Ce urmări va avea abandonul mediei din gimnaziu la admiterea în liceu. Gabi Bartic, BRIO: ”Suntem mai interesați de etichete decât de conținuturi”

Elevii care vor intra din această toamnă în clasa a VIII-a sunt primii care nu vor mai avea media din gimnaziu (clasele V-VIII) ca factor în stabilirea mediei de admitere în liceu. Schimbarea face parte din proiectele de legi ”România Educată”.

Până acum, media de admitere la liceu se calcula pe baza mediei generale la Evaluarea Națională, care avea o pondere de 80%, şi media generală de absolvire a claselor V - VIII, care avea o pondere de 20% în calculul mediei de admitere.

Gabi Bartic, CEO Brio, a explicat pentru Ziare.com care vor fi efectele acestei schimbări pentru elevi, părinți și profesori, angrenați adeseori într-o competiție absurdă pentru obținerea unor note supraevaluate în anii de gimnaziu.

Ziare.com: Media din gimnaziu nu va mai conta pentru admiterea la liceu. Cum vedeți această decizie: este în beneficiul elevilor?

Gabi Bartic: Întrebarea pare extrem de simplă, dar e ceva mai complexă. Voi spune așa: parcursul școlar al copilului, achizițiile lui pe întregul parcurs școlar ar trebui să conteze la intrarea în liceu. DAR aici avem câteva probleme. Prima este legată de notele în sistemul actual de educație, care sunt extrem de mult „umflate” artificial. Din mai multe motive: de la presiunea părinților pasionați de vești bune și-atât, la dorința de a proteja prestigiul școlii, venită formal sau informal către profesori, la comoditatea lor, la lipsa standardelor de notare, la lipsa instrumentelor externe de evaluare care ar „audita” o notă sau alta.

Apoi, mai avem și veșnica ierarhizare a disciplinelor școlare în „materii importante” și „materii neesențiale”, cu veșnicul „cum să ia copilul meu 7 la muzică, ce, vrem să fie toți Beethoven?”, cu corolarul „Nu-i trebuie materia asta în viață”. Sigur, într-o societate în care ne dorim de la copiii noștri să performeze corect strict la disciplina pe care o vor profesa, o atare abordare e, la limită, corectă: de ce ar conta să știe Istorie, dacă el va fi inginer? Sau Mate, dacă va fi istoric?

În acest nor de necunoscute, în care nimeni nu tranșează nici scopul învățământului gimnazial (care e esențial să rămână unul generalist, evident, specializarea survenind la finalul a ce numim învățământ obligatoriu), nici modul în care trebuie făcute evaluările și nici standardele după care le facem, ne trezim cu mai bine de 80% dintre copiii români de gimnaziu cu medii peste 8,50.

Întorcându-mă în acest punct la întrebarea inițială, anume dacă media din gimnaziu ar trebui să conteze sau nu în admiterea la liceu, voi răspunde nuanțat: ar trebui, dar cu ce medii avem acum, cu felul în care le dăm, ar fi nedrept. Nedreptatea ar veni întâi de la faptul că mediile ar fi artificial ridicate de niște note mari care nu spun nimic. Care nu sunt, cu alte cuvinte, martorii trecerii copilului prin școală, ci cel mult martori ai presiunilor despre care vorbeam în primul paragraf. Așadar, până când vom putea vorbi despre relevanța notelor, despre interes pentru învățare și acumulare de competențe, nu pentru note, cred că media de gimnaziu e la fel de relevantă într-o medie ca și orice alt număr, fie el constantă sau variabilă.

În spațiul public au apărut opinii conform cărora, dacă media din gimnaziu nu mai contează, elevii nu își vor mai da interesul pe parcursul celor patru ani deoarece nu ar mai avea nicio miză. Credeți că hotărârea va duce, într-adevăr, la un dezinteres din partea elevilor?

Da, chiar cred. Deși e greu de crezut că poate exista un interes mai scăzut la nivelul elevilor români pentru învățare. Dar, din păcate, rezultatele tuturor testelor internaționale ne spun asta: învățăm puțin, prost, doar ce se cere și cum se cere la examen. Tot restul e un balast pe care-l cărăm în ghiozdanele de a căror greutate ne plângem. E prețul pe care îl plătim pentru notele de 10, pe care părinții le cer în cor pentru toate materiile etichetate de ei „inutile pentru viitorul copilului”, un număr de materiale pe care copilul le cară în ghiozdan, nicidecum o sumă de cunoștințe. Până când vom re-pune educația, știința de carte, pe locul ei corect, până când bunul simț și bunul gust vor fi normă și nu nișă, până atunci copiii noștri vor învăța, e drept, pentru note. Sigur, e necesară precizarea: vorbesc despre medie, despre norma generală și nu despre fericite excepții care ne arată că, de fapt, mai putem spera.

Credeți că această decizie va rezolva problema elevului care este de nota 10 la un profesor mai indulgent, dar de 8 la unul mai drastic, de exemplu?

Cred că măcar aceste diferențe, despre care noi știm că există, nu vor mai conta în clasamente care decid parcursul educațional al copilului (îmi pare rău, nu pot spune, atât de patetic, că e vorba de soarta copilului). Cu alte cuvinte, până când în sistemul românesc de educație vor exista și vor fi aplicate de toți profesorii la toate clasele standarde unitare de notare, aceste note ale copiilor vor fi suma unor grade diferite de subiectivitate sau, să fiu mai blândă, unor obiectivități diferite dar perfect necomparabile. Măcar departajarea va fi făcută, până atunci, de un examen dat în condiții egale, cu aceleași subiecte, cu același barem. Ceva mai comparabilă, dacă nu luăm în calcul faptul că, având același barem în față și aceeași teză, 10 profesori diferiți vor da note diferite pe aceeași teză.

S-a vorbit constant și despre presiunea pe care o simt elevii când vine vorba de note. Credeți că această presiune va fi diminuată în noul context, sau, din contră, va crește exponențial la Evaluarea Națională, fiind singurele probe luate în calcul pentru admiterea la liceu?

Suntem, cu toții, ca societate, parte a acestei probleme. Suntem mai interesați de etichete decât de conținuturi. Cele mai importante întrebări despre școală pe care le punem copiilor sunt „ai note bune?”, nu „ce ai învățat interesant în ultima vreme?”. Eticheta „copil de 10” e mai importantă decât un raft de cărți citite. Și acest lucru merge până la interacțiunile pe care noi, adulții de lângă ei, le avem, ieșiți din vârsta școlară dar departe de a o fi depășit.

Da, e esențială o întoarcere către știință și urmele pe care aceasta le lasă în noi, nu către notele pe care le luăm în contexte particulare și subiective. Dar, pe cât de ușor e ca eu să enunț acest lucru, pe atât e el de complicat. Trebuie un cumul de întâmplări fericite aici: profesori care să nu mai fluture nota ca pe singurul mijloc de a „ține clasa în frâu”, părinți care să nu mai preseze pe notă și care să încurajeze învățarea, nu scurtăturile care duc spre rezultate nemeritate, societate care să încurajeze întâmplările bune, bunul simț și bunul gust în detrimentul sclipiciului de moment. E nevoie, cu alte cuvinte, de o reformă profundă nu numai a sistemului de educație care trebuie să se centreze pe elev, nevoile și acumulările lui nu pe cifrele din carnetul de note sau din fișa matricolă. Ci a noastră, ca societate.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...