curajul de a face pasul mental prin care sa iasa din clinci, asa incat alege sa ramana in acest sah cu ea insasi.

Am scris aceasta carte din dorinta de a transmite celor care se simt mici si singuri ca nu sunt nici mici si nici singuri si ca pot iesi din pozitia de sah in care se afla. Este doar in mintea lor perceptia ca se afla in sah mat.

Revenind la plictiseala... Pe termen scurt, plictiseala poate incuraja creativitatea si inovatia. Insa pe termen lung, care e antidotul plictiselii cand ai un job nesatisfacator? Dar in situatia actuala provocata de coronavirus? Ce sfaturi ai pentru cei care nu vor sa se plictiseasca acasa, dar nu au idei despre ce sa faca?

Aud mereu persoane care spun "imi caut sensul", "imi caut scopul". Eu nu cred foarte tare in aceasta cautare de sens, cat mai degraba in constructia unuia, aceasta in sine putand sa ofere un sens neasteptat.

De la un prieten filosof stiu ca de fapt plictiseala este locul "de joaca" al drumului catre noi insine, pentru ca ne forteaza sa iesim din orice conventie sociala, din orice trebuie si din orice construct mental. Ce faci cand nu ai ce face? O camera ascunsa ne poate pune o oglinda asupra a cine suntem.

Concret, angajatii aflati in astfel de situatii in primul rand au de constientizat ce li se intampla - iar constientizarea se poate face din propria lor initiativa (afland de fenomen) ori sub influenta celor din jur care vor sa-i ajute.

Apoi:

  • - pot merge la sefii lor sa ceara mai mult de lucru; din propria-mi experienta, am avut colegi in subordine care veneau sa imi spuna ca vor sa faca mai mult si sa-si asume mai multa responsabilitate si am avut colegi pe care, in lipsa de activitate, puteai sa ii lasi dimineata in fata unui monitor si tot acolo ii gaseai inainte sa plece acasa, uitandu-se in gol.
  • - pot incerca sa devina intraprenori: sa initieze proiecte in cadrul companiei in care lucreaza.
  • - sa se ofere voluntari si sa participe la proiectele altor colegi alaturi de care pot descoperi noi activitati.
  • Suntem construiti cu nevoia intrinseca de a ne explora limitele cunoasterii ... este un atu al speciei care ne ajuta sa evoluam prin deprindere de noi abilitati, curiozitate, invatare si descoperire.

    Confom lui Dan Cable, se pare ca aproximativ 80% din cei care desfasoara munci zilnice nu sunt angajati activ si emotional in ceea ce fac si aproximativ 18% simt repulsie fata de munca lor. De la astfel de detasari emotionale pornesc conceptiile care transforma munca intr-un loc din care vrei sa evadezi in fecare dupa amiaza de vineri, un supliciu care trebuie facut pentru ca iti ofera ocazia de a trai in restul timpului.

    Tot de aici porneste mentalitatea de work-life balance care ridica un separeu intre munca si viata.

    Ce sfaturi aveti pentru cei care stau acasa in perioada aceasta, fie ca muncesc sau nu?

    Este nevoie sa ne simtim vii la munca, iar daca aceasta nu se intampla, avem a ne adresa intrebare serioase. Ce perioada mai buna de a face asta decat acum, cand nu ne mai putem ascunde in spatele sedintelor, a intalnirilor zilnice cu colegii sau sefii si cand suntem noi cu noi, in fata unei oglinzi care ne permite sa ne vedem in mod autentic?

    Concret, cei care nu vor sa se plictiseaza in acesta perioada:

    • pot tria "acele haine" de donat celor in nevoie.
    • pot muta (pe cat posibil) mobila si sa schimbe tonusul casei - petrecand atat de mult timp in ea, e util sa o reinventeze si sa o aeriseasca energetic
    • pot citi "acea carte" pe care o amana de luni de zile, pot face "acele lucruri" pentru care nu au avut niciodata timp.
    • pot socoti numarul (mare) de ore petrecut in trafic si pe drumurile de zi cu zi si sa le redirectioneze integral pe dezvoltare personala prin lectura, colorat, pictat, desenat, muzica, dans si alte hobby-uri (de interior, momentan).
    • isi pot mentine "iesirile" cu prietenii, chiar daca ele au loc in online - izolarea fizica de acum nu inseamna si izolare sociala si ne ofera un ragaz de a ne apropia mai mult de noi insine in primul rand... dar si de ceilalti.
    • pot invata ceva nou, pe Internet se pot gasi multe cursuri exceptionale si gratuite.

    Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
    Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
    Cosmin Samoilă, Directorul Financiar al ONE United Properties, a participat la cea de-a treia ediție a Quarterly Report, din 6 martie, eveniment marca Ziare.com, alături de partenerul principal...
    Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
    Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
    Peste 80 din cei 186 de angajaţi ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor rămâne fără locuri de muncă, începând de luni, a anunţat, joi, 28 martie, subprefectul judeţului...
    #boreout, #sindromul boreout, #plictiseala munca, #plictiseala job, #plictiseala izolare, #plictiseala carantina, #raluca mihaila , #salariati