Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
Cred cu tarie ca, de cele mai multe ori, ai facut meeega sacrificii pentru multe lucruri sau oameni din viata ta, cititorule; asa ca ma bazez pe asta pentru a-ti spune urmatoarea poveste.
"Everything everything" (Absolut Tot!): Asta sunt eu, asta esti tu, sigur mai stii cel putin doua persoane capabile sa sacrifice tot pentru ceea ce iubesc.
Povestea mea e ciudata: am plecat la birou si la jumatate de ora ma suna concubinul sa-mi spuna ca pisica Oana, cea mica, a cazut pe geam!!! Soc!!!
Pana sa coboare a disparut... A cautat-o, a strigat-o.
Eu am ajuns tarziu acasa, pe la 8 - am avut de mers la un eveniment. "Dar cand ma intorc", mi-am zis, "sigur o gasesc".
Se intampla ceva in mine in momente d-astea, cand stiu sigur un lucru, parca cel mai sigur!
Am revenit pe la 11 noaptea si am inceput sa o caut. Am uitat sa va spun, in rochita si pe tocuri.... Rochita mulata, tocurile inalte... si plic, sorry!
"Oana, Oana!"... Nimic.
Langa blocul meu e ambasada Egiptului. Domnul de la poarta, o bomboana! "Va rog sa-mi tineti plicul putin"/"Sigur".
"Oana, Oana!"... si de departe parca aud un "miau!". "Oana!"/"Miau", "Oana!"/"Miau".
"Clar!". O curte parasita cu gard inalt si perete inalt.
Asta e, ma urc. Mi-am ridicat rochita periculos de mult si am urcat, incercand sa fac cum am vazut eu intr-un film: picior, picior si hopa sus. Aveam in masina niste balerini... Domnul mi-a dat lanterna si parca stiam ca nici nu respira ca sa aud eu daca raspunde pisica... "Oana, Oana!"/"Miau, miau".
Cu lanterna caut intr-o curte maaare. Si parca e aici aproape... Unde e? Aici e. Unde? "Oana?"
Ghemuita si bagata in niste ciulini se zgribulea pisicuta mea alba si abia daca mai scancea. Era obosita, nemancata si speriata.
Am luat o in brate si hai acasa. "Au, gardul!".
Ii zic domnului: "Trebuie sa ma ajutati!"/"Adica?"/"Sa tineti pisica!"/"Nu pot, sunt in post!"/"Of!". L-am inteles, ca deja ma ajutase foarte mult. "Bine, asta e".
Inghesui pisica in san si urc in viteza gardul. Am urcat, incalec tepii de fier, obraznic de aproape de partile intime. Pisica "miau", speriata, incepe sa zgarie. "Stai, Oana, ca ajungem acasa!".
Dau sa trec pe partea cealalta si cand sa ma arunc jos, nu ma mai pot tine si cad intr-o mana, pe o parte, pisica se sperie si fuge inapoi in curte, iar eu simt cum mi-am dizlocat umar, julit picior, rupt deget picior. "Of, Oana!".
Fara sa simt nicio durere incepe cautarea. Sar iar in curtea cu pricina, caut cu lanterna etc... nimic. Ma bufneste plansul si cedez. Trebuie sa ma schimb de scandal.
Urc acasa, iau jeans, tricou, rucsac pentru pisica, lanterna si bascheti. "Gata! O gasesc sigur".
O ora haladui pe strazi. Pe o parte si pe alta a curtii respective strig: "Oana, Oana!". Se uita doi tineri la mine ciudat. Nu conteaza. Extenuata zic, ultima oara in curte si gata!
Urc mai greu decat in ultimele dati, hopa in curte (domnul de la ambasada cu sufletul la gura!) si cauta. Fiecare bucatica din curte a fost cautata cu manutele. Nu e! Mai caut. Intr-un final, intre maracini spinosi, un ghem mic si alb abia respira. "Oana! Of, mai draga, credeai ca te las?".
Dragostea, dorinta, siguranta ca e bine ce faci! Asta e. Asta am vazut si in "Everything everything" (2017), dragoste de pusti. Parca eram eu. Cate oprelisti si totusi...
Va recomand "Absolut tot" pentru o incursiune in amintiri din teen life!
Indiferent cine sta in calea ta, nu ceda! Poate fi chiar cea mai draga persoana de langa tine care si-a pierdut ratiunea. Nu ceda! Ai doar o viata!
Sunt lesinata de somn. Dar am pisicuta in brate: ). Me happy!